“Cred că mă supără lipsa de civilizaţie şi oamenii fără cuvânt”!
Atunci când l-am rugat să-mi vorbească despre un sportiv de excepţie în acest sport dificil, dar atât de minunat, sensei Danciu mi-a oferit detalii despre Alexandra Ţălnar, fiica lui Cornel Ţălnar, cunoscutul fotbalist şi
antrenor la echipa Dinamo Bucureşti, pe care o consideră ca fiind singura din familie care seamănă cu tatăl său, o sportivă înnăscută şi de o seriozitate ieşită din comun, care se antrena fără să comenteze prea mult. Poate cea mai mare satisfacţie a ei a fost acum vreo şapte ani, cam prin 2004, când a particpat la Campionatul European de karate desfăşurat la Alba Iulia, şi ajunsă în finală a câştigat în faţa fostei campioane a ţării noastre, Greta Călugăr, care în anul respectiv lupta sub culorile Germaniei. Atunci, poate a fost cea mai mare bucurie a Alexandrei, deoarece imediat după victorie a mărturisit antrenorului său că şi-a “învins idolul” cu acel curaj pe care ţi-l conferă dorinţa de a obţine performanţa şi, de ce nu, cu acea demnitate pe care o impune educaţia patriotică! În fine, ca un “hobby” al său, sensei Danciu se destăinuie asemeni unui copil şi spune că îi place mult grădinăritul, că face multe ca să-şi întreţină casa, ca totul să arate mereu bine în jurul său, fiindcă preferă ordinea. La oameni “apreciez foarte mult bunătatea. Nu mă interesează atât de mult dacă ei sunt săraci sau bogaţi, pentru că eu îi preţuiesc dacă au suflet şi îi respectă pe cei din jur“, aceasta constituind “eticheta” profilului moral care îl fascinează pe domnia sa! Bineînţeles, l-am întrebat cu mult interes, dacă există ceva care detestă în ţinuta morală sau imorală a omului, iar acest “ceva” înseamnă “răutatea şi prefăcătoria” unor oameni, un gen de ipocrizie “fardată”! În acest context, “cred că mă supără lipsa de civilizaţie şi oamenii fără cuvânt. Nu-i pot suporta pe cei care distrug, rup, murdăresc, tot ceea ce comunitatea face pentru imaginea civilizată a oraşului“, sublinia în încheierea discuţiei noastre, domnul Dumitru Danciu!
“Orice risipă de energie constituie un efort care onorează şi obligă”!
Iar, pentru că am încheiat dialogul pe această temă a imaginii urbei, cred că e bine să amintim că la competiţia organizată în Oraşul de pe Gilort, nu putea lipsi chiar sufletul acestei manifestări, edilul şef al oraşului, d-l Primar, ing. jurist Mihai Viorel Mazilu, cel care mărturisea în alocuţiunea de deschidere a competiţiei, că are emoţii deosebite în calitate de gazdă, dar când vede atâta pasiune şi atâta dăruire pentru “lucrul bine făcut, orice risipă de energie constituie un efort care onorează şi obligă” pentru a fi la înălţimea aşteptărilor, pentru a pune suflet, am sublinia noi, pentru că funcţia care ţi se potriveşte o simţi, iar parafrazând, funcţia, ca şi nobleţea sufletului obligă mereu! Cu promisiunea că vom reveni într-un articol viitor cu o serie de detalii despre activitatea interesantă şi plină de dăruire a gorjeanului nostru, sensei Simion Băluţă, un om cu suflet “de aur” pentru copiii practicanţi de karate din Oraşul Ţicleni, cred că atragerea tinerilor la competiţii sportive, la asemenea activităţi pe care le considerăm şi educaţionale, nu numai că îi smulgem pe aceşti copii din faţa calculatorului şi a tentaţiilor extravagante, dar îi şi motivăm pentru a fi mai dinamici şi mai curajoşi în a se lupta pentru apărarea demnităţii şi a integrităţii lor fizice şi spirituale! De multe ori, inteligenţa umană devine mai creativă datorită mâinilor cu care ne-a dăruit Creatorul, acestea fiind chiar instrumente ale gândirii noastre şi “arme” de apărare. Nu este de prisos faptul că atunci când strângem pumnul (mâna), în realitate, noi închidem spiritul, ne închidem în noi înşine, fiind în căutarea forţei şi a curajului de a bloca un agresor şi de a ataca hotărât cu o forţă ce izvorăşte din însăşi închistarea spiritului, de multe ori asociată cu înclinaţia spre violenţă! Karatele, ca un sport al trupului şi al minţii, ne învaţă că atunci când noi deschidem pumnul, de fapt, ne întoarcem progresiv la domeniul spiritual, la libertatea şi la creativitatea care ţin de esenţa umană!
Prof.Vasile Gogonea
