Lumea gorjenească – Nostalgii de toamnă

681

Când, la începutul noului mileniu, în care tocmai ne făceam curaj să intrăm, nu fără o ușoară teamă nemărturisită, am auzit vehiculându-se în diverse medii și cu tot felul de ocazii că, vezi doamne, Castelul de apă de la Târgu-Jiu urmează să fie „rebranduit” din motive de securitate, am simțit că cineva a pus la cale cu adevărat un veritabil… complot local, menit să-mi ia mie și celor din generația mea, să ne ia „la pachet” bună parte din adolescența noastră petrecută, acum mai bine de o jumătate de veac, în târgul pe-atunci eminamente… patriarhal. Întâmplarea aceasta cu iz electoral, de-o imprudență morală de neînțeles, ne-a pus la grea încercare amintirile din cauza confruntărilor repetate cu memorie noastră invadată între timp de prea multe tristeți insuficient asimilate. Demult, toate drumurile treceau obligatoriu pe la Castel, pe gardul căruia stăteam atârnați cu orele și încropeam cu onestitatea vârstei variante ale aceleași partituri cu care mai târziu aveam să descifrăm miracolul vieții… De la școală până la Castel, tăiam orașul la pas fără să ne dăm seama că deja străbăteam singuri bună parte din lume, apoi uitam de noi în grădinile Lui, după care, într-un târziu mereu amânat, făceam în tăcere drumul până dincolo de casa pictorului Keber, închipuind în fel și chip aceeași călătorie de vis, unică în felul ei, în care ne lansam curajos… pe cont propriu. Ajunși cu vârsta în prag de nou mileniu, ne-am permis să stăm de vorbă cu decidenții vremii, să-i atragem de partea noastră și pe alții, să trimitem scrisori, să-i intervievăm pe unii și pe alții, să facem o gazetă – Castelul de apă –, apoi să strângem „tot materialul” într-un Almanah de toamnă al orașului Târgu-Jiu, îngrijit de Vasile Vasiescu și editat de revista Lumea gorjenească.
Degeaba…
Mai nou, după atâta vreme, sunt spații rămase disponibile, care pot fi închiriate… Mă gândesc cu oarecare speranță că partea de parter dinspre str. 11 Iunie, destinată inițial unei cofetării promise prin proiect tineretului, ar putea deveni cu minime amenajări un spațiu cultural, care să cuprindă o mică librărie de artă și o sala expoziții… Ni se alătură careva?… Vă gândiți? Iată un interviu „de serviciu”, luat atunci dlui. ing. Dumitru Prună, directorul general al Sucursalei PECO – Gorj, care dă socoteală despre rostul acelei nefericite „schimbări la față”, urmare căreia bună parte din adolescența noastră ne-a fost inexplicabil îngropată…

„SNP a fost de acord să cupleze lucrările de consolidare la Castel cu construcția unei stații de benzină”

– Să începem abrupt și să nu încercăm să ne îmbătăm cu apă rece. De ce Castelul de Apă? Nu întreb, doamne ferește!, cum de ați ajuns să puneți ochii pe el, întrebarea se vrea simplă și firească: de ce Castelul de Apă?
– Chiar dacă vă dezamăgesc, țin să vă precizez de la început că nu la Castelul de Apă ne-am gândit atunci când am demarat proiectul nostru. În politica de modernizare și dezvoltare a rețelelor SNP Petrom – București, construcția unei stații de distribuție a produselor petroliere amplasată în centrul municipiului Târgu-Jiu a fost una dintre preocupările noastre de bază și acest lucru ne interesează să-l realizăm aici de mai multă vreme. Zona Castelului de Apă este situată foarte central, are o mare densitate de potențiali clienți cărora urmează să le oferim servicii de cea mai bună calitate, aș zice la nivelul celor oferite în momentul de față de piața occidentală la care, vrând-nevrând, trebuie să ne raportăm. Sucursala noastră comercializează cu succes, prin punctele ei de distribuție, amplasate pe raza întregului județ, produse petroliere competitive în raport cu ceea ce oferă piața la ora actuală, adică eurobenzină și eurodiesel, dar stația la care ne referim, pe lângă aprovizionarea populației din centrul municipiului cu aceste produse petroliere de bază, își propune, ținând cont tocmai de densitatea mare din această zonă, să ofere și alte produse complementare specifice rețelelor noastre comerciale: lubrefianți, piese de schimb, cosmetice auto, precum și toată gama de accesorii, dar și produse alimentare împreună cu un bogat sortiment de băuturi răcoritoare. De asemenea, ne propunem să punem la dispoziția tineretului din zona Castelului o cofetărie modernă…
– Unde să fie amplasată cofetăria, în Castel?
– Nu, în nici un caz. Ea va face parte din ansamblul comercial de la baza castelului, în fața acestuia.
– Bine, bine, atunci vă întreb din nou, ce legătură are toată povestea aceasta cu Castelul de Apă? Să înțeleg că vă interesează doar zona pentru că e situată central și politica SNP este…
– Sigur, nu neapărat Castelul. Însă organele administrativ-locale au fost cele care au venit cu propunerea de a consolida Castelul, pentru că s-a constatat că structura de rezistență a acestuia a fost grav afectată în timp.
– Aceste studii cu o astfel de concluzie au fost comandate și efectuate la nivelul prefecturii și primăriei sau vă aparțin?
– Nu, ele există deja realizate pe plan local, nouă ni s-a propus să realizăm pe investiția noastră și această consolidare a Castelului și cu această ocazie noi am pus problema integrării acestuia într-un complex de clădiri care să se constituie în final în sediul firmei noastre, sediul Sucursalei Peco – Gorj.
– Să înțeleg că nu aveți sediu pentru Sucursală?
– Păi, sediu avem, dar vedeți și dumneavoastră cum arată… Vă rog să rețineți că inspecțiile pentru Siguranța în Construcții care au constatat starea de fapt a Castelului au stabilit termene precise pentru consolidarea lui. Altfel… Ivindu-se deci ca necesitate această propunere din partea administrației locale, SNP a fost de acord să cupleze lucrările de consolidare a Castelului cu construcția unei noi stații de benzină, realizându-se cu această ocazie și complexul de clădiri de care vă spuneam, în jurul Castelului de Apă.
– Și dacă n-ați fi apărut dumneavoastră drept investitori, care să poată susține financiar lucrările în aceste condiții, s-ar fi putut întâmpla și…
– S-a pus și problema demolării Castelului, dar și această lucrare ar fi costat cca 4 miliarde de lei. Și de unde atâția bani?
– Încerc să înțeleg cât de generoși sunteți, dar îmi dau seama că investiți banii doar pentru a câștiga. Și câștigați un amplasament nesperat de central pentru o stație de benzină la care atașați un complex de clădiri care vor adăposti sediul sucursalei și vor produce tot bani datorită destinației în principal comercială pe care o va căpăta. Aveți noroc, dar cu ce preț? Era neapărat nevoie de o stație de benzină în chiar centrul orașului? Mai ales că va avea doar două pompe. Sau stația va fi cea care „va justifica” întreaga investiție?
– Această stație va fi dotată cu două pompe multiprodus și va asigura livrarea cu produse petroliere doar a mașinilor mici, respectiv până la 1,5 tone. Circulația rutieră nu va fi afectată cu nimic, singura chestiune este că se va redeschide str. 11 Iunie pe aliniamentul actual al blocului de locuințe. Fac precizarea că până la ora actuală sunt luate absolut toate avizele de specialitate de la forurile competente implicate în realizarea acestei investiții, urmând ca autorizația de construcție, pe care o dă primăria, să se obțină cât de curând. Reiterez faptul că stația SNP Petrom urmărește construirea de stații Peco în zonele centrale ale orașului, deci investiția noastră este oricum „acoperită”.
– În ce măsură este cuprinsă în proiectul dv. de investiții reabilitarea Castelului de Apă ca obiectiv de interes turistic, așa cum s-a vehiculat la un moment dat ideea…
– Nu, va fi doar de interes public, dar, sigur, doar prin acele spații comerciale de la parterul noii construcții de care vă vorbeam. Acest lucru n-are legătură cu Castelul. De altfel, suntem într-un stadiu destul de avansat. Obiectivul este prins în programul de investiții din acest an, studiul de fezabilitate a fost avizat de CTE-ul SNP-ului București, aprobat în Consiliul de Administrație, urmând să se execute partea tehnică, respectiv devizul economic, organizarea apoi a licitației, obiectivul fiind prevăzut să înceapă în acest an în luna septembrie, cu finalizarea în anul viitor.
– Chiar așa? Să meargă totul ca pe roate când, la nivelul urbei, avem experiența tergiversării în timp a lucrărilor… Mă gândesc la construcția Teatrului și a restaurării Coloanei, ca să mă refer doar la două exemple. La cam câți bani se ridică investiția?
– Aăăă… Nu pot să precizez acest lucru acum, dar e o lucrare care se ridică la câteva zeci bune de miliarde de lei.
– Deci, în jurul Castelului vom construi o nouă clădire care vă va fi doar dv. de folos. Castelul, de fapt doar jumătate din el cît se va mai vedea, rămâne doar o amintire pentru oraș.
– Exact. Ideea este aceasta: odată cu această consolidare, terenul din jurul castelului va fi folosit și pentru construirea unor spații administrative necesarei Sucursalei Peco – Gorj.
– Regimul de înălțime al investiției dv este impus de blocul din vecinătate la cam trei etaje. Ce se va întâmpla cu jumătatea Castelului care va mai putea fi văzută?
– Totul va fi restructurat în actuala arhitectură și se va păstra ca un obiectiv care să amintească de istoria fostelor construcții industriale.
– Turnul este capabil să înmagazineze cca 500 mc. de apă și nu a intrat în vederile arhitectului…
– Soluțiile tehnice la care s-a apelat au fost cele mai avantajoase din punct de vedere economic. Nu ne-a interesat soluția și pentru că poate era nevoie de reconsolidări mai mari care ar fi dus la alte implicații financiare. Deci, nu ne-a interesat această chestiune. Ideea poate nu e rea, dar vedeți dv., toate costă bani. Dar nu poate fi vorba de o anulare a obiectivului, nici ca arhitectură, nici pentru ceea ce a reprezentat el pentru oraș. A fost doar o conjunctură favorabilă și pentru noi, și pentru ceea ce înseamnă existența viitoare a Castelului, noi fiind cei care putem să ne permitem financiar să-l consolidăm.
– Dv. chiar credeți că e nevoie de această consolidare? Chiar reprezintă el un pericol? Același lucru se poate spune și despre Coloană. Să nu uităm că a fost realizat de ing. Emil Prager. Cred că ne-ar bate obrazul, dacă de-acolo de unde e ar putea urmări toată zbaterea noastră.
– N-aș putea să mă pronunț, neavând documentația referitoare la calculele de rezistență aplicate pentru proiectarea și construcția lui. Concluzia necesității neapărate a consolidării au vehiculat-o alții. Așa că…
– Mi se pare că această stație de benzină așezată la umbra Castelului de Apă – altfel un spațiu neconvențional generos bun pentru orice altceva – e totuși o premieră arhitectonică. S-ar fi putut găsi o cu totul altă soluție pentru punerea în valoare a acestuia. Proiectul dv. înghite castelul. De asemenea, lateral mai există o construcție adiacentă care-l concurează…
– Construcția laterală va reprezenta doar o casă a scărilor și a lifturilor, iar fațada ei va vizualiza la scară mărită emblema firmei noastre. În orice caz nu se va pune firma noastră sus, pe Castel… Eu sunt optimist… Graficul pe care îl va propune conducerea SNP Petrom – București va fi respectat cu siguranță. Aveți, poate, și dv., și ceilalți, dreptate prin ceea ce susțineți. Sigur, e frumos și generos să faci cultură. Dar bag seama că, în mod sigur, cultură fără bani nu se poate…
– Întrebarea e, de ce nu se dau bani și pentru cultură?
– Nu pot să dau eu, nu sunt eu acela…
– Firma dv. sponsorizează în vreun fel cultura?
– Eu nu sunt firmă, sunt doar sucursală. Eu am un buget dirijat pe care trebuie să-l urmăresc în toate compartimentele lui și să-l respect. Asta e!
– Asta e?
Vasile VASIESCU, Târgu-Jiu, 20 iunie 2002

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here