Prea desele schimbări de miniştri la Sănătate, grava greşeală de a instala politruci pe fotoliul unde-ar fi cazul să stea specialişti redutabili, conduce la erori impardonabile. În situaţii clare, în care numai practicienii îşi pot pune amprenta, sunt consultaţi nepricepuţi.
Aşa cum a fost cazul actelor normative, al reglementărilor nelalocul lor prin care se decidea aberant cine trebuie să fie internat de urgenţă şi cine nu. Caz în urma căruia s-a pus căruţa înaintea cailor, iar un doctor reputat precum Raed Arafat, menţinut ca secretar de stat sau subsecretar – nici nu se mai ştie exact ce – în ministerul (ne)Sănătăţii noastre să nu fie măcar întrebat ce părere are. Despre subfinanţarea sistemului de sănătate şi abuzurile ce se fac cu fondurile asigurărilor de sănătate ce să mai vorbim. Subţierea permanentă a listei medicamentelor compensate, datoriile statului faţă de farmacii şi lipsa unor strategii de prevenire şi menţinere a sănătăţii populaţiei au fost, sunt şi vor continua să fie pietre de moară ce atârnă de firava viaţă a amărâtului de popor guvernat de incompetenţi. Personalul medical sau auxiliar din sistemul sanitar – medici de familie, clinici, policlinici şi spitale – este, de ani de zile, prost plătit. Din aceste pricini, nu doar medicii, ci şi asistentele medicale părăsesc ţara cu miile în fiecare lună. Cu precădere din 2008 încoace, sătui de „binefacerile” regimului portocaliu băsesciano-bocist. Emisiunile de ştiri ale televiziunilor centrale şi chiar locale sunt pline de triste pierderi de vieţi omeneşti generate de acest sistem sanitar cinic. Nu mai târziu de duminica trecută, dis de dimineaţă, la Spitalul Târgu Cărbuneşti s-a mai petrecut o crimă. Bezmeticii nu uită să vorbească de genocidul de pe timpul comunismului şi avorturile provocate ilegal, ca şi cum a vorbi acum, după 20 de ani de aşa zisă democraţie rău de trecut ar îndulci cu ceva genocidul practicat astăzi ca politică de stat. Şi, cum spuneam, la Spitalul din Târgu Cărbuneşti, o tânără de 31 de ani ce şi-a dorit cu ardoare să aibă un copil nu a avut parte de el. Este cam al patrulea caz de deces, în Gorj, la spitale unde în loc de siguranţă a sănătăţii omul îşi poate găsi sfârşitul. Tragedia s-a înregistrat la un spital din Judeţul Gorj unde s-ar presupune că beneficia de condiţii mai bune. Numai că amânarea intervenţiei, prin cezariană, apoi refuzul cezarianei, invocarea insuficienţei dotări tehnice, a nesterilizării trusei şi absenţa unui chirurg, ca mână a doua a principalului chirurg, presupunându-se necesară intervenţia chirurgicală, talmeş-balmeşul cu plimbarea de la un spital la altul au condus la naşterea unui făt mort. Nu tragem în medici, nici n-am avea dreptul. De vină este întreaga societate şi mai ales clasa politică de ieri şi, mai ales, cea de azi. În primul rând guvernanţii şi alianţa portocalie care-i menţine la putere. Repet, pierderea unui copil dorit de o familie tânără, ce a luptat mult pentru a-l avea, este o crimă! O crimă ca multe altele din România de azi. În ultima lună numai Gorjul a dat patru cazuri de decese în spitale. La nivelul ţării situaţia devine alarmantă. În altă parte a lumii ar fi demişi nu directorii de spitale, cum din păcate se mai petrece pe la noi, ci miniştri sau guverne. Oricât am scrie, din nefericire, nu poate acoperi nefericirea unui tânăr cuplu ori a unui întreg popor. De oameni cărora li se refuză dreptul de a trăi decent. În fapt, li se refuză dreptul la viaţă!
Ion Predoşanu
