Aşa cum am precizat, sâmbătă, 24 aprilie 2021, Mănăstirea Tismana, lavra Sf. Nicodim, a îmbrăcat haine cernite în ziua prohodirii şi a ridicării la cer a Maicii Stareţe Ierusalima Gligor Stavrofora, în prezenţa a peste 300 de credincioşi, a unui sobor ales de preoţi şi călugări, alcătuit din ierarhi de frunte ai Eparhiei Olteniei, la care s-a adăugat prezenţa remarcabilă şi apreciată a Părintelui Prof. univ. dr. Constantin Necula, Prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă «Andrei Şaguna» din Sibiu, a maicilor stareţe amintite anterior, la care adăugăm şi numele maicilor stareţe Teodora Ilie de la Mănăstirea «Icoana», comuna Crasna, şi Ambrozia Rucăreanu, de la Mănăstirea Arnota. La slujba de prohodire, P.S. Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei a ţinut să sublinieze că în existenţa Mănăstirii Tismana au fost şi momente grele, când, în anul 1959, în urma decretului nr. 410, de tristă amintire, din cele 120 de maicii de la această mănăstire au mai rămas numai 25, restul au fost date afară! ,,A fost greu pentru Maica Ierusalima, a precizat Preasfinţia sa, pentru că maicile nu aveau haine cu care să plece acasă, de aceea, s-a dus la Târgu-Jiu şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin bunăvoinţa unei doamne căreia îi murise soţul, a cumpărat haine pentru maicile mănăstirii. Uneori, Maica Ierusalima a mai spus şi «Nu», pentru că nu poţi să nu ai reţinere când trebuie să faci faţă unor momente grele! Maica Ierusalima a fost un bun administrator, o mare iubitoare de slujbă, dar, lucrul cel mai important este legat de crucea pe care şi-a ales-o, iar acest lucru să fie în atenţia tuturor, mai ales în vremurile de astăzi, când vrăjmaşul «lucrează» prin tot felul de mijloace, prin tentaţii care vin peste sărmanul om din toate părţile, pentru că se miră îngerii, când se întâmplă ca să vadă tineri care doresc să trăiască în feciorie toată viaţa! E important ca noi să pornim la drum, pentru că Dumnezeu ne aşteaptă, ne ajută, iar Maicii Ierusalima veşnică să-i fie pomenirea, Amin”!
,,Astăzi, suntem la înmormântarea unei fericite! A unei femei care a ştiut din toată inima ei şi din toată dragostea ei, să-şi pună moartea înaintea ochilor”!
În finalul prezentării celei de-a doua părţi a slujbei de prodire a Maicii Stareţe Ierusalima Gligor Stavrofora, vom reda în întregime cuvântul de învăţătură duhovnicească pe care numai Părintele Constantin Necula îl poate rosti cu harul şi cu înţelepciunea pe care i le-a dăruit Atotputernicul Dumnezeu: ,,Îngăduiţi preotului mirean să adauge la cuvântul Preacuviosului Părinte Exarh doar un mesaj din partea ÎPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, cel care m-a însărcinat să-i mulţumesc Maicii Ierusalima, că şi prin ea Ocna Sibiului a rodit, eliberând din «ocna păcatelor» pe mulţi, şi că sarea care se extrăgea altădată din Ocna Sibiului a devenit un cuvânt cu putere multă şi a întărit puterea multor oameni şi datorită acestui Ierusalim pământesc care astăzi a ales să se împlinească în Ierusalimul ceresc. Îngăduiţi-i şi Prodecanului facultăţii să-i mulţumească Domnului pentru toată rugăciunea prin care canonizarea Sfântului Andrei Şaguna a fost posibilă, şi facultatea poate merge mai departe, purtând de grijă slujitorilor bisericii. Prin Maica Vartolomeea şi prin Maica Ierusalima, am ştiut că am două aripi de rugăciune în plus, ca de fiecare dată şcoala de teologie să nu-şi piardă preoţii printre degete! Poate că dacă ne-am ruga mai mult unii pentru alţii, am spori mai mult şi am fi mai vrednici de Împărăţia Lui Dumnezeu şi de dragostea Lui! În timpul cântării duhovniceşti de la înmormântare, astăzi, am zis şi m-am gândit că Maica Ierusalima e în cea mai fericită zi a ei! Cunoscând-o pe Maica Ierusalima, zic eu, suficient de bine, o văd bucuroasă că şi-a împlinit misiunea şi că toată viaţa s-a pregătit pentru clipa morţii sale! Ştiţi că lumea «bună» din jur se pregăteşte să-şi facă o carieră şi multe case, poduri, autostrăzi, dar, maica s-a încăpăţânat să-şi facă misiunea pe calea Lui Hristos! Nici nu vreau să mă gândesc ce bucurie a simţit când s-a întâlnit cu Sf. Nicodim, ca între stareţi, şi să-i zică: sfântul: «Ierusalima, e bine? Continuaţi rugăciunea precum am lăsat-o în pravila mea!». «Da, Părinte Nicodime, da, sfinte, continuăm să ne rugăm şi ceea ce nu putem face în plinul bisericii, facem la chilie, nevoindu-ne pe mai departe!». Se va întâlni cu toţi cei pe care i-a iubit în rugăciunile sale, pentru că mai întâi, maica s-a dăruit şi ne-a dăruit şi nouă puterea aceasta a cunoaşterii celuilalt, a rugăciunii pentru celălalt! Când am aflat că s-a stins Maica Vartolomeea, am înţeles că Stareţa are să-şi urmeze soborul, că aşa se cade, să nu se desprindă nici o secundă de oamenii care înaintea ei au plecat la cer! Fiecare maică, aşa cum ne-a crescut, aşa e în sobor, pentru că noi vedem numai partea din sobor pe care putem s-o vedem, dar mai este şi parte pe care o vede numai Dumnezeu şi care astăzi înseamnă soborul Tismanei! Taina Lui Dumnezeu este mare şi despre Taina aceasta ne vorbeşte Iisus Hristos atunci când ne spune că: ,,E mare Dumnezeul nostru, şi peste cei vii, şi peste cei morţi”, pentru că avem un singur Dumnezeu al vieţii desăvârşite! Pentru toţi mirenii, vă spun, ceea ce vedeţi pe veşmintele maicilor şi ale preoţilor, nu sunt altfel de haine decât ale morţii! Ceea ce purtăm pe noi sunt «gropile» noastre, rămân doar feţele noastre ca să vestească schimbarea noastră pentru cunoaşterea Lui Dumnezeu, ca mâinile noastre să împlinească în taină lucrarea Lui Dumnezeu şi picioarele noastre care caută mântuirea! Noi ştim că ne pregătim să murim! De aceea vă spun că astăzi suntem la înmormântarea unei fericite! A unei femei care a ştiut din toată inima ei şi din toată dragostea ei, să-şi pună moartea înaintea ochilor! Şi să nu facă din funcţia ei de stareţă, rană nimănui! E o mare taină să stai în biserică, aşezat în ierarhia de valori a bisericii, şi în acelaşi timp să ştii că nu poţi să fii mare, dacă nu eşti mic! Nu poţi să fii tare, dacă nu-ţi vădeşti slăbiciunea, că nu poţi fi conducător de corabie, dacă nu ai învăţat de la cineva să conduci corabia, să trăieşti în Duhul Sfânt misiunea de a conduce corabia”!
,,Cu mâna pe inimă o spun, că cel mai practic «corăbier» pe care l-am cunoscut în viaţa mea este Maica Ierusalima”!
,,Vedeţi, că nu spun «a fost» Maica Ierusalima, pentru că sfinţii nu se conjugă la timpul trecut niciodată! Mai am un gând pe care vreau să-l mărturisesc! Acum doi ani, când am împărtăşit-o pe Maica la chilie, ne-a primit extrem de jovială şi cu bucurie, înveşmântată frumos de către Maica Olga, căreia îi mulţumesc, iar atunci mi-a spus: ,,Părinte, eu ştiu că în potir la dumneata este Iisus Hristos”! Poate că a uitat atunci multe lucruri Maica, poate că a uitat cum ne cheamă, pentru că vârsta îi permitea orice, pentru că se putea ascunde după orice uitare ar fi vrut ea! Dar ceea ce n-a uitat Maica, faptul că în Sfântul Potir este Hristos! Mereu a rostit rugăciune, mereu a făcut metanii, iar lumina din ochii ei ne-a încurajat, atunci când a fost nevoie de încurajare! De aceea, zic şi eu, ori suntem ai Învierii, ori nu suntem ai Învierii! Maica Ierusalima ştie rânduiala Tismanei şi ştie că de aici, de unde este aşezat «patul ei de adormire», se pleacă în noaptea de Înviere, prin cuvintele: «Slavă Învierii Tale, Doamne!». E sărbătoarea prin care prăznuim, an de an, Învierea Domnului şi sfinţirea apei la «Izvorul Tămăduirii», dar mai ales acea sfântă Sărbătoare a «Adormirii Maicii Domnului»! Credeţi că o va lăsa Maica Domnului pe aceea care a slujit-o întreaga viaţă şi i-a preamărit Adormirea să fie tristă şi să nu o conducă spre Împărăţia Lui Dumnezeu? Lui Dumnezeu I Se cuvine Slavă pentru că ne-a dăruit o aşa minunăţie de icoană de om la îndemâna noastră! Vreau să mă credeţi că imaginea Împărăţiei Lui Dumnezeu nu avem voie s-o reducem la moarte! Ne obligă cei care ne trimit procente rău calculate, să ne speriem de moarte, în loc să ne bucurăm de viaţă, ca să ne fericim că suntem ai Lui Hristos Care a Înviat! În curând, pleacă de aici vestirea că a Înviat Hristos! Nu vă temeţi! Câtă vreme credem că El este Dumnezeul nostru, că El este Calea, Adevărul şi Viaţa, credem că El este învierea noastră! Să nu avem nici o picătură de teamă sau, cum ar spune Maica Ierusalima, e nevoie de ,,mai multă rugăciune, mai puţină vorbă, mai multă atenţie şi mai puţină tăgadă”! Prin Învierea Lui Hristos, noi suntem toţi îngerii Lui, şi vreau să fiţi convinşi că în noaptea de Înviere, când vor bate clopotele Tismanei, prima în biserică, ducându-şi soborul către iconostas, partea de frăţietate pentru care şi-a pus tot sufletul său la bătaie, va fi Maica Ierusalima, aceea care a înfruntat urgiile şi nesimţirile celor din jur, rănile făcute monahismului românesc, dar care va aprecia pe cei care iubesc libertatea, pe cei care îşi iubesc biserica şi aşezarea în duhovnicie!
Maica Ierusalima este o mare pagină din Filocalia românească, o pagină care s-a încheiat, dar o alta se deschide! Nu ştim în ce colţ din România, într-un cătun sărac unde se va naşte duhul Maicii Stareţe Ierusalima, ca să ridice mai departe Biserica, pe Dumnezeu, spre mântuirea noastră! Vă mulţumesc pentru că aţi iubit-o atât de mult pe Maica Ierusalima, vă mulţumesc pentru că aţi făcut-o să se simtă atât de mult iubită, şi sunt convins că ne aşteaptă pe cale, atunci când ne vom duce spre Împărăţia Lui Dumnezeu! Vă mulţumesc pentru că aţi venit ca să vedeţi cât de frumos se odihneşte un om fericit! Fiţi pregătiţi, nevoiţi-vă, sinaxarul este deschis, trăiţi cu Hristos şi înfruntaţi-vă propriile neputinţe! Maica Ierusalima, împreună cu Soborul Tismanei din cer, ne aşteaptă să facem, din pământ şi pe pământ, starea de veghe şi de primire a Împărăţiei Lui Dumnezeu, Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
