În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci; Ap. Galateni 6, 11-18; şi al praznicului: Filipeni 2, 5-11; Ev. Ioan 3, 13-17 şi a praznicului: Luca 10, 38-42; 11, 27-28 (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim), prin pătrunderea cu mintea şi cu sufletul a învăţăturilor Sfintei Evanghelii, avem această Pericopă desprinsă din discuţia avută de către Mântuitorul Iisus Hristos, la două luni după Botezul Său, cu Nicodim, un fariseu bine intenţionat, membru al Marelui Sinedriu, în momentul în care Domnul Se afla în Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui în primul an al vieţii Sale publice, după ce multă lume cunoscuse deja minunile Sale şi mulţi credeau în El (v. Ioan 2,23). În aceste condiţii, Nicodim voia să-L vadă de aproape pe acest vestit Iisus numit şi Mesia, însă, duşmanii Lui, fariseii şi ceilalţi, dăduseră poruncă aspră ca oricine crede în El sau vorbeşte public despre El, să fie exclus din sinagogă, iar, ca urmare, Nicodim L-a întâlnit pe Iisus Hristos în taină, pe ascuns, noaptea, probabil în casa Salomeei, mama lui Ioan, iar, în întuneric, la lumina lumânărilor, el a văzut Lumina adevărului, rostind următoarele: «Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător, fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu, nimeni nu le poate face, dacă Dumnezeu nu este cu el» (Ioan 3, 2)! Aşa I-a spus Nicodim, cel care Îl vedea pe Iisus Hristos ca pe un om care, pur şi simplu, îl avea pe Dumnezeu cu El, şi nu ca pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu, adică Dumnezeu Întrupat. În astfel de condiţii, Iisus Domnul, trebuia să-i arate că El era Fiul lui Dumnezeu, prin faptul că minunile făptuite pe pământ, le făcea de unul singur. Totuşi, ca să nu-l preseze şi să-l facă să se gândească în rătăcire, i-a vorbit uşor detaşat, ca unei alte persoane: ,,De nu se va naşte cineva de Sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 3). Aceasta, ca şi cum i-ar fi zis: „Nu eşti născut din nou, de aceea, Mă consideri un simplu om şi, pentru că nu eşti născut din nou, nu poţi intra în împărăţie”, după care, Nicodim cel pământesc, auzind ceva despre naştere, s-a mirat! Ca un om cu mintea de fariseu, aşa cum era, Nicodim nu putea face urcuşuri duhovniceşti, de aceea, uimit, L-a întrebat pe Hristos: «Da, cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască»? (Ioan 3, 4). Iar Hristos a încercat să-l convingă, folosindu-se de o logică divină. ,,Dacă pe cele pământeşti vi le-am spus şi nu credeţi, cum veţi crede, când vi le voi spune pe cele cereşti? (Ioan 3, 12). Cum vei crede că M-a născut Dumnezeu-Tatăl”? Şi a continuat: ,,Nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel Care S-a coborât din cer: Fiul Omului (Ioan 3,13). Şi, de vreme ce a coborât din cer, ne-a adus o veste nouă despre cer. Cu alte cuvinte, singurul capabil să ne spună ce se întâmplă cu adevărat în ceruri este El, Fiul Omului, Care S-a coborât din cer” (v. Ioan 3,13). Ca să continuăm demersul argumentării Domnului, putem spune şi noi, citându-L pe Fiul Lui Dumnezeu: ,,Dar, dacă a coborât din cer, cum continuă să fie în cer? Pot fi spuse astfel de lucruri? Sigur că pot! Dar numai de către Dumnezeu şi niciodată de către om, pentru că omul, ori este în cer, ori este pe pământ, însă Iisus, fiind Dumnezeu, este peste tot prezent, şi în cer şi pe pământ, în timp ce, ca om, era prezent trupeşte doar pe pământ”! Aşadar, mesajul Evanghelic este unul fără echivoc: Împărăţia lui Dumnezeu, nu poate fi cunoscută şi nici nu se dobândeşte fără o renaştere spirituală din apă şi din Duh! Urmarea Lui Hristos nu este o simplă adeziune intelectuală la o idee sau o teorie fundamentată după legile lumeşti, ci, înseamnă şi moarte pentru lumea păcatului şi renaştere pentru veşnicia lui Dumnezeu, pentru că nu există alternative convenabile pentru raţiunea omenească, în pofida faptului că decizia este numai a omului şi alegerea îi aparţine, dar, Pericopa Evanghelică a Convorbirii lui Nicodim cu Iisus Hristos, ne demonstrează că în mintea şi în sufletul său, Nicodim L-a ales pe Hristos, pentru că Dumnezeul Cel Atotputernic, prin Fiul Său Iubit, a adus Împărăţia cea cerească în mijlocul oamenilor, ca o intrare spirituală într-o altă dimensiune a existenţei!
„Lumea este răstignită pentru Mine şi Eu pentru lume” (Galateni 6,14)
Din Pericopa Evanghelică a Duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, aflăm că Nicodim venise la Domnul cu gândul să aibă o convorbire obişnuită, dar, Iisus i-a vorbit despre principiile fundamentale ale adevărului, spunându-i lui Nicodim că nu doar de cunoştinţe teoretice are nevoie omul, ci, de propria renaştere spirituală! Prin cunoaştere, nu trebuie să-ţi satisfaci numai o curiozitate obsesivă, ci, să ai o inimă nouă, curăţită de păcate, să primeşti o viaţă nouă de sus, înainte de a putea aprecia lucrurile cereşti. Până când nu se produce această schimbare, care face ca toate cele ce sunt să se înnoiască, nu-ţi va fi de nici un folos să discuţi autoritatea sau misiunea Mântuitorului. Vorbirea figurată şi chiar metaforică despre naşterea din nou pe care o folosise Iisus, nu era cu totul străină pentru Nicodim, iar, cei convertiţi la credinţa nouă erau adesea asemănaţi cu nişte copii de curând născuţi. De aceea, el a înţeles că vorbele Lui Iisus nu trebuiau să fie luate «ad litteram», fiind adesea chiar surprins de cuvintele Mântuitorului. Nicodim, chiar se simţea iritat de aplicarea lor la persoana sa, fiindcă îngâmfarea fariseului se lupta împotriva dorinţei sincere a căutătorului după adevăr. S-a mirat că Hristos îi vorbeşte în felul acesta, fără a respecta poziţia lui de demnitar al templului, iar în atare condiţii şi luat prin surprindere, el I-a răspuns Lui Hristos în cuvinte pline de ironie: „Cum se poate naşte un om bătrân”? Asemenea multora ca el, ca şi în zilele noastre, când li se prezintă adevăruri tăioase, Nicodim a dat pe faţă adevărul de netăgăduit, că omul firesc, nu primeşte uşor lucrurile Duhului Sfânt, fiind un om păcătos! Pentru că oamenii, decăzuţi prin păcat de la cunoaşterea Împărăţiei lui Dumnezeu, pierduseră posibilitatea cunoaşterii şi intrării în această Împărăţie, Dumnezeu a ales să vină Împărăţia la ei! Aceasta a fost mântuirea pe care ne-a adus-o în dar Fiul lui Dumnezeu! Ceea ce era de neajuns, de nepătruns, de necunoscut, a făcut posibil Domnul Iisus Hristos, în modul cel mai minunat cu putinţă. A adus Împărăţia cea cerească aici, în mijlocul oamenilor, chiar lângă noi, pentru a o vedea şi pentru a conchide că pentru a intra într-însa, nu trebuie decât un singur lucru: ,,naşterea din apă şi din Duh”!
O renaştere spirituală, o intrare spirituală într-o altă dimensiune a existenţei, într-o altă lume, despre care Însuşi Domnul a spus: ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta!” (Ioan 18; 36). De altfel, Apostolul Ioan repetă acest lucru de mai multe ori în Evanghelia sa, anume, faptul că Iisus este venit de sus, însemnând Cuvântul cel veşnic, Logosul cel întrupat spre mântuirea noastră. În El nu este ceva care să răspundă la lucrurile spirituale, pentru că lucrurile spirituale se judecă spiritual. Dar, Mântuitorul n-a răspuns argumentelor lui prin explicaţii, ci, El a rostit adevărul cu o siguranţă şi mai mare: „Adevărat, adevărat îţi spun, că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”! Episodul Nicodim este dovada elocventă a imposibilităţii culturii şi a inteligenţei omeneşti de a constitui singure Calea către Hristos Dumnezeu! Poate că la fel ca Nicodim şi ca mulţi alţii asemenea lui, suntem şi noi, cei chemaţi a ne pregăti pentru asumarea Crucii Mântuitorului, spre a ne duce cu demnitate, apoi, propria cruce a vieţii, în sens de misiune creştină curajoasă şi jertfelnică înaintea Lui Dumnezeu şi a oamenilor ca noi! Mai ales părinţii şi educatorii suntem îndatoraţi a prelua rolul pregătitor la care ne cheamă Mântuitorul prin exemplul Său dumnezeiesc, de aceea, trebuie să ne pregătim sufleteşte, în plan spiritual, având în vedere, mai ales generaţiile tinere, de care depinde nemijlocit viitorul, pentru a pregăti aceste vlăstare să profeseze un creştinism autentic şi să îmbrăţişeze o carieră utilă ţării, familiei, lor înşişi, în spirit de jertfă şi de patriotism sincer, fără prejudecăţi! Vedem că în timpul convorbirii, Nicodim devine dintr-o dată ascultător, luând aminte la cele spuse de Domnul. Acesta a fost un pas foarte important pe drumul cunoaşterii, pentru că e foarte important să ştii să asculţi cuvântul Domnului! Nicodim a ascultat şi a învăţat un adevăr despre care nu ştia: că în lumea aceasta, pe lângă naşterea firească, trupească, mai este şi o naştere spirituală, mai presus de fire. O renaştere spirituală fără de care nu se poate intra în Împărăţia cerurilor. Este renaşterea prin Botez, prin care devenim fii ai Împărăţiei lui Dumnezeu, fii ai Harului, mai ales că prin afundarea în apa Botezului murim pentru lumea păcatului, pentru a renaşte la o viaţă nouă, în Duh şi în Adevăr. Nicodim a înţeles imediat Cine este Acela în faţa căruia se afla, de aceea, el avea să-I urmeze întru toate, şi, mai ales, avea să-I fie alături tocmai în momentul culminant al operei Sale mântuitoare: Jertfa de pe Cruce. Alături de Iosif din Arimateea, s-a ocupat de înmormântarea Mântuitorului, iar, pentru că a avut curajul să-I ia apărarea Mântuitorului în faţa Sinedriului, la judecata din Vinerea Mare, avea să sufere multe prigoniri din partea celor care L-au condamnat pe Domnul la moarte (Ioan 7;51).
Pentru totdeauna, Nicodim a rămas aproape de Domnul, până la sfârşitul vieţii sale, încredinţat de adevărurile descoperite la acea întâlnire de taină, iar, dintr-un căutător al Adevărului, Nicodim a devenit un mărturisitor al Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că Dumnezeul Cel Atotputernic, prin Fiul Său Iubit, a adus Împărăţia cea cerească în mijlocul oamenilor, ca o intrare spirituală într-o altă dimensiune a existenţei!!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
