Niciodată autorităţile judeţului Gorj ori ale comunei pe cale de dispariţie – dacă n-ar fi existat Titanul de la Hobiţa, Constantin Brâncuşi – singurul care-o mai ţine în viaţă comuna în care a văzut lumina zilei – nu au făcut nimic pentru Omagierea părintelui sculpturii moderne universale. Ba mint, din patru-n patru ani, când este nevoie de voturile fraierilor se promite modernizarea şoselei Peştişani -Hobiţa. Una plină de gropi, cârpită din când în când şi cam atâtica.
Troiţele masonilor
Dacă n-ar trăi încă Venerabilul primei Loji masonice ţărăneşti, Tănăsie Lolescu, consătean cu sculptorul, chiar că nu s-ar fi ridicat – după Marea Învălmăşeală din Decembrie 89 – mai nimic.
La iniţiativa domniei sale, cu sprijinul unor oameni de bine – repet, nu şi al Primăriei Peştişani sau al autorităţilor judeţului Gorj – s-au înălţat două troiţe. Una în Cimitirul Hobiţa, unde-şi dorm somnul de veci rămăşiţele pământeşti ale părinţilor lui Constantin Brâncuşi – Bisericuţa din cimitir fiind lucrată de tatăl lui Costăin, care era dulgher -, iar o altă Troiţă, mai impunătoare, este ridicată chiar în curtea Bisericii satului Hobiţa.
În 1967, la zece ani de la trecerea lui Constantin Brâncuşi la cele veşnice s-a dezvelit o statuie în piatră sculptată de Ion Jalea. Se află în curtea Liceului devenit, nu-i aşa, „C. Brâncuşi”, un liceu care împlineşte şi el, anul acesta, 50 de ani. De-a Domnul să nu se desfiinţeze, căci nu prea are candidaţi şi nici rezultate de doamne ajută.
Bustul nimănui(!?), fără stăpân dar cu duşmani
Într-un părculeţ din Hobiţa mai există un bust din bronz, destul de reuşit, despre care nu se ştia al cui este. Tot la iniţiativa Venerabilului Lojii Masoninice Hobiţa – prima lojă masonică sătească din lume -, nea Tănasie Lolescu s-au pus nişte plăci de marmură cu înscrisuri. Pe una scrie C. BRÂNCUŞI, scrijelit în marmură albă, şi n-a fost demolată aşa cum s-a primit dispoziţie de la Consiliul Judeţean Gorj să se-ntâmple cu celelalte două. Care aveau vina că una găzduia un citat din C. Brâncuşi, iar cealaltă alt citat din Emil Cioran despre conaţionalul său – C. Brâncuşi -, devenit ca şi el cetăţean francez.
Demolarea efectuată de Întreprinderea de Drumuri şi Poduri Gorj a mai pus la pământ şi o Coloană Infinită din ciment, care marca intrarea turişrilor în comuna lui Brâncuşi.
Cum s-ar zice, autorităţile nu construiesc dar dărâmă ce-au făcut alţii pe banii lor.
Tabără de sculptură şi Muzeu privat C. Brâncuşi
În această toamnă, un om cu suflet mare va organiza o tabără de sculptură la „Casa Brâncuşi” din Peştişani. Numele său este Vasile Brâncuşi, dar nu are vreo legătură de rudenie cu familia sculptorului.
Sile Brâncuşi s-a născut la Peştişani, unde-a şi început liceul, după care s-a mutat la Liceul „Tudor”, fiind coleg de clasă cu marele actor Horaţiu Mălăele şi cu criticul de artă Alice Dinculescu. Pe ultima a consiliat-o în vederea stabilirii programului şi a echipei de sculptori ce vor lucra în toamnă la Tabăra de sculptură C. Brâncuşi.
Cât despre Muzeul privat C. Brâncuşi, el va fi într-o clădire existentă în centrul localităţii Peştişani. Dar care clădire se impune a fi modernizată. Ideea acestui muzeu i-a aparţinut regretatului ing. Jean Brâncuşi, proprietarul clădirii şi al Pensiunii „Casa Brâncuşi”, fratele mai mic al omului de afaceri Vasile Brâncuşi, patronul firmei LAR TOURS din Bucureşti.
N. Roşca
