Lucrări de sezon în viticultură

10
untitledCondiţiile climatice variabile din ultima perioadă, când alternează perioadele secetoase cu cele ploioase, temperaturile foarte ridicate cu temperaturi mai scăzute, duc la intensificarea condiţiilor favorabile atacului de boli şi dăunători. Aceste condiţii nefavorabile se suprapun peste perioada de creştere intensă a lăstarilor, frunzelor şi boabelor, sensibilizând la maxim viţa de vie în faţa atacului de boli şi dăunători.
Boli, dăunători, combatere. În această perioadă, creşterile viţei de vie sunt intense, de aceea, cele mai indicate produse de combatere sunt cele sistemice, tratamentele trebuie aplicate la acoperire, astfel încât viţa de vie să nu rămână nici măcar o zi neprotejată. Neefectuarea acestor tratamente sau efectuarea lor necorespunzătoare poate duce la afectarea parţială sau chiar totală a cantităţii şi calităţii producţiei.
În acest sens, periodic, la 10-12 zile, se pot efectua tratamente fitosanitare. Pentru a avea eficienţa scontată la fiecare tratament, trebuie folosită altă gamă de produse sau, în cel mai rău caz, un produs poate fi folosit la cel mult 2 tratamente. Folosirea aceloraşi produse la mai multe tratamente scade eficienţa acestora, datorită formării unor suşe de rezistenţă în populaţiile de agenţi patogeni.

Mana viţei de vie este boala cea mai periculoasă care atacă toate organele verzi (lăstarii tineri, frunzele, inflorescenţele, strugurii în formare). Atacul se manifestă prin apariţia pe frunze a unor pete undelemnii în dreptul cărora, pe dosul frunzei, se formează un puf albicios. Atacul este favorizat de timpul umed şi călduros.

Făinarea este produsă de ciuperca Uncinula necator, care atacă toate organele verzi ale viţei de vie pe care dezvoltă un miceliu pâslos de culoare alb-gri, acoperit de o pulbere cu aspect de “făinare”, reprezentând conidiile ciupercii. Atacul este favorizat de timpul călduros şi secetos.
Putregaiul cenuşiu este produs de ciuperca Botryotinia fukeliana. Ciuperca este polifagă şi atacă toate organele verzi ale viţei de vie. Atacul cel mai periculos este pe struguri, mai ales toamna, când strugurii intră în pârgă. Pieliţa bobului se brunifică, se desprinde uşor de pe pulpă şi întreg bobul putrezit se acoperă de un praf cenuşiu reprezentat prin sporii ciupercii.
Atacul de putregai cenuşiu este favorizat de timpul rece şi ploios. Cu toate că, de obicei, tratamentele împotriva putregaiului cenuşiu se fac la intrarea strugurilor în pârgă, în actualele condiţii climatice este recomandabil ca în schemele de tratamente fitosanitare să se introducă încă de pe acum şi produse împotriva putregaiului cenuşiu.
VitaVie-TNLucrări şi operaţii în verde
O altă serie de lucrări care se fac în această perioadă o reprezintă lucrările şi operaţiile în verde, acestea cuprinzând un complex de măsuri fitotehnice care se execută în perioada de vegetaţie a viţei de vie. Ele completează tăierile de rodire în scopul reglării proceselor de creştere şi fructificare.
Prin lucrările şi operaţiile în verde se realizează o aerisire şi iluminare corespunzătoare a organelor butucului, reducând atacul de boli şi îmbunătăţind calitatea producţiei.
Legatul lăstarilor este o lucrare necesară, deoarece aceştia au ţesuturile mecanice slab dezvoltate şi după ce depăşesc o anumită lungime, nu se mai pot autosusţine şi se apleacă. Lăstarii se leagă de 2-4 ori pe vară. Primul legat se face când lăstarii au 40-60 cm şi depăşesc nivelul sârmei a doua a spalierului cu aproximativ 10 cm, iar în cazul viţelor conduse în forme joase când lăstarii din butuc au depăşit prima sârmă a spalierului.
La sistemul de susţinere pe spalier, lăstarii se leagă răsfirat, unul câte unul sau cel mult 2-3 lăstari la un loc. În cazul în care spalierul este prevăzut cu sârme duble, legatul se face mult mai uşor. Lăstarii se vor introduce printre sârmele duble ale spalierului şi se vor lega din loc în loc. Nu este bine să se lege mai mult de 2-3 lăstari la un loc şi nici peste frunze, deoarece în mijlocul butucului se menţine umezeala ridicată favorizând atacul bolilor. Al doilea legat se face imediat după înflorit, al treilea în iulie, iar ultimul în august. Prin lucrarea de legat se realizează repartizarea mai bună a frunzelor în spaţiu, favorizând activitatea fotosintetică cu influenţe favorabile asupra calităţii producţiei.
Copilitul lăstarilor constă în scur-tarea sau, mai rar, suprimarea lăstarilor crescuţi la subsoara frunzelor (copili). Suprimarea acestora se face deasupra a 4-5 frunze, când aceştia sunt în faza de 7-8 frunze. Partea de copil rămasă pe lăstar ajută la hrănirea şi diferenţierea mai bună a ochilor de iarnă situaţi la baza lor. La unele soiuri (Perla de Csaba, Cardinal, Regina viilor), copilii sunt fertili, strugurii de pe ei ajung la maturitate şi ajută la compensarea producţiei.
Copilitul se execută odată cu legatul al doilea şi al treilea al lăstarilor, dar din raţiuni economice în ultimul timp, lucrarea de copilit se practică din ce în ce mai rar, mai ales la formele înalte. Copilitul este, totuşi, o lucrare necesară la soiurile viguroase care emit mulţi copili.
Cârnitul lăstarilor este o operaţie care se execută în toate categoriile de vii la intrarea strugurilor în pârgă şi încetarea creşterii lăstarilor, ceea ce corespunde cu a doua jumătate a lunii august. În acest an, ciclul de vegetaţie este devansat, din cauza condiţiilor climatice, cu 10-15 zile, de aceea, cârnitul se poate începe în ultima parte a lunii iulie.
Lucrarea constă în retezarea tu-turor lăstarilor la 20-30 cm deasupra ultimei sârme a spalierului. Prin cârnit se îndepărtează 5-7 frunze din vârful lăstarilor considerate consumatoare, deoarece ele nu mai au timp să devină excedentare în asimilate.
Irina PICIORUŞI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here