Graţie amabilităţii prietenului şi scriitorului Col.(r) Dumitru Dănău, colaborator marcant al Gorjeanului, sunt fericitul cititor al publicaţiei VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, revista Veteranilor din Serviciile Române de Informaţii. De la început, remarc cu părere de rău faptul că apare doar de doi ani şi excelenta aparaiţie editorială a ajuns doar la numărul 5, pe luna Decembrie 2010. Evident, nu-mi propun acum să încerc o recenzie a bogatului său sumar, ci doar să trec în revistă nişte reflecţii după o lectură destul de sumară.
Crema istoricilor patrioţi
Şi numai dacă amintimpersonalităţile ce alcătuiesc Consiliul editorial: Prof. Univ. De. Gheorghe Buzatu şi prof. univ. dr. Ioan Chiper, prof. univ. dr. Corvin Lupu şi dr. ist. Alex Mihai Stonescu, cu toţii distinşi istorici, ori prof. univ. dr. Crisrtian troncotă şi Col. (r) Filip Teodorescu, preşedinte al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii este o imensă garanţie asupra profesionalismului şi valorii publicaţiei. O trecere în revistă a rubricilor sau al conţinutului numărului 5 din VITRALII, din care nu liposesc grupajul Istorie trîită – Sibiu 1989”, “Din istoria serviciilor de informaţii” (pagini în care se scrie despre “Întoarcerea la izvoare” a marelui gazetar şi patriot Pamfil Şeicaru, sub semnătura lui Nicolae Sporiş), apoi rubrica “Atitudini şi opinii” cu subiecte de extremăî actualitate şi acum la 21 de ani de la evenimetele din 89, cum sunt “Adevărul ca profesiune de credinţă – dificultatea de a cerceta evenimentele din decembrie 1989”, aparţinând prof. univ. Dr. Corvin Lupu sau “Câteva opinii privind influenţarea psihologică în evenimentele din decembrie 1989” ale Col. (r) Neculai Georgian Grigoraş. De acută actualitate sunt şi intervenţiile din paginiule rezervate “Culturii de securitate”, mai ales cele semnate de conf. Univ. Dr. Cristian Barna – “Noul concept strategic al NATO: ce rol va juca intelligence-ul în combaterea terorismului?” ori interviul Mariei Ilie, cu un titlu parcă rupt din realitatea românească a acestor vremi: “Acolo unde nu se respectă legea, nu există securitate”, interlocutor fiind prof. univ. dr. Cristian Troncotă.
Col(r) Filip Teodorescu vorbeşte!
Apariţia editorială VITRALII are o prezentare grafică de excepţie, iar tiparul este desăvârşit. Practic, numărul 5 nu are cusur. Iar modernitatea redactării le permite distinşilor confraţi, pe care realmente îi invidiem, să ne ofere pe post de editorial “O discuţie amicală cu Filip Teodorescu”. Un remarcabil erou al evenimetelor de la Tmişoara, autorul cărţii “Un risc asumat”, apărută cu ani în urmă la Editura PACO din Bucureşti, a lui Victor Achim şi epuizată chiar imediat. Nu-mi dau seama de ce nu se reeditează şi nici de ce interesanta revistă VITRALII nu are un tiraj mai mare şi de ce nu-i de găsit măcar la principalele biblioteci ale ţării.
Realizatorul interviului, Paul Carpen, are în faţa sa o mină de aur pentru istoria recentă a României şi bănui că ar putea-o exploata într-o viitoare carte de convorbiri pe personalitatea Col(r) Filip Teodorescu, în măsura în care este posibil. Mai ales că, bănuim, generalul în rezervă Iulian Vlad, um om brav şi ca bradul, probabil că nu are voie să vorbească. Deocamdată. Cum subiectul interviului aflat pe post de editorial are substanţă şi merită o lecură mai atentă, ne propunem să revenim asupra lui.
Este credem, suficient să cităm şi numai câteva idei reluate din densul interviu: “(…) Vreme de 21 de ani, o campanie propagandistică perfect orchestrată – şi, dacă vom avea vreme, o să ne ocupăm, poate, de mecanismele ei – a reuşit nu numai să deformeze, să denatureze faptele, ci şi, pe baza unor minciuni, să creeze o stare de spirit, o atitudine emoţională negativă în legătură cu Securitatea şi lucrătorii ei. A fost o campanie perseverenţă, bine plătită, care prin repetiţie a indus anumite convingeri”. Multe lumini de aflat,dar şi de cumpărat !
Felicităm în scris întregul colectiv de redacţie al excepţionalei publicaţii de un patriotism rarisim VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, precum şi pe iluştrii colaboratori, nu înainte de a ne propune câteva reveniri asupra unor subiecte din acest număr dedicat evenimentelor din decembrie 1989. Veţi vedea că merită!
I-aş ruga pe editori să ne facă o imensă bucurie măcar în anul al treilea al apariţiilor VITRAŞLIILOR, încercând să ne ofere publicaţia la chioşcuri, la abonamente pe care cititorii să le facă la redacţie ori revista să ajungă măcar în librării.
Ion Predoşanu
