Sub peniţă aşteaptă înşiruirea adjective şi substantive ce definesc viaţa socio-economică şi spirituală a românilor anilor din urmă. Constat cu stupoare că în locul binelui şi frumosului, al pioşeniei şi sfinţeniei, libertăţii şi democraţiei diriguitorii, cu jilţuri la Cotroceni ori în Guvernul lui Bulă – Boc, au aşezat cretinismul, oroarea, farisesismul, demenţa, vanitatea, orgoliul, sărăcia, foamea, orgoliul, suferinţa, în hermeneutica diversă.
Suntem conduşi de inşi fără onoare, alienaţi mintal, scăpaţi de la casa de nebuni şi aşteaptă să înfunde puşcăriile. Minciuna şi ipocrizia, absurdul şi grotescul dimensionează gândurile, faptele şi hă-hă-itul lui Traian Băsescu, individul ce ne batjocoreşte ţara şi poporul. Vorba şi fapta marinarului însăilează cretinism şi mişelie.
Cred cu cale să caligrafiez convingerea lui Al. Vlahuţă: „minciuna, orice fel de minciună, e o mişelie. Un om liber, un om care preţuieşte libertatea nu mite niciodată”. Omul parâmelor, ancorei şi timonei declara înaintea alegerilor din 2009 că fără menţinerea cotei unice de impozitare şi PDL şi el însuşi ar trebui să plece acasă. Cramponarea de cota unică de impozitare – văzută ca un certificat al politicii sale de dreapta – pune în evidenţă nu doar clasica încăpăţânare a lui Traian Băsescu „atoate ştiutorul”, dar şi ignoranţa lui economică şi politică: impozitul progresiv a fost introdus şi menţinut în structura fiscală nu de partide de stânga, ci din raţiuni economice.
De fapt, cota unică de impozitare a veniturilor provenite din capital şi muncă: există excepţii – de la impozitul minim plătit cu anticipaţie de firme (adică indiferent de venitul real), până la impozitarea pensiilor de peste 1000 lei cu 16% nu din valoarea pensiilor, ci din ceea ce depăşeşte 1000 de lei. (nu zăbovesc asupra altor tipuri de biruri, impozite şi taxe care copleşesc poporul român).
Aiuritul matelot decreta – tot în campania electorală din noiembrie – decembrie 2009 şi cu acelaşi prilej – că ar trebui ca în anul 2011 cota unică de impozitare să scadă la 14%. Ştim însă că ea a crescut la 24%, având ca efect creşterea de preţuri mai mari de 5% şi implicit sărăciei, foamei, suferinţelor şi frustrărilor de tot felul.
Supărat pe Guvern pentru această antiumană mişcare, Zeus – Băse vine cu inepta propunere a impozitării tuturor pensiilor, cu 16%, inclusiv a celor mai mici de 1000 de lei. (Sunt convins că această idioată propunere a încolţit în mintea contorsionată a lui hă-hă-ha după ce i-a consultat pe genialii economişti fanfaroni: Videanu, Hoară, Boureanu, Leana din Pleşcoi, Sever Voinescu şi alţi insolenţi şi impertinenţi).
Curtea Constituţională să-i facă o figură insului cu timona – considerând de pildă, că s-ar putea impozita doar „dobânda” valorii pensiei, ca în cazul depozitelor la bănci (unde dobânda are ca principală justificare, menţinerea valorii reale a sumei afectate de inflaţie).
Drept răspuns, conducerea PDL, cu al ei Bulă – Boc în frunte, şi-a găsit de lucru: mimează căutarea de soluţii. De parcă despre soluţii nu s-ar vorbi atât de către specialiştii din economie cât şi de liderii partidelor Opoziţiei.
Nefericitul Bulă –Boc nu pricepe însă nimic, pentru el are valoare cognitivă numai ce spune Zeus – Băse ori Leana din Pleşcoi. O soluţie pertinentă ar fi menţinerea cotei unice de impozitare doar pentru firme şi introducerea impozitării progresive pentru persoanele fizice.
Adică, renunţarea la principiul atât de drag ignorantului vaporean, pentru a face să meargă economia şi ţara să reintre pe făgaşul progresului şi civilizaţiei dorit de poporul sărăcit şi înfometat. Să nu uităm, totuşi, că antinomicul matelot proclama, după realegere, că nici pe el, nici pe şeful Guvernului, nu-l interesează ieşirea din criză – adică repornirea economiei şi ieşirea din recesiune.
Opoziţia bâjbâie
Pe acest alienat mintal nu-l interesează, adică, scăderea producţiei, diminuarea produsului intern brut, reducerea investiţiilor, restrângerea afacerilor comerciale, financiare ori de bursă, creşterea demenţială a şomajului, sărăciei şi foamei. Chiar aşa s-a şi întâmplat şi, deocamdată, nimic nu demonstrează că cei doi B-B (Băse şi Bulă – Boc) ar putea gândi economic. Când vorbesc de aceşti alienaţi, ieşiţi din minţi, hermeneutizez vorbele pline de miez ale savantului A.D. Xenopol: „Finanţele unei ţări sunt fără îndoială, semnul cel mai văzut al mersului ocârmuirii sale. În ele se oglindeşte mai cu seamă destoinicia oamenilor ce o conduc sau nepriceperea lor”.
Dar ce face Opoziţia? Deocamdată bâjbâie, caută, nu reuşeşte să aibă o viziune clară şi comună asupra unor paşi imediaţi şi tranşaţi de împingere la stâlpul infamiei a adunăturii troglodite Zeus-Băse, Bulă – Boc şi toată gaşca de indivizi ciumeţi, neisprăviţi care batjocoresc România într-o crasă neruşinare. Orice român de bun – simţ poate observa că prin hă – bă- itul lui, analfabetul vaporean şi toată gaşca lui de fripturişti obedienţi, prin cinismul şi sadismul lor au înglodat ţara în datorii şi sărăcie, în mizerie şi nesiguranţa zilei de mâine.
Gândurile şi faptele acestor rătăciţi în spaţiu aduc numai suferinţe şi lacrimi. Înţelegem, lesne, că liderul PNL, Crin Antonescu, într-o vervă retorică de temut, trăieşte încă euforia succesului său la precedentele alegeri prezidenţiale chiar dacă n-a intrat în „finală”, el a reuşit notabila performanţă de a creşte ratingul liberalilor.
În felul acesta, el consideră că are – şi într-o anume măsură chiar are – un ascendent asupra liderului PSD, Victor Ponta, nu numai pentru că acesta este mai tânăr şi nu numai că acesta n-a fost în situaţia de a „puncta” într-un mare meci cu Zeus – Băse, dar şi pentru că Ponta încă nu şi-a consolidat poziţia în partid. Aşa că incisivul C. Antonescu presează PSD pentru realizarea unei alianţe mai strânse şi cu obiective concrete, pentru „a oferi o alternativă” acum imediat, la guvernarea manechinului Boc. Poate crede că, dimpotrivă, e prea devreme.
Înclin să-i dau dreptate lui V. Ponta, întrucât nu cred că vaporeanul îl obligă pe Bulă – Boc să spele putina, să se ducă unde a înţărcat bălaia, cu întregul guvern de paraziţi şi alienaţi mintal. Cred şi eu că nici nu se poate realiza, de grabă, o nouă majoritate parlamentară anti – Băsescu şi anti – PDL.
Jugul, pe Guvern
De fapt, prin avertizările recente şi repetate, Zeus – Băse a dorit să pună jugul, din nou, pe întrgul guvern, dar şi pe întreaga coaliţie. UNPR a pierdut dacă iese de la guvernare şi nici UDMR nu prea are spaţiu de fecundă mişcare cu toată josnicia şi pupincurismul, tactico – strategic, de care este capabilă. Iar dacă va fi să se schimbe ceva, Zeus – Băse o va lua înaintea Opoziţiei, călare pe deocheata frunză pusă la vedere de Leana din Pleşcoi, făcând o remaniere guvernamentală care să-l scape de nărăvaşii Blaga, Videanu, Berceanu şi, implicit să bage spaima în alţi pedelişti apropiaţi de vanităţile, orgoliile şi interesele subsidiare ale acestora.
Mi se pare, de notorietate, că gândurile şi faptele lui Zeus – Băse au dus, clientelismul, incompetenţa, sărăcia, hoţia şi minciuna, suferinţa şi despotismul pe cele mai înalte culmi. Orice încercare de a-i găsi lui Traian Băsescu vreo virtute te duce în hăul incognoscibil. Acest individ este un despot şi gata.
Prof. univ. dr. Grigore DRONDOE
