Gorjeanul Mihai Ţopescu expune la Bienala de la Veneţia

442

Mihai Ţopescu creează de peste 30 de ani, semnând 60.000 de obiecte de artă. Gorjeanul expune în Germania, Franţa, Italia şi la marile expoziţii de artă din lume. Arta sticlei a evoluat mereu la Ţopescu, iar misterul şi cromatica lucrărilor au sedus ochii privitorilor, garantându-i o participare constantă la Bienala de Artă de la Veneţia, Oscarul artiştilor plastici. Proiectul „Sacrificiul” al artistului Mihai Ţopescu continuă după trei ani de lucru pe această temă, cu participarea la cea de-a 56-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă – la Biennale di Venezia 2015, în cadrul expoziţiei Personal Structures de la Palazzo Bembo.

Gorjeanul Mihai Ţopescu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, este absolvent al Facultăţii de Arte “Ion Andreescu” din Cluj, promoţia 1981 şi a fost elevul maestrului Mircea Spătaru. În  anul 1981 a devenit designerul Fabricii de Sticlă din Târgu-Jiu. Şi-a practicat meseria cu pasiune şi dăruire, în spiritul lucrului bine făcut, sub amprenta educaţiei primite în şcolile din Ardeal. Dornic permanent de perfecţionare, a urmat ulterior cursurile prestigioasei Academii de Arte de la Viena.  În 1994 şi-a început propria afacere prin înfiinţarea unui atelier de sticlărie. Artistul de talie mondială Mihai Ţopescu, persoană cu o imaginaţie şi creativitate de excepţie, s-a dedicat acestui domeniu realizând obiecte de mare rafinament, cu geometrie, culori şi sunete ce îndeamnă la reflecţie.
În prezent, trăieşte şi lucrează în municipiul Târgu-Jiu. Este unul dintre artiştii români cei mai dinamici, cu Ana1participări expoziţionale în ţară şi în străinătate, simpozioane, concursuri, expoziţii de grup sau personale. Ţopescu este un remarcabil artist al sticlei, din generaţia ‘80, care a contribuit din plin la impunerea acestui material între cele major expresive ale sculpturii, dincolo de rolul său în domeniul de definiţie al artelor decorative.
Lucrările lui Mihai Ţopescu le găsim în muzee de artă din: Dusseldorf, Coburg, Germania; Albenga, Italia; Ebeltoft Danemarca; colecţia Parlamentului European, Bruxelles; Craiova, România; Praga, Cehia ca şi în colecţii private. „Mihai Ţopescu este inspirat de condiţia umană, dramele şi bucuriile pe care le subîntinde aceasta, de tipologiile umane, de mituri şi istoria culturii. Vocaţia pentru experiment, activată mai ales în zona relaţiilor dintre tehnică şi expresie, îl caracterizează de la începutul consistentului său traseu artistic”, susţine Adrian Guţă.

Sacrificiul lui Ţopescu, la Bienala de la Veneţia
Proiectul Sacrificiul a debutat în 2013 la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti – Mogoşoaia. Acolo, inspirat de încărcătura istorică a locului, a realizat o abordare generală a temei, care, deşi veche, rămâne în continuare foarte ofertantă. Proiectul s-a concretizat printr-o expoziţie şi un „performance” care au constituit un punct de referinţă, ce reprezintă două strategii mediatice referenţiale, aparent diferite: pe de o parte filmul performance-lui, iar pe de altă parte, o serie de sculpturi ce întregeşte proiectul. Acest demers personal, în acord cu propunerea actualului concept de „existenţă în timp şi spaţiu”, constituie o bună raportare la sintagma generoasă a Bienalei. Prezentarea temei, nu doar că păstrează caracterul proteic iniţial, dar şi consonează mai clar cu sensibilitatea artistului orientată pe coordonatele spiritualităţii creştine şi legată de un fapt istoric. Sculpturile prin intermediul cărora transmite mesajul au fost concepute din elemente care să potenţeze valoarea simbolică, proces al suferinţei şi al devenirii.
Sunt expuse şase ovoide ce reprezintă capete de martiri, realizate din lemn, în care sunt bătute mii de cuie din fier sau sticlă, simboluri ale suferinţei. Este în cele din urmă „Conditio humana” a relaţiei dintre: a fi, a pieri şi a deveni, iar nu a relaţiei: a deveni, a fi şi a pieri.
În acelşi timp, Mihai Ţopescu va expune la Piccola Galleria dell’Instituto Romeno di Venezia, în perioada 4 – 30 mai, o continuare a proiectului “Sacrificiul”, prezent la Palazzo Bembo. Expoziția cuprinde cinci sculpturi din ciclul “Sacrificiul” şi trei video-uri. Întâlnirea dintre obiect şi film generează un puternic efect emoţional, producând, o relaţie complementară cu încărcături simbolice. Sunt trei propuneri de film: SacrifICE – apă, SacriFACE – pământ (nisip) şi SacriFIRE – foc. Acelaşi portret (autoportret) se dizolvă, curge, arde, totul transformându-se în materialul din care a fost făcut. Panta rhei: totul curge. Mult prea repede. Totuşi, nimic nu poate fi mai aproape de adevăr. Video-urile, SacrifICE – apă, SacriFACE – pământ (nisip) şi SacriFIRE – foc, prezintă o transformare prin mijloacele sacrificiului simbolic până la abandonarea de sine a subiectului.
Minodora Sucea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here