Tradiţia târgurilor ori a bâlciurilor, la gorjeni, e cam de când lumea. La Tismana, în preajma Mânăstirii, de Sfânta Marie Mare, are loc un superb şi multicolor bâlci. Aş zice cu participare, nu internaţională, dar interjudeţeană sigur. Întrucât acolo găseşti icoane de tot felul, dar şi olărit pe măsură. Nu numai de la aproape dispăruta Găleşoaia, ci şi de la Horezu ori chiar Corund.
Pe la Peştişani este doar un singur bâlci, în Nucet, cel de Sfântu Petru. Nu şi Sfântu’ Pavel, care deşi are pile la primărie nu-i băgat în seamă de obiceiurile locului. Nefiind consemnat în istorie, aşa cum pier în anonimat şi primarii. Indiferent de câte case ori vile îşi fac. La sfârşitul primei săptămâni a lunii iunie, pe valea râului Padeş, undeva între meterezele unde şi-a orânduit pe la 1821 Domnul Tudor armata de panduri, se-ntinde pe aproape o jumătate de kilometru un bâlci. Iarmaroc i-am zis acum doar pentru ca prea seamănă cu un bazar de la marginea Stambulului. Prea e plin de vechituri, chit că pe la turci mai vezi şi marfă nouă. Nu doar bomboane şi zaharicale, baclavale ori sarailii. La Padeş, produsele neaoşe, gorjeneşti, au dispărut cu desăvârşire. Cu zece-cincisprezece ani în urmă mai găseai o cadă de sapă, cozi de topor, mutate între timp în politică, gresii de ascuţit coasa, şlapi şi ciorapi făcuţi pe meleagurile noastre. Au dispărut cu desăvârşire. Nici sucurile tradiţionala – limonada ori socata – nu mai există. Ne-am dat naibii şi bem numai americănisme: Pepsi –sub toate formele Pepsi Cola, Pepsi Leits şi care-or mai fi, Coca Cola. Inclusiv sărmana bere Timişoreana nu-i la modă decât pe umbrare, ca reclamă. Ba-i prea scumpă şi lumea n-are bani, ba nu-i rece… Gogoşile, în schimb, n-au dispărut. Plăcintele da. De cumpărat, găseşti chinezării, turcisme şi aparatură radio cu mărci copiate, întrucât radiourile de firmă nu se vând în talcioc. Scuzaţi cuvântul, fiind tot un turcism. Blugi chici, bluze la fel, sandale care nu ţin decât până-s încălţate şi cumpărate. Nici hamuri pentru cai nu mai există! Mici şi bere pe la toate colţurile, iar lume, lume… Muzica încă nu este stricată de tot. E dată tare, deci cu mulţi decibeli şi încă mai poţi asculta şi folclor autentic. Manele mai rar. Mizeria domină totul, lângă un pârâu limpede ca Ozana lui Creangă. Respectul faţă de lege şi faţă de natură a murit demult. Inspecţia de Mediu n-a ajuns până la Padeş, oprindu-se la marginea Târgu Jiului. Şi apoi, Garda de Mediu nu lucrează sâmbătă şi duminică. Prea adesea eşti oprit de câte-o balaoacheşă: „Hai la baba, că-ţi dă-n cărţi!” Lângă ea, fiica pirandei vrea să-ţi vâre pe gât un făraş. O secure, un topor n-ai să găseşti. Pete tot, numai zdrenţe, cum li se mai spune pe la noi. Şi cum, de fapt, şi sunt. Pe lângă decibeli, resturi menajere şi ambalaje, sticle din plastic şi marfă de proastă calitate, nevândută nu impresionează mai nimic. Şi, mai tare decât toate, la IMN IN CÂMPIA SOARELUI, desfăşurat în apropiere, în memoria Domnului Tudor nu există nicio fântănă. Poate de aceea, oamenii veniţi la Monumentul lui Tudor pleacă de sete să bea o bericioaică în târg. Adică, în iarmarocul cu vechituri.
Ion Predoşanu
