Căldura se lasă tot mai apăsătoare asupra oraşului, târgujienii caută cu ochii un loc umbros şi ceva de băut rece, cât mai rece. Dacă eşti dispus la câţiva paşi în plus, găseşti destule locuri unde te poţi feri de caniculă, fie ele parcuri sau terase, iar despre băuturi răcoritoare, să nu mai vorbim, sunt atât de multe încât îşi pierd numărul în nomenclatorul produselor alimentare, de la cele mai cunoscute, să le zicem de firmă, până la apa cea de toate zilele, incoloră, inodoră, insipidă şi, în ultimul timp, plată. Cei mai tineri locuitori ai oraşului nu ştiu că a existat cândva o băutură deosebită, răcoritoare, gustoasă şi foarte ieftină, ieftină ca braga, căci despre ea este vorba. Şi se găsea la simigerie sau patiserie, asta până la demolarea centrului vechi al oraşului când au dispărut simigeriile şi, odată cu ele, braga.
La începutul secolului trecut, bragagii ambulanţi făceau reclamă bragăi din capătul Uliţei Baroi (strada Victoriei de astăzi) până în Uliţa Sărarilor (Unirii) şi de acolo până în piaţa târgului de pe malul Jiului. I se spunea băutura săracilor şi fusese adusă la noi de turci, în timpul ocupaţiei otomane, fusese adoptată de români drept bun naţional şi preluată de la o generaţie la alta, până în zilele noastre. Chiar purtând această etichetă de băutură a celor mulţi, se pare că era căutată şi de cei cu dare de mână şi consumată în cantităţi deloc neglijabile. Cea mai bună dovadă a calităţii acestei băuturi este faptul că a fost preluată, produsă şi comercializată şi de comerţul socialist, nefiind considerată o rămăşiţă a vechiului regim. La târgurile de produse traditionale organizate în ţară, produsul cel mai bine vândut a fost braga, o băutură în acelaşi timp energizantă, ţinând cont de cele 1000 de calorii conţinute de un litru de bragă, la care se adaugă un surplus de vitamine A, B şi E, în plus, acidul lactic, necesar digestiei.
Foarte puţini producători de bragă există în ţară la ora actuală, cel mai mare în Galaţi, apoi, producători mult mai mici în Slatina şi Urziceni, poate şi în alte locuri despre care nu ştim, cert este numărul mic al lor, certă este şi cererea produsului pe piaţă, odată cu redescoperirea acestuia.
Procesul de fabricaţie al bragăi nu este unul complicat. Este necesară o unitate de producţie compusă dintr-o încăpere de aproximativ 20- 30 mp pentru depozitarea materiei prime şi o sală de producţie cu o suprafaţă medie de 30 – 40 mp. Principalul utilaj din dotarea secţiei este aparatul de barbotat cu 2 – 3 cuve, pentru amestec şi răcire. Mai sunt necesari recipienţi de mărimi medii, de preferinţă din inox, pentru depozitare pe termen scurt şi transportul produsului la unitatea de desfacere proprie. Reţeta de fabricaţie nu este secretă, ea se poate procura, chiar în mai multe variante, însă cea mai cunoscută este reteta care cuprinde mălai, făină de grâu intermediară, drojdie de bere, zahăr şi apă. Amestecul se fierbe în cazan 6 – 8 ore, se lasă la răcit, se strecoară şi se amestecă cu apă şi zahăr, eventual cu miere de albine. Se depune în rezervorul de inox, după care poate fi îmbuteliată sau nu, după metoda de comercializare aleasă. Punerea pe picioare a unui astfel de tip de afacere este una specifică oricărei afaceri de mică producţie şi comercializare, cu mici particularităţi. Pentru a vă uşura munca şi a vă scurta drumurile, pentru obţinerea avizelor şi acordurilor, inclusiv a autorizaţiilor de funcţionare şi pentru înfiinţarea firmei, cel mai convenabil este să apelaţi la o firmă de consultanţă, pentru o sumă de aproximativ 6 – 7 mii lei. Amenajarea şi dotarea spaţiilor de producţie vă vor costa 20 – 30 mii lei, amenajarea şi dotarea cu mobilier comercial a unităţii proprii de desfacere, de asemenea, în jur de 30 mii lei. Chiria pentru prima lună şi alte utilităţi vă vor scoate din buzunar aproximativ 20 mii lei. În concluzie, pentru început ar fi necesari maxim 85 mii lei, pentru care va trebui să vă prezentaţi la bancă cu un plan de afaceri bine conturat. Braga, dacă este bine făcută, va avea o desfacere peste aşteptări. Cei tineri vor descoperi ceva nou, cu totul diferit despre ce ştiau despre băuturlle răcoritoare, cei mai în vârstă vor avea nostalgia tinereţii. Şi ce imagine poate fi mai liniştitoare decât un pensionar cu faţa luminoasă, pălărie de soare şi baston, pe o terasă, citind” Gorjeanul”, cu o carafă de bragă rece în faţă?
A.Pop
