Cum mai aleargă vremea, vorba lui Esop, ca un fur, pe nesimţite, prinzându-ne şi pe noi în vârtejul ei nemilos, lăsându-ne pentru o clipă să uităm că, odată cu ea ne apropiem de ora ZERO a „desfacerii”…
Şi amintindu-ne de prietenii care au dispărut, precum profesorul, ziaristul şi directorul cotidianului „GORJEANUL”, omul încărcat cu fluvii de spirit, de energie pozitivă care se revarsă asupra celor din jurul său, omul cu zâmbetul veşnic pe buze, Domnul Constantin Băleanu, a plecat să „se culce” în veşnicia de unde(la fel ca noi toţi) a venit… Era o dimineaţă mohorâtă a zilei de joi 11 noiembrie 2004 când Dl. Băleanu a plecat în eternitate. Peste 2 zile urma să-şi serbeze ziua de naştere când boala nemiloasă l-a răpit dintre noi. Dar…tempus radex omnia! Cu toate acestea este de datoria noastră, a celor care l-am cunoscut să ne amintim, cu evlavie aş spune, pentru că acum face parte din lumea cosmică, de Dl. Constantin Băleanu care a fost un grăbit CĂLĂTOR ÎN TIMP, oprindu-se pentru o clipă „Gara Pământ”, unde a semănat bunătate, cultura, despicând pentru o clipă monotonia vieţii spiritual-culturale a unui oraş sub-carpatic, luminând-o cu inteligenţa sa creatoare şi înscriind în aria acelui oraş şi a judeţului o traiectorie încărcată cu pagini de muncă neobosită. Vai ce repede au trecut 8 ani de când Dl. Băleanu calcă încă caldarâmul oraşului pe care l-a iubit atât de mult. Iar noi suntem datori -atâta timp cât mai facem parte din această „horă umană”, să ne amintim de cei care ne-au părăsit. Astfel îi cinstim memoria…
Domnului Constantin Băleanu care a fost cetăţean de marcă al oraşului şi judeţului Gorj, luminând semenii în trecerea sa pe Pământ, în această Clipire Cosmică de 66 de ani care i-a fost hărăzită. Eternă să-i fie memoria!
Gh. Rădulescu
