Oricât ar părea de necrezut, ideea producerii de bere din pâine nevândută, rămasă pe rafturile marilor comercianţi, este viabilă şi a fost pusă în aplicare de către doi belgieni. Pe lângă ideea originală şi, ulterior profitabilă, afacerea are marele merit de a diminua risipa de pâine, ştiut fiind faptul că pâinea reprezintă în Europa 12 % din deşeurile alimentare. Cunoscând reţeta Kvasului, o băutură alcoolică populară produsă în ţările baltice cu ajutorul pâinii fermentate şi după identificarea posibililor furnizori de pâine nevândută de la o zi la alta, tinerii antreprenori au aplicat tehnologia producerii berii, înlocuind 30 % din cantitatea de malţ din orz cu făină din pâine. Berea obţinută se încadrează în rândul berilor speciale şi are calităţi gustative deosebite, fiind deja prezentată şi apreciată la târgurile de bere tradiţionale. În ţara noastră se fabrică în prezent o cantitate mare de bere, reunită sub diverse mărci autohtone sau europene, românii fiind consumatori recunoscuţi. Pe lângă producătorii de bere care deţin linii complexe de producţie şi îmbuteliere, există şi deţinători de utilaje şi aparatură dezafectate din unităţile de producţie alimentare. Pentru un investitor interesat de ideea prezentată, posibilitatea achiziţiei unei linii tehnologice de producţie (fie şi din bucăţi) şi a uneia de îmbuteliere de mică capacitate este una reală. De asemenea, achiziţia unui cuptor şi a unui mixer pentru obţinerea făinei din deşeuri de pâine nu ar trebui să constituie o problemă majoră. După amenajarea spaţiilor de producţie, îmbuteliere şi depozitare (spaţii proprii sau închiriate) şi după dotarea corespunzătoare cu utilaje şi aparatură, cu fonduri obţinute de la o bancă interesată de ideea şi planul de afaceri al solicitantului, urmează obţinerea de avize şi acorduri necesare recunoaşterii produsului şi producţiei acestuia. Înfiinţarea firmei şi documentaţia de avize şi acorduri ar trebui să nu coste mai mult de 3000 de lei. Achiziţia liniilor tehnologice de producţie (vase inox, rezervoare, cuve, aparate de măsură şi control) nu va depăşi 80 000 de lei, iar linia de îmbuteliere de capacitate redusă, 20 000 de lei. Numărul lucrătorilor din microîntreprindere nu va fi mai mare de patru(cel puţin unul dintre ei fiind un bun cunoscător al procesului de producţie), ale căror drepturi salariale anuale totale vor fi de aproximativ 72 000 de lei. Plata utilităţilor anuale ar putea fi în jurul a 25 000 de lei. Totalul cheltuielilor necesare în primul an pentru începerea şi derularea producţiei vor atinge cca. 250 000 de lei. Capacitatea de producţie va fi pentru primul an una modestă, urmând a se dezvolta în anii următori. Zilnic, se vor obţine 500 de sticle de bere, lunar 15 000 iar anual, 180 000 de sticle. Costurile totale pentru obţinerea unei sticle de bere se vor ridica la aproximativ 1,45 de lei/buc. iar preţul de vânzare din fabrică va fi de 2,30 de lei/buc. Din vânzarea cantităţii de 180 000 de sticle va rezulta un venit de 414 000 de lei. După plata obligaţiilor şi scăderea cheltuielilor în valoare totală de aproximativ 317 000 de lei, rămâne un profit anual de 97 000 de lei. Câştigurile sunt bune, fără a fi spectaculoase, existând permanent posibilitatea dezvoltării spaţiilor de producţie şi al ridicării profitului. Investiţia se va putea amortiza după primii 4-5 ani de activitate a firmei. În Târgu-Jiu a funcţionat cândva o fabrică de bere de mărime medie şi alte unităţi producătoare de alimente, dotate cu utilaje şi aparatură complexă. Ce ziceţi, nu ar merita încercată o idee care le-a aparţinut unor străini, dar care s-ar potrivi şi la noi ca o mănuşă ?
A.Pop
