În Duminica dinaintea prăznuirii Naşterii Domnului (a Sf. Părinţi după trup ai Domnului); Ap. Evrei 11, 9-10; 32-40; Ev. Matei 1, 1-25 (Genealogia Mântuitorului), din ziua de 22 decembrie 2019, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie sunt pomeniţi Sfinţii Părinţi după trup ai Domnului, care de la Adam şi până la Dreptul Iosif au fost cei bineplăcuţi Lui Dumnezeu, ca un lucru şi ca o certitudine care se referă la originea divino-u¬ma¬nă a Mântuitorului (Matei 1, 1-25), iar textul din Apostol (Evrei 11) ne apropie de «norul de martori pe care-l avem împrejurul nostru» ca să ne ajute să lepădăm orice povară apăsătoare a păcatului care ne împresoară (Evrei 12, 1), pentru că în acest fel, călăuziţi de Steaua Magilor şi de simplitatea Păstorilor, să ne închinăm Pruncului Care S-a născut Dumnezeul Cel mai înainte de veci, pentru ca noi toţi să simţim iubirea Lui de oameni, mai ales că a venit să ne mântuiască prin Bethleemul din Iudeea, acolo unde mereu se aud cântările Bisericii care tot mai des anunţă această zi plină de bucurie şi de mântuire, această zi plină de lumină, când Dumnezeu se face om şi Se Naşte pe pământ, sălăşluindu-Se printre noi, în ieslea sufletelor noastre, fiindcă ne-a chemat spre o împlinire întru aşezarea noastră în Sinaxarul neamului Lui Iisus Hristos, iar în acest fel, Dumnezeu Tatăl ne pregăteşte să întâmpinăm cu bucurie Naşterea Fiului Său din Fecioara Maria, apropiindu-ne şi unindu-ne cu firea Sa dumnezeiască!
Să deschidem cu încredere Cartea neamului Lui Iisus Hristos!
În Duminica dinaintea Naşterii Domnului, prin toată înşiruirea aceasta a Genealogiei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aflăm că prezenţa Lui în lume s-a făcut după mijloacele prin care Dumnezeu a îngăduit în marea Lui dragoste ca să nu ne sperie vreun balaur, ci ne-a trimis pe Fiul Său Cel Unul Născut, în chip uman, pentru ca să mântuiască tot ceea ce înseamnă umanitate. Cu alte cuvinte, suntem în lumina acestei Duminici, ca înaintea unei istorii întregi de aşteptare intensă. Tot ceea ce aştepta neamul lui Israel se mărturiseşte prin neamurile acestea, care sunt împărţite atât de minunat de către Sf. Ev. Matei şi în acest fel învăţăm, de fiecare dată, că întru totul de la Avraam până la David sunt 14 neamuri, de la David, până la strămutarea în Babilon sunt 14, iar de la strămutarea în Babilon, până la Hristos sunt 14 neamuri, iar după Hristos e un singur neam, acela al lui Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a fost neam înainte de Hristos devine neam în Biserică, prin Hristos, până la sfârşitul veacurilor, pentru ca noi toţi să ne simţim din Familia mare a Mântuitorului Hristos, ca membri de familie. Pentru aceea suntem invitaţi să vedem imediat Naşterea Mântuitorului Hristos în Betleem, suntem chemaţi imediat laolaltă cu Iosif să înţelegem visul, iar cu îngerii să slavoslovim. Suntem chemaţi cu păstorii să alergăm, cu magii să-L întâmpinăm pe Hristos. În mod paradoxal, putem spune că suntem chemaţi chiar cu Irod să ne îndoim şi să ne tulburăm, atunci când ni se pare că scaunele pe care stăm sunt imuabile şi noi înşine suntem dumnezei neînsemnaţi! Atât de mult, în jurul nostru s-a diluat această prezenţă a Mântuitorului, încât ni se oferă creştinismul ca un soi de ,,cozonac înveşmântat în tot felul de haine” şi în tot soiul de înfăţişări ale cadourilor cumpărate cu bani grămadă! Dar, Crăciunul nu e un cadou! Crăciunul este un mod de a fi în Hristos! Este un mod de a-L chema pe Hristos ca parte integrantă a propriei noastre mântuiri. De aceea se dovedeşte importantă Duminica aceasta, pentru că ne scoate dintr-un dicţionar anemic, în care lumea de astăzi L-a trecut pe Hristos pe lista amânărilor nefireşti! Uneori, parcă nu ni se vesteşte o magie a Crăciunului, nu ni se vesteşte o spiritualitate perenă şi un spirit al său! Dar, deasupra tuturor încercărilor şi a rătăcirilor omeneşti iscate de tulburările veacului, ni se vesteşte cu putere că Hristos este Dumnezeu, că Naşterea, Crăciunul în sine, constituie punctul de pornire al lumii! Aşa cum ne îndeamnă Sf. Ev. Matei, să deschidem cu încredere Cartea neamului Lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam, iar pe această cale să aflăm că Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar 
Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când, însă, cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus, aşa cum conchide Sfântul Evanghelist Matei, care începe spiţa neamului sau Genealogia Lui Iisus Hristos, de la Avraam şi o urcă până la Iisus Hristos, iar Sf. Ev. Luca, începând de la Mântuitorul Iisus Hristos, vine şi ,,suie” neamul Mântuitorului până la Bunul Dumnezeu!
,,Doamne, să te cunosc pe Tine, ca să mă cunosc pe mine”!
Sfântul Evanghelist Matei arată că Iisus din Nazaret este fiul lui David, este moştenitorul făgăduinţelor făcute de Domnul urmaşilor lui Iesei şi rezumă în cele două nume mari, David şi Avraam, cele patruzeci şi două de generaţii până la Mântuitorul, grupând aceşti fericiţi strămoşi în trei serii: de la Avraam până la David – strămoşii din epoca patriarhilor, de la David până la Iehonia, când a fost strămutarea în Babilon, aceasta fiind epoca regilor şi de la Iehonia până la Iisus Hristos, epoca marilor preoţi, care erau şi conducători politici ai poporului. Citind aceste înşirări de neamuri ale Mântuitorului, ni se pare că vedem o scară uriaşă în văzduhul mântuirii noastre, o scară asemănătoare cu scara aceea din Sfânta Scriptură pe care a văzut-o în vis Patriarhul Iacob şi pe care îngerii lui Dumnezeu se suiau la cer şi se coborau la pământ. Toţi, cei de ieri, cei de azi şi cei dintotdeauna, suntem chemaţi să fim, aşadar, din neamul Lui Hristos, conştienţi că suntem ai lui Hristos, conştienţi că dragostea lui pentru noi este cea care ne ţine lucizi şi în deplină desluşire a sensului existenţei noastre! Precum se ştie, două sunt naşterile Lui lisus Hristos: una dumnezeiască, din Tată fără de mamă, mai înainte de veci, iar alta ca om, omenească, din mamă fără de tată, din Sfânta Fecioară Maria. Despre naşterea cea dumnezeiască scrie Sfântul Evanghelist Luca, zicând despre Iisus Hristos că este fiul lui Enoh, al lui Set, al lui Adam, al lui Dumnezeu, iar despre naşterea cea omenească, ne arată Sfântul Evanghelist Matei, începând spiţa neamului Mântuitorului de la Avraam şi mergând până la Iisus Hristos, Cel întrupat în lume din pururea Fecioara Maria. Ştim că Pruncul Sfânt, a Cărui Naştere o vom prăznui peste câteva zile, este Fiul lui Dumnezeu şi El Însuşi Dumnezeu adevărat, aşa cum ne-au învăţat Proorocii şi Apostolii, dar, ce folos avem noi din această ştiinţă despre Iisus? Oare, câtă credinţă curată şi câtă dragoste sinceră purtăm în inimi, Bunului nostru Mântuitor, Care ne-a lăsat cuvânt de nădejde şi de putere în clipa când Se înălţa la cer: ,,Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20)? Cu siguranţă, înrădăcinarea noastră în Rădăcina Unică a Fiului Lui Dumnezeu făcut Om, e cea care ne ridică peste nimicniciile lumii, ne dă această viziune a întregului în măsura noastră, dar şi dincolo, ne înrădăcinează în Dumnezeu, fapt ce îl simţim cu adevărat în pregustarea spirituală a Sărbătorii Naşterii Domnului! Toată opera o are Dumnezeu în El, în măreţia Lui şi în conştiinţa care s-a unit cu sufletul în faţa măreţiei şi a adevărului dumnezeiesc desluşit în profeţiile şi în toate aceste genealogii. Pentru că toate se leagă unele de altele, tocmai prin apropierea noastră adâncă de Dumnezeu, iar în acest fel, să ne reamintim cuvintele Fericitului Augustin: ,,Doamne, să te cunosc pe Tine, ca să mă cunosc pe mine”, pentru că nu ne putem cunoaşte pe noi înşine, dacă nu-L cunoaştem pe Dumnezeu, iar, cunoscându-L pe El, ne cunoaştem pe noi, în taina aceasta prin care orice făptură, cât de mică a Creaţiei, oglindeşte făptura întreagă a dumnezeirii înomenite a Mântuitorului Iisus Hristos, “oglinda” prin care Dumnezeu Tatăl, ne pregăteşte să întâmpinăm Naşterea Fiului Său din Fecioara Maria, cu firea Sa dumnezeiască!
Profesor, Vasile GOGONEA
