Plin de umor, dar şi de autoironie, scriitorul gorjean Ion Vîlceanu-Văleanu a scos de sub tipar volumul “piraterie pe uscat – tragi-comedie în două mandate”, la Editura REPROGRAF, Craiova, 2014. Pretinde că acelaşi autor a mai plagiat: Umoroterapie I, Umoroterapie II, Umoroterapie III – epigrame, aforisme, pamflete şi parodii, Cugetări pentru hazlâcuri, Epigrame printre aforisme, romanele Gae, Manuscrisul din criptă, Ginta lui Gae, apoi De râsul lumii, carte de umor, şi promite că nu se va opri aici.
Recunosc, nu am în bibliotecă toate cărţile maestrului cuvintelor potrivite, aluzia la titlul celebrului volum de versuri arghezian poate părea puţin exagerată deşi dacă ne referim la versuri umoristice nu este chiar deloc. A scris şi romane, dar neavându-le, n-am citit vreunul. Oricum, scriitorul e un împătimit al slovei scrise şi face cinste culturii Gorjului.
În moto-ul ales la această nouă apariţie editorială, fără falsă modestie, se ridică la nivelul definiţia alegoriei semnată de Henri Corbin: “Alegoria este expresia figurată, la acelaşi nivel de conştiinţă a ceea ce poate fi aflat în alt mod.” Mi se pare de domeniul evidenţei că epigramele, aforismele, pamfletele în versuri mai ales şi parodiile nu pot fi povestite. Ele fac deliciul unei lecturi plăcute, extrem de agreabile şi cu adresabilitate directă. Şi-apoi, fiind rodul talentului şi ficţiunii poetice nici nu văd de ce s-ar teme. De altfel, pe coperta ultimă chiar singur recunoaşte: “Autorul e tras de mânecă/ De alteregoul lui,/ Spunându-i că-i adulmecă/ Urmele, potera stăpânului.” Cu amendamentul că eroul şi creatorul tragi-comediei la care-a fost supus poporul român, vreme de două mandate, s-ar fi vrut stăpânul tuturor românilor. Ca dictator ce-a fost şi încă mai este.
Ca un artist de excepţie, nu-i dă numele personajului în cauză, unul atipic, chiar dacă i-a atras atenţia de la începuturile carierei sale politice.
În anul înscăunării sale la Cotroceni, în volumul Umoroterapie II, cu subtitlul “Schimbarea modificării”, ca expresie preluată din presa vremii, autorul a inclus şi unele versuri umoristice în ceea ce îl priveşte.
Voi cita din paginile de gardă ale cărţii lecturate următoarele: “Pentru umorist, şi nu numai, prezintă un izvor nesecat de inspiraţie, dat fiind ciudăţenia, unicitatea fiorii sale, care în scurte cuvinte ar putea fi exprimată astfel: inteligenţă copleşitoare (aici cred că greşeşte prin exagerare, T.B. fiind deştept şi nu inteligent, nefiind cultivat la etajul superior, bănuit a fi fără toate ţiglele pe casă, n.m. I.P.), logică formală, convingătoare, elocvenţă perfectă, artă, talentul actoricesc impecabil(doar e capabil să şi plângă, în scene de genul “Dragă, Stolo”, n.m. I.P.), toate acestea orientate, folosite destructiv, fiind veştmântul de sărbătoare sub care se ascund: viclenia, ipocrizia, fariseismul, grobianismul, parşivenia, întreaga gamă a urâţeniei caracterului uman.
Marii creatori ai literaturii universale n-au reuşit atât de bine un asemenea personaj, un Iago sau Tartuf, sunt surclasaţi de acesta.
Dacă ar fi profesat actoria, scena românească ar fi avut mult de câştigat.
În mod sigur, este conştient de farsele şi minciunile sale, acest lucru explicându-se prin remarcabila sa inteligenţă(aici iar am rezerve, n.m. I.P.), însă interesele meschine nu-l pot stăvili”.
La final, să alegem câteva epigrame, spre a vă edifica asupra talentului autorului:
Din folclorul contemporan
De ce ea ne ignoră?
Codru-i frate cu românul.
Codruţa este soră
Numai cu jupânul.
Norocul românului
După un Băse şi-o Elenă
La preşedinţie,
Într-o veselie perenă
Românul o să fie.
Post scriptum, după alegerile prezidenţiale
Poliţistul, derutat puţin,
– Cetăţene Băse, un mandat
– Acesta-i al lui Crin,
– Eu n-am mai candidat.
Acelaşi poliţist, după 21 decembrie
Pentru cetăţeanul Băse un mandat,
Din interior răspunde careva
– Domnul Ponta nu trebuie deranjat,
Căutaţi clientul la Jilava.
Erată:
În loc de Băse se va citi,
Jack Spintecătorul.
Şi ar fi multe epigrame, parodii ori pamflete în versuri ce merită a fi citite şi citate, dar spaţiul nu ne permite. Oricum, scriitorul Ion Vîlceanu-Văleanu merită cu prisosinţă felicitările noastre scrise.
Ion Predoşanu
