Autoarea acestei profunde cărţi de memorialistică – distinsa doamnă Mariana Turbăceanu – este de profesie jurnalist. Nu se află la debut editorial acum la VERGILIU, ci a mai scos, dacă nu mă-nşel la aceeaşi editură, ca rod al talentului literar al domniei sale încă o bijuterie – tot cu caracter monografico-publicistic – într-o lucrare dedicată talentatei cântăreţe de muzică populară şi romanţe Ileana Constantinescu – o veterană a interpreţilor din România.
Scriitorul Ion Arieşanu dixit:
„Cred că atunci când Ambasadorul Aurel Turbăceanu devine eroul unor evenimente, autor al unor biruinţi şi ecouri diplomatice, în preajma lui, dar niciodată umbrită sau ocolită, existând într-o aşteptare senină, s-a aflat dintotdeauna şi Doamna Sa, Mariana, fiica preotului Dumitru Călinescu din Baia de Fier, care din iubire, din sacrificiul ei pentru părinţi, soţ, fiică, profesie, a făcut chiar preţul vieţii sale. A fost oare o viaţă dificil de suportat?… A fost deprimantă ruperea, ani în şir, de pământul natal? De părinţi? De oamenii iubiţi?… Toate acestea le ştie şi le reţine numai inima ei sensibilă de femeie, de fiică, de soţie, de mamă, dar şi de bunică. Oricum, viaţa i-a fost plină de învăţăminte. De trăiri. De evenimente. Pe care a încercat să le treacă pe foile albe ale unei cărţi de memorii.”
Extrem de succinte, notaţiile scriitorului clujean vorbesc şi despre Excelenţa Sa Ambasadorul Aurel Turbăceanu, absolvent al Filologiei Universităţii din Bucureşti dar şi al Facultăţii de Limbă Arabă a Universităţii din Bagdad, diplomat de carieră şi fondator al unor Ambasade ale României – după 1990 – în Kuweit, Qatar, Arabia Saudită, Yemen şi nu numai. Pe domnişoara Mariana Călinescu a îndrăgit-o din Baia de Fier, localitatea respectivă fiindu-le locul naşterii amândurora.
Din redacţiile bucureştene, pe meridianele lumii bune !
Din câte-mi amintesc, cariera de tânără jurnalistă a doamnei Mariana Turbăceanu a început în redacţia cotidianului Munca – vreo patru ani -, după care şi-a însoţit soţul pe la diverse ambasade îndeosebi din lumea arabă. Cairo(Egipt), Tripoli(Libia) şi altele, înainte de 1979, au fost doar câteva dintre ele. Normal, cu o bogată cultură formată la Universitatea Bucureşti şi bună cunoscătoare a limbii franceze, distinsa Doamnă Mariana Turbăceanu se completa de minune cu soţul – vorbitor de limbă arabă şi limbă engleză – la mai toate recepţiile unde participau.
Din suflet pentru sufletele dragi
Ca orice bunicuţă fericită, Mariana Turbăceanu nu dedică această carte fiicei sale Amira, ci „Dragilor mei nepoţi, Gabriel şi Emanuel. Fie ca viaţa să le fie plină de bucurii, adevăr, frumos şi omenie. Să fie binecuvântaţi şi fericiţi!”
Sufletul autoarei se regăseşte în scriitura sa plină de fineţuri şi debordând de cultură a meleagurilor pe care le-a vizitat, mai tot timpul cu referiri şi reveniri la Gorjul şi Baia de Fier ale copilăriei sale fericite. Autoarea a fost şi este mult prea ocupată cu treburile casei, cu creşterea nepoţeilor aflaţi acum la Viena şi nu prea are timp de scris. Totuşi, talentul de “povestaş” se vede de la primele rânduri ale cărţii.
Ca unul ce-i cunosc, cât de cât, familia, aş putea afirma că o parte din dedicaţia adresată dragilor săi nepoţi: (…) Fie ca viaţa să le fie plină de bucurii, adevăr, frumos şi omenie” o descriu cel mai bine pe distinsa Doamnă Mariana Turbăceanu şi crezul ei de-a lungul timpului trăit în a doua jumătate a secolului trecut şi la începutul mileniului trei.
Ion Predoşanu
P.S. Cei interesaţi de obţinerea cărţii se pot adresa editurii la E-mail: office@vergiliu.ro ori la E-mail: contact@vergiliu.ro
