Ghiozdan sau poşetă. O marea dilemă a elevilor din zilele noastre. Cei mai conştiincioşi sunt prichindei din clasele primare, care sunt nevoiţi să care în spate în fiecare zi, cărţi şi caiete, însă prea multe pentru vârsta lor. Noroc cu părinţii sau bunicii, care îi mai ajută. Liceenii însă, în cel mai fericit caz au un caiet la ei, şi acela ţinut în mână sau în poşetuţă. Şi situaţia aceasta o întâlnim şi acum, când au trecut aproape două săptămâni de când a început şcoala. Dacă până acum liceenii spuneau că nu au primit sau cumpărat cărţi, acum nu mai au nicio scuză.
Cu ghiozdanul în spate, plin de cărţi, caiete şi un penar în care găseşti creioane, stilouri sau carioci, prichindei de clasele primare păşesc în fiecare dimineaţă timid în curtea şcolii. Greutatea ghiozdanului e prea mare pentru umerii lor, însă sunt bucuroşi că merg la şcoală. „Păi am tot ce îmi trebuie în ghiozdan. Cartea de matematică, de limba română, caietele de temă şi clasă pentru amândouă, caietul de desen şi cel de religie. Am penar cu tot ce îmi trebuie, sticla cu apă că mami îmi dă în fiecare zi. E greu ghiozdanul, dar toţi colegii mei au aşa”, a spus Alexandru, un prichindel de clasa a 3-a.
Bunicii, ajutor de nădejde
Părinţii sau bunicii sunt cei care le dau o mână de ajutor. În fiecare dimineaţă, înainte de ora 8:00, aceştia întră în şcoală cu nepoţelul de mână şi ghiozdanul în cealaltă mână. Doar aşa îi pot ajuta pe prichindei. Iar la finalul orelor, aceiaşi bunici îi aşteaptă pe prichindei la poarta şcolii pentru a-i ajuta.
„În fiecare zi o aduc pe nepoţică la şcoală şi o duc acasă. Îi iau ghiozdanul mereu, ştiu că e greu. Acum, la începutul anului, nu prea mă lasă să-l car eu, se mândreşte cu el. Dar după 2-3 săptămâni mi-l lasă mie. E greu, de asta i-am şi luat cu două bretele, să ţină greutatea pe ambii umeri. Nu ştiu ce pune în el”, a declarat o bunică.
Un caiet, tot semestrul
Pe de cealaltă parte, elevii de liceu vin la şcoală cu un caiet în mână sau în poşetuţă. Nu au nevoie de ghiozdan, că doar e a doua săptămână de şcoală. Sunt şi cazuri în care nici măcar un caiet nu au la ei. Dacă e nevoie să scrie ceva, telefonul e mai la-ndemână. „Am un caiet, nu ne-au venit cărţile. Îmi ajunge. Păi la ce să iau ghiozdan la mine? Îl ţin în mână sau îl las în clasă”, a spus un elev de clasa a XII-a. Nici domnişoarele nu se lasă mai prejos.
Am rugat o elevă să ne arate ce are în geanta pe care o purta pe-un umăr. Printre ruj, parfum, fard, pudră şi alte produse cosmetice, a găsit şi un caiet. Care era însă gol. A spus că nu a fost nevoită până acum să scrie ceva. Nu puţine sunt cazurile în care pentru liceeni, două caiete sunt suficiente întreg semestrul.
Ana Maria Catalinoiu
