Zăpada din belşug face casa în care s-a născut Titanul de la Hobiţa mai frumoasă. Şi ascunde unele neorânduieli datorate vârstei sale şi vitregiilor vremurilor. De mai ieri, dar şi de astăzi.
A cui este casa?
Eram elev de şcoală şi cunosc bine situaţia. Pe atunci eram, prin alianţă, tanti Maria Predoşanu trăia şi se căsătorise cu unchiul meu Grigore Brâncuşi, nepot de frate al sculptorului. Casa părintească a lui Costain, sau Costache Brâncuşi arsese. Ion Mocioi trebăluia pe la Cultura judeţului Gorj ca director şi ştie presa bine ce s-a întâmplat. S-a ales o casă ce semăna aidoma aceleia în care se născuse Brâncuşi. Iar proprietarul, un Blendea poreclit Calistroi ceruse să-i ridice statul o alta cu două-trei camere, din cărămidă şi acoperiş de ţiglă, şi atunci se-nvoieşte s-o dea pe-a lui din bârne de stejar. Şi uite-aşa s-a ridicat Case Memorială “Constantin Brâncuşi” pe locul celei arse. S-au adus obiecte specifice casei ţărăneşti şi este vizitată anual de zeci de mii de turişti. Din ţară şi de peste hotare.
Diversiunea Florin Codre
La câţiva ani după Revoluţie, sculptorul aventurier Flkorin Codre revenise în ţară din străinătăţuri. Mare amator de chilipiruri şi de cai de rasă, i-a dat cuiva un cal şi s-a înţeles să-i dea lui casa. Cică aceia ar fi fost a lui Brâncuşi. În realitate, casa adevărată nu mai exista demult.
Actualul viceprimar al comunei Peştişani, Nicolae Nicolcioiu, a anunţat poliţia şi autorităţile judeţului Gorj. Chilipirgiul Florin Codre n-a reuşit decât să facă valuri în presă şi să păcălească nişte francezi şi belgieni că le dă lor adevărata Casă a lui Brâncuşi. Îşi făcuse ceva calcule şi credea că se alege cu ceva bani. Scandalul s-a fâsâit şi a intrat în istorie. Co asta, basta!
Dezinteresul autorităţilor locale!
La Casa Memorială “Constantin Brâncuşi” trudesc doi oameni localnici. O femeie din Boroşteni şi un bărbat din Peştişani. În condiţii grele, fiind angajaţi ca îngrijitori deşi ambii au studii superioare. Nu sunt nici măcar muzeografi, din pricină de criză financiară şi criza de care mai vreţi dumneavoastră…
Nimeni n-a mai bătut un cui şi toate se învechesc, se putrezesc. Cu banii lor au pus un vas în care, de primăvara până toamna, turiştii se pot spăla pe mâini. Tot ei cumpără şi hârtie igienică la WC.
La Biserica din Hobiţa şi la Cimitirul unde odihnesc mama şi tatăl lui Constantin Brâncuşi doar Venerabilul Lojii Masonice săteşti din Hobiţa, Tănasie Lolescu, dimpreună cu câţiva sponsori au ridicat câte o Troiţă în amintirea răposaţilor. Niciun primar şi nimeni altcineva n-a pus o piatră sau n-a sprijinit cu ceva păstrarea în bune condiţii a Casei memoriale “Constantin Brâncuşi”.
De furat, s-a furat ce era de furat. Picturi ale unei tabere de pictură îndrumate de profesorul universitar dr. Constantin Blendea, decan la acea vreme în cadrul actualei Academii Naţionale de Arte Frumoase “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Vijelioasa Bistriţa, un rău ce izvorăşte în munte şi se umflă primăvara, când se topesc zăpezile la munte, a luat sculpturile din piatră lăsate de o Tabără de Sculptură organizată la Hobiţa, comuna Peştişani, timp de doi ani, adică două ediţii. Inclusiv sculptorul şi universitarul Vlad Ciobanu, prezent an de an la “Brâncuşiana” a rămas fără lucrarea sa din Zăvoiul Bistriţei cea năbădăioasă.
Ion Predoşanu
