George Drăghescu atinge vârsta de 48 de ani. Să auzi şi să nu crezi, că, dacă-l vezi, nu-i dai nici măcar… 38. Actorii trebuie să fie – e clar – mult mai tineri, ca să placă mereu publicului. Dar George Drăghescu e poet şi încă unul în toată puterea cuvântului, ambasador plenipotenţiar al Poeziei române în Republica literelor, cum l-ar fi delegat/ declarat fără să pregete Mihai Ursachi.
Poet, dar şi autor de personalizate, profund, reflecţii, deasupra cărora adie o înţelepciune axiologic-ontologică, dumnealui, George Drăghescu, are o scriitură delicată, pură, absolută; vizează cu precădere structura unui geniu căzut în… postmodernitatea cea mai… relativă, dar nu uită să-şi arunce ancora, fie în trecut fie în viitor, întru stabilitatea pe care numai recuperarea sacralităţii i-o poate da.
(Ion Popescu-Brădiceni)
REFLECŢII
George Drăghescu
* Un om bun trebuie să aibă răutăţi, ca să nu cadă în ipocrizie.
* Omul bun e ca şi vinul bun: nu-ţi provoacă greaţă.
* Nu poţi plagia profunzimea.
* Un prost, cu bastonul de mareşal, bate covorul.
* Cum se exprimă frustrarea? Printr-o altă frustrare.
* Un câine şi atunci când te muşcă nu te decepţionează.
* Cel care cultivă linguşitorii, are structură de trădător.
* Aş vrea să trec Styxul nu cu amintirile oamenilor de geniu pe care i-am întâlnit (dacă i-am întâlnit), ci cu amintirile oamenilor de caracter.
* Numai un om inteligent poate să stea pe muchia mediocrităţii, prostia nu are echilibru.
* Erosul, decât să-l ţină în mediocritate pe un bărbat, mai bine să-l coboare.
* Sunt atât de rău uneori, încât nu-mi dau seama că adesea pot fi şi bun.
* Uitarea poate fi o dovadă de inteligenţă. Prostul nu are ce uita.
* Un piroman nu-şi dă foc iluziilor.
* Vanitatea şi modestia pot avea uneori un numitor comun: prostia.
* Atunci când crezi că deţii adevărul, ţi-ai oglindit limitele.
* A face pe deşteptul înseamnă a te îngropa în neputinţele tale.
* Dacă ai ceva sfânt în tine, nu arăta în biserică, ci în afara bisericii.
Poesis
George Drăghescu
*
Pe-o piatră
un greier cântă –
nu-l aplaudă nimeni.
*
Muşuroiul e gol –
furnicile s-au dus
după iluzii.
*
Pe un câmp, noaptea,
un cal alb
păştea stele verzi.
*
La gura sobei;
sar scântei din jar
şi cad în absolut.
*
La mormântul greierului –
chitara
în loc de cruce.
*
Trece un cortegiu –
pe coşul unei case
barza-şi hrăneşte puii.
*
Casa e veche,
amintirile-s noi,
Dumnezeu e acelaşi.
*
Prima floare de cireş;
o cioară
a dăruit-o fiilor săi.
*
Toamna – bătrânii în parc;
frunzele cad,
clipele se ridică.
*
De-asupra
Porţii Sărutului
emoţii pierdute
*
La Masa Tăcerii
zgomotul furnicilor
şi vântul călător.
*
Ciocârlia cântă –
notele-s arhaice
fără cheia sol.
*
Din zbor porumbelul
nu poate mânca
firimituri.
