De multe ori m-am întrebat, fără rost din păcate, pe unde şi cum zboară timpul, e drept, constant, dar atât de repede!! Şi necazul nu ar fi atât de mare dacă, o dată cu el, nu ar zbura şi zilele noastre… S-au scurs, tiptil, pe nesimţite parcă, vreo 30 de ani de când, în paginile cotidianului “Gorjeanul”, apar, nu rareori, creaţii plecate sub semnătura-mi, din vârful creionului meu, fie că-i vorba de poezie satirică, fie articole legate de cele ce se petrec în jurul nostru, zi de zi.
În scurtă vreme, prin ianuarie, care , şi el, se apropie tot cu paşi repezi, „Gorjeanul”, ziarul de suflet a mii de gorjeni, împlineşte venerabila vârstă de 90 de ani! Cine oare ar putea avea o evidenţă clară şi exactă, a celor care şi-au aşezat numele în paginile acestui cotidian, în toţi aceşti ani?! Dar al celor care l-au aşteptat şi-l aştepată, ca pe pâinea caldă, pentru a afla ce se mai întâmplă prin Gorj şi nu numai? În cei doar vreo 30, de care pomeneam la-nceput, de când public în paginile acestuia, am avut şansa, chiar privilegiul, să cunosc, în spaţiul aflat acum, din nou, în casa de vis-a-vis de intrarea în stadion, aşa cum mulţi care nu ştiu că se află pe B-dul Constantin Brâncuşi, spun celor care vor să ajungă acolo, oameni minunaţi, aşi într-ale jurnalismului ! Mulţi din ei, din păcate, au trecut, parcă mult prea devreme, în lumea umbrelor. Pentru a nu comite vreo eroare, nu voi face trimitere la numele acestora şi nici ale celor care, cum zice ardeleanul, s-au tras în pensie.
O dată cu evenimentele din decembrie ’89, botezate de unii revoluţie, de mine mai mult o acţiune de curăţenie generală, necesară şi atât de aşteptată, de o naţie aflată timp de aproape-o jumătate de veac, în letargie, ocazionată de sărbătorile creştineşti ale acelui sfârşit de an, şi cotidianul “Gorjeanul”, şi-a schimbat…lookul.
De vreo câţiva ani, apariţia acestuia de sub şpalţurile tiparului, este opera unui colectiv de tineri jurnalişti, adevăraţi profesionişti, un fel de albinuţe extrem de harnice şi la zi cu tot ce mişcă, nectarul trudei lor, găsindu-se şi citindu-se zilnic, de cei care se adapă cu noutăţi din paginile acestuia. La vremuri noi, oameni noi, aşa cam cum ar trebui să se fi-ntâmplat la nivelul întregii naţii… Din păcate, rara avis!
Închei aceste rânduri, cu nu puţină emoţie, generată de legătura de suflet creată între fiinţa-mi şi cei ce trudesc cu migală, pricepere şi responsabilitate, văzuţi sau nevăzuţi, de cei ce se bucură la apariţia “Gorjeanul”-ui, la poarta casei, la chioşcuri, la locul de muncă sau în cutiile poştale. Mulţi şi trainici ani, cotidianului „Gorjeanul”, mulţi şi spornici ani celor ce stau în umbra acestei minunate apariţii !! 90 de ani! O tempora! O mores!
Geo Filiş
