Încă de la începuturile sale (aşa cum spunem noi)‚ Începuturi’ dar Universul n-are început şi sfârşit: Spunem aşa pentru că mintea noastră ( încă) nu poate concepe Nemărginirea şi apoi ne place să avem o piatră de hotar: ex‚ Bing Bang-ul’ care a născut Universul actual s-ar fi întâmplat acum 17 miliarde de ani. Universul în devălmăşia existentă atunci cu materia explosivă care-şi căuta forme de împreunare viabile a creat LUMEA COSMICĂ (de altfel împrumutând o expresie actuală şi universul se află intr-o continuă tranziţie, în fiecare secundă născându-se noi LUMI).
Atomii în goana lor nebunească petrecuta în fracţiuni de miliardini de secundă a dat naştere miliardelor de miliarde de lumi cosmice, adică la miliarde de galaxi compuse la rândul lor din miliarde de stele. Stelele în nucleul cărora se produceau(şi se produc şi azi) uriaşe explozii nucleare din care a izvorât FOCUL VIU creator de LUMINĂ, care străbate spaţile astrale cu viteza de 300 000 km şi trimitându-ne şi noua pământenilor, mesajul viu al Dumnezeirii prin RAZE DE LUMINA…..
Datorită luminii care separa ziua de noapte strălucirea de bezna, a fost posibilă individualizarea pluralităţii fiinţelor vii, obiectelor şi fenomenelor şi ieşirea lor din obscurul comun al întunericului. Dar, noi oamenii şi vieţuitoarele putem deosebi ziua de noapte, frumosul de urât, pe scurt ne putem bucura de miraculoasa LUMINĂ, datorită celui mai Dumnezeiesc si complex organ: OCHII!!…..(şi regnul vegetal discerne bezna de lumină prin‚ ochii’ lor proprii). Datorită ochilor ne putem bucura de verdele câmpiilor, de curgerea izvoarelor şi râurilor, de frumuseţea curcubeului, de miraculoasa maree, de zâmbetul tămăduitor al copiilor care este un balsam pentru rănile sufleteşti ale oamenilor maturi. Pe scurt ne putem BUCURA DE VIAŢĂ.
VIAŢA ÎNSEAMNĂ LUMINĂ IAR LUMINA ÎNSEAMNĂ VIAŢĂ!
Pentru că toate organele omeneşti funcţionează într-o simetrie cosmică, fiecare organ având rolul său bine determinat dar niciun organ NU ARE VALOAREA OCHILOR, care ne dau LUMINĂ!
Lumina este opusă întunericului, precum nefiinţei este opusă viaţa.
Slăvita fii lumină‚ creatoare de BUCURII ŞI VIAŢA!’
Pentru că îndemnul preotului în noaptea de Vinerea Mare: ‚VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ!’, este un îndemn la cel mai nepreţuit dar: VIAŢA!
Iar VIAŢA înseamnă lumină!
Şi nici noi ELEVII, şi mai departe studenţii, n-am fi putut descifra misterul literelor şi cifrelor, n-am fi putut deveni‚ CULEGĂTORI DE STELE’, de stele ale cunoaşterii, dacă STEAUA DUMNEZEIRII, nu ne-ar fi trimes din clipa când am deschis ochii, miraculoasa RAZĂ DE LUMINĂ…..
Datorită căreia cunoaştem LUMEA şi ne bucurăm de VIAŢĂ.
Mihăiţă Nicolae Traşcă, Student Univ de Vest Timişoara
