Motto: „E nevoie de aplecare necontenită asupra tezaurului limbii. ”
Mihail Sadoveanu
După terminația infinitivului, numită și caracteristica conjugării, verbele se grupează în patru conjugări: conjugarea întâi/întâia (DOOM3) ,,-a” („a lucra”); conjugarea a doua „-ea” („a vedea”); conjugarea a treia „-e” („a cere”) și conjugarea a patra „-i” si „-î” (“a privi”, “a coborî”). Dintre acestea, numai conjugarea întâi și a patra sunt productive, adică pot să formeze verbe noi. Celelalte două conjugări, a doua și a treia, încă din limba latină încetaseră a fi productive. Uneori se confundă între ele, verbe care erau de conjugarea a doua au trecut la treia („a rămânea” – „a rămâne”; „a ținea”– „a ține”; „a umplea” – „a umple”). În schimb, trecerea unor verbe de la conjugarea a treia la a doua se produce foarte rar, de aceea, verbele de conjugarea a doua sunt mai puține la număr.
Verbele „a preceda” și „a succeda” de care ne ocupăm în continuare, au trecut de la conjugarea a treia la conjugarea întâi. Printr-o metodă de studiu, diacronică, am urmărit evoluția acestui fenomen lingvistic. În „Dicționarul universal al limbii române” de Lazăr Șăineanu, a cincea ediție, revizuită și adăugită, Editura „Scrisul Românesc”, 1925, cele două verbe apar la conjugarea treia: „a precede” și „a succede” („Ne succedem generații și ne credem minunați” – Eminescu). În ,,Dicționarul limbii române moderne”, Editura Academiei R.P.R. (Dimitrie Macrea coordonator), 1958, ambele variante sunt considerate corecte: ,,a preceda” și „a succeda”; „a precede” și „a succede”. În cele trei ediții ale „Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române” (DOOM1, DOOM2, DOOM3) sunt considerate a fi corecte doar formele de conjugarea întâi: „a preceda” și „a succeda”, iar cele care corespund vechilor infinitive, de conjugarea a treia, sunt greșite. „A preceda” – indicativ prezent: „preced”, „precezi”, „precedă”; conjunctiv prezent „să preced”, „să preceadă” (Îi preced celuilalt candidat. Proba orală precede proba scrisă. Îl preced pe celălalt candidat). „a succeda – indicativ prezent: „succed”, „succezi”, „succedă”; conjunctiv prezent: „să succed”, „să succeadă”. Deci el/ei precedă; el/ei succedă. Formele greșite: „el precede”, „el succede”, „ei preced”, „ei succed”.
În limba vorbită, chiar și la persoane cultivate, se observă tendința neacceptată de normă, de a trece anumite verbe (“a apărea”, “a părea”, “a plăcea” cu derivatele prefixate “a reapărea”, “a dispărea”, “a displăcea”) de la conjugarea a doua la conjugarea a treia ( “a apare”, “a pare”, “a place”, “a displace”, “a dispare”).
Corect: Mi-ar părea bine să reușească. Mi-ar plăcea să vizitez și alte țări. Mi-ar displăcea prezența lui. Dorința de a reapărea a fost satisfăcută.
Greșit: Mi-ar pare bine să reușească. Mi-ar place să vizitez și alte țări. Mi-ar displace prezența lui. Dorința de a reapare a fost satisfăcută.
Privind timpul mai-mult-ca-perfect, în DOOM3 se menține recomandarea din DOOM2 de a se prefera, la persoana I plural formele cu augmentul “-ră”: “citiserăm”, “nu citisem”.
Având în vedere contaminarea paradigmelor de imperfect de la „a voi” și „a vrea”, nu se acceptă de normă formele: „vroiam”, „vroiai”, „vroia” etc. Prin urmare, sunt greșite, neliterare.
Se observă, de asemenea, tendința unor vorbitori de a folosi forme active în locul celor reflexive, „a panicat” în loc „s-a panicat” și invers, de a folosi forme reflexive în locul celor active: „a se merita” în loc de „a merita” (Merită să muncești toată viața. Merită să fie apreciată această elevă). Este preferabil ca participiul să se lege prin verbul „a fi”. Greșit: „Nu se merită să mai muncești”.
În DOOM3, autorii vin cu recomandarea de evita folosirea verbului „a finaliza” cu sensul de „a termina”, precum și a substantivului „final” în loc de „sfârșit”.
Răsfoind un „Mic dicționar de terminologie lingvistică”, autor Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Editura Albatros, București, 1980, dintr-o aruncătură de ochi, am dat peste articolul „Plurale tantum”, locuțiune latină care se referă la un nume ce are numai formă de plural. Denumirea „plurale tantum” s-a extins asupra tuturor substantivelor care au forme numai pentru plural. Autorul înșiră câteva substantive proprii („Ploiești”, „Topoloveni”, ,,Câmpurile”, ,,Florii”, ,,Rusalii”) și substantive comune: “bretele”, “foarfeci”, “ochelari”, “pantaloni”, “câlți”, “icre”, “ițe”, “jumări”, “măruntaie”, “moaște” și “zori”. Substantivele proprii corespund normelor actuale, dar nu acelaşi lucru și substantivele comune enumerate de autor, cu excepția câtorva: “ochelari”, “câlți”, “măruntaie” ,”moaște” și “zori”. „Ochelari” – substantiv, genul masculin, plural, articulat „ochelarii”; „câlți” – substantiv, genul masculin, articulat „câlții”; „măruntaie” – substantiv, genul neutru, articulat „măruntaiele”; „moaște” – substantiv, genul feminin, articulat „moaștele”; „zori” – substantiv, genul masculin/feminin, articulat „zorii”/”zorile”. Toate acestea au forme numai pentru plural („plurale tantum”). Celelate substantive încadrate de autor la fel cu cele precedente, adică numai cu forme de plural, conform normelor îm vigoare, prevăzute în DOOM3, au forme atât pentru singular, cât și pentru plural, „bretea” (detaliu de îmbrăcăminte), substantiv feminin, plural „bretele”; „pantalon”, substantiv masculin, plural „pantaloni”; „nădrag” (pantalon), substantiv masculin, plural „nădragi”; „icră” substantiv feminin, singular, plural „icre” (denumire generică pentru ouăle de pești); „iță” (războiul de țesut) substantiv feminin, singular, plural „ițe”; „jumară” substantiv feminin, singular, plural „jumări” (frecvent la plural). Privind substantivul „foarfecă”, în DOOM1 apare forma „foarfece”, considerat substantiv neutru, cu aceeași formă atât pentru singular, cât și pentru plural. În DOOM2 și DOOM3 apare forma „foarfecă”, substantiv feminin singular, plural foarfeci. Spunem „o pereche de pantaloni” și „o pereche de foarfeci”. Cuvântul „pereche” presupune două exemplare, deci un grup de două obiecte. Este corect, deoarece „foarfeca” este formată din două lame tăioase, la fel și „pantalonii” sunt formați din cele două părți, de la coapsă și până la călcâi (popular „craci”). Substantivul masculin „ițari” („pantaloni”) are formă numai pentru plural.
Substantivul feminin „desagă” (traistă formată din două părți), la plural „desagi”. În alte dicționare, cel din 1958, în DEX și chiar în DOOM1 apare și forma „desag”, substantiv masculin, plural „desagi”. În DOOM2 și DOOM3 apare doar forma „desagă”, substantiv feminin, plural „desagi” (mai rar la singular, frecvent la plural). De asemenea, substantivul feminin „tenebră” se întrebuințează mai rar la singular și mai frecvent la plural, “tenebre”.
De reținut că, în anumite cazuri, adverbele: “critic”, “cronic”, “grav”, “psihic”, “funcțional”, “locomotor”, “mintal”, “social”, care pot fi și adjective, implicând sensul “cu caracter” sau “din punct de vedere”, pe lângă adjective/substantive aflate la singular și plural, masculin și feminin, nu se acordă: “bolnav”/”bolnavă”/”bolnavi”/”bolnave” “critic”, “cronic”, “psihic”, “grav”; ,,analfabet”/analfabetă”/”analfabeți”/”analfabete” funcţional; “debil”/debilă/debili/debile mintal”; “deţinut”/deținută/deținuți/deținute politic”; “handicapat”/handicapată/handicapați/handicapate locomotor”; “asistat”/asistată/asistați/asistate social”.
Deși adjectivele „pozitiv” și „negativ” nu au grade de comparație, unii vorbitori comit această greșeală, rostind „extrem de pozitiv”.
Având in vedere numeroasele noutăți, modificările normative, intervențiile care nu afectează norma, adăugarea unor variante și îmbunătățirea organizării informației incluse de autori în DOOM3, sarcinile profesorului de limba română se complexifică, mai ales că manualele sunt depășite și nu mai corespund schimbărilor aduse.
Constantin E. Ungureanu
