Lumea de piatră a Vâlcanului

POZIŢIONARE. Localizat în partea de nord a judeţului, acest masiv montan se prezintă celor ce doresc să îl parcurgă sub forma unei succesiuni de culmi, în aparenţă domoale, acoperite de păduri pâna aproape de limita superioară.

Desfăşurându-se de la Defileul Jiului şi până la Motru, muntele îşi înalţă culmile de la 600 până la peste 1900m altitudine. Creasta principală coboară abrupt spre depresiunea Petroşani şi în trepte mai domoale spre depresiunea olteană.

Privite de pe creasta ori înălţimile Parîngului, culmile munţilor Vâlcan par la prima vedere monotone, şi nu îţi transmit neapărat sentimentul de a vrea să le parcurgi dar, străbătute pe îndelete cu pasul, îşi dezvăluie adevărata lor valoare oferind montaniarzilor şi celor dornici de a petrece fie şi numai câteva ore în natură, vârfuri semeţe şi abrupturi stâncoase ascunse privirilor la prima vedere de păduri. Chiar dacă nu par în stare a pune probleme de deplasare pe traseele din componenţă, pentru parcurgerea lor ori explorarea multitudinii de peşteri şi avene întâlnite pe parcurs, echipamentul montan trebuie adaptat anotimpului în care vrem să facem ascensiunea ori traseul de alpinism propus iar cunoştinţele legate de munte trebuie să fie solide. Nu trebuie neglijat nici echipamentul, tehnicile şi dispozitivele necesare speologiei, dacă avem in plan şi astfel de activităţi, cunoscut fiind faptul că o serie de accidente petrecute nu neapărat în condiţii vitrege au avut drept cauză lipsa ori echipamente improvizate şi motive de cele mai multe ori subiective ce au declanşat în final nedoritele evenimente.

Sunt formaţi în mare parte din şisturi cristaline străbătute de intruziuni având in componenţă graniţe şi granitoide. Pe ramura sudică, respectiv cea aparţinând judeţului Gorj predomină calcarele jurasice şi cretacice a căror prezenţă poate fi întâlnită şi la est de Jiu, respectiv în flancul sudic al Parîngului . Pe acest tip de rocă favorabil proceselor de carstificare, apele de suprafaţă şi subterane, în urma unui îndelungat şi complex proces de eroziune, au dat naştere unei multitudini de forme şi fenomene carstice : peşteri, avene, izbucuri, lapiezuri şi doline, unele dintre ele deţinând recorduri naţionale în domeniu.

Principalele cursuri de apă ce drenează versantul nordic : Şarba, Ştirbu, Balcia şi Merişoara sunt culese de Jiul de Vest.Pe partea sudică :Amarul şi Cartianul (ce formează Şuşiţa Verde ), Şuşiţa Seacă, Sohodolul, Tismana, Bistriţa şi Motru sunt de asemenea culese de Jiu după trecerea acestuia prin defileu.

Zona calcaroasă de la limita sudică a Vâlcanului concentrează cea mai mare parte a formelor carstice deosebit de interesante atât pentru turişti cât şi pentru speologi. Aceste fenomene grupate în bazinele hidrografice ale principalilor afluenţi ai Jiului din ramura sudică se pot prezenta ca aproximativ 50 de peşteri şi avene în bazinul Şuşiţelor, 30 în bazinul Sohodolului, 20 în cel ai Tismanei şi 30 în bazinul superior al Motrului .

Traseele turistice din munţii Vâlcan urmăresc în mare parte vechile poteci de picior şi drumuri pastorale folosite în transhumanţă, precum şi drumurile de interes forestier ce înconjoară masivul din trei laturi, uşurând accesul spre creastă sau pe traseele de traversare a masivului. Într-adevăr, în toată partea nordică a judeţului, viaţa omului a fost şi este în prezent foarte strâns legată de munte. Aici a înflorit şi continuă să se dezvolte şi astăzi o frumoasă viaţă pastorală cu datini şi obiceiuri specifice precum şi cu activităţi legate de tăierea şi prelucrarea lemnului.

În majoritatea satelor gorjeneşti din nord, la început gospodăriile au fost aşezate pe plaiuri(munţi acoperiţi cu păduri situaţi la contactul cu depresiunea subcarpatică olteană). Cu timpul, datorită vicisitudinilor vremurilor, aşezările au început să se concentreze la gurile râurilor ori la ieşirea acestora din plaiuri, cum se poate vedea şi astăzi dacă având timpul necesar vom parcurge câteva drumuri de la poalele muntelui.

Fiind la adăpost de masele de aer din NV, NE şi N, datorită prezenţei munţilor Godeanu, Retezat, Şureanu şi Parîng, partea sudică a Vâlcanului este predominant influenţată de masele de aer venite din S, SV şi V. Primăvara şi toamna cerul acoperit şi ploios este determinat de activitatea ciclonilor mediteraneeni situaţi în SV. Pe pantele sudice ale munţilor Vâlcan ferite de acţiunea maselor de aer reci, s-a dezvoltat o vegetaţie termofilă îndeosebi în zonele Tismana, Topeşti, Pocruia, Sohodol, Şuşiţa şi Motru. Astfel, aici putem întâlni castanul comestibil, alunul turcesc, liliacul sălbatic, mojdreanul şi lemnul câinesc.