„Eu sunt înconjurat de iubire şi moarte, de dragoste, de adevăr şi nu există decât o singură încăpere pe care o locuim şi pe care unii o numesc poezie: moment epifanic.
Iar eu nu ştiu ce este poemul! Ceva ca să-l poţi respira şi să-l auzi respirând, îndeaproape respirând ca o lacrimă a Pământului. Presupun doar că sunt 1001 moduri de a face poezia şi fiecare din ele se potriveşte perfect”. (Artur Bădiţa)
Chiar dacă metoda de a începe un articol cu un citat nu este prea obişnuită, chiar contraindicată fiind, mi-am luat inima în dinţi, cum se spune, şi am făcut această intrare pentru că oricum, ea, inima mea era deja sub impresia acestor cuvinte care sălăşuiesc de când poetul le-a dat putinţa de a fi respirate şi hrănitoare ale profunzimii celor ce le citesc pe pagina patru a cărţii „Epifania focului” (volum ce reprezintă materializarea unui proiect editorial al Reprezentanţei Gorj a USR şi al Bibliotecii Judeţene „Christian Tell”, susţinut financiar de Primăria Polovragi).
1997, un an de însărăcire pentru codrul cel mare şi profund al culturii româneşti din care au dispărut esenţe precum Petru Creţia, Cezar Baltag, Marin Sorescu, Corneliu Baba şi o toamnă nefericită, în acel an, pentru pădurea liricii gorjeneşti din care, încă înălţându-şi ramurile versurilor spre prietenul său muntele, Artur Bădiţa s-a ascuns într-o metaforă şi s-a dus să scrie poeme printre galaxii. I-o luaseră înainte cu puţin timp Prinţesa Diana, de Wales şi Maica Tereza. Un bard, o prinţesă şi o sfântă – ce triadă de aur(!?), pentru care gândul mă duce la titlul volumului de debut al lui Artur Bădiţa – „În această ordine exist” (1981), apărut la vârsta de 30 de ani, tocmai când muzele prind a se îndrăgosti definitiv de poeţi, o ordine înfiripată şi dincolo de piscul cel înalt şi greu al existenţei terrane. Chiar dacă prin creaţia lăsată în urmă-i, cantitativ vorbind, cititorii de poezie nu i-ar rezerva o prea mare luare în seamă, mesajul liric al lui Artur se poate traduce prin ceea ce latinii explicau esenţializarea – „mult în puţine cuvinte”, oricum versul fiind în fapt precum aripile îngerilor pentru limba în care acesta se produce, mai mult o adiere nu vânt puternic şi îndelung suflător. Şi în acest sens el a reuşit să ne facă înţelegerea fiinţării sale lirice mai uşoară, constatând: „Un poet nu se naşte pentru a fi văzut/ Un poet răzbate prin zăpezi/ ca un crivăţ de noapte/ peste oraşe de sticlă/ aproape tot mai aproape acolo unde eşti/ aşează jertfa sa cu trup de aur/ un poet nu se naşte pentru a fi văzut” (Poem al poetului despre poem, Artur Bădiţa).
Născut în comuna Polovragi, la 26 aprilie 1951, absolvent al Liceului din Novaci şi al Facultăţii de Limba şi Literatura Română, Universitatea Bucureşti, poetul Artur Bădiţa se stinge la 28 septembrie 1997, dată la care în fiecare an comunitatea polovrăgeană, cei care l-au cunoscut şi i-au fost aproape, împreună cu oameni de cultură din Gorj, îl comemorează în întâlniri de suflet şi amintire. Şi anul acesta Numele poetului şi Creaţia sa au fost prezente alături de cei i-au închinat un „in memoriam” la Şcoala Generală din Polovragi, organizat de Biblioteca Judeţeană Gorj, Căminul Cultural şi Biblioteca Polovragi cu sprijinul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj. Au fost prezenţi la această manifestare alături de membri ai comunităţii locale – Nicolae Zăvoianu, dir. adj. Şc. Gen, Constantin Târlea, viceprimar, Narcis Orzan, dir. Cămin Cultural, Mioara Sărdaru, de la Biblioteca „Artur Bădiţa”, prof. Veronica Glaje, prof. Emilia Cionoiu, prof. Nicolae Simionescu, prof. Sofica Tomescu, şi reprezentanţi ai mediului cultural gorjean – Alexandra Andrei, dir. Biblioteca Judeţeană, prof. univ. dr. Ion Mocioi, poetul Ion Popescu Brădiceni, poetul Vasile Ponea, înv. Luxiţa Mocioi şi Constantin Mitucă, metodist. Alocuţiunile evocatoare îndreptate către personalitatea şi creaţia poetului Artur Bădiţa au fost urmate de frumoasele, emoţionantele şi emoţionatele recitări de versuri aparţinând patronului spiritual al întâlnirii, dar şi altor poeţi gorjeni. Cu acest prilej au fost înmânate premii, de către Alexandra Andrei, din partea Bibliotecii „Christian Tell”, elevilor laureaţi ai concursului „Tinere condeie” şi celor care au obţinut rezultate deosebite la Olimpiadele şcolare.
Momentul închinat comemorării poetului care declara Scriind cu faţa la munte, în filele Almanahului Gorjului, 1999 – „Şi aş vrea să mi se dea un munte să-l sculptez o viaţă, şi-o călăuză până se ajunge la munte, până într-un poem.”, s-a încheiat printr-o rugăciune de suflet la Mănăstirea Polovragi şi un pelerinaj la mormântul lui Artur Bădiţa, aflat în cimitirul din Polovragi.
Viorel SURDOIU
