Filozofii estivale – Veşti de pe Blahniţa

56

Zilele trecute având ceva treburi pe la Pojogeni şi isprăvindu-le mai repede decât speram mi-am zis să trag o tură de-a lungul Blahniţei. Zis şi făcut pentru că vroiam să văd dacă mai sunt locuri de pescuit, pe aici cu ceva timp în urmă prinzând peşti frumoşi. Mai eram curios să aflu dacă odată cu deschiderea sezonului la grătare, râuleţul avusese de suferit de regulă vajnicii „turişti – grataragii” lăsând în urmă datorită pasiunii lor „arzătoare” mormane de gunoi şi vegetaţie arsă.

Spre surprinderea mea cu excepţia unor grupuri de copii care se bălăceau de zor cu toate că vremea era frumoasă şi mai era şi week-end nu am văzut nicio echipă de grataragii „în exerciţiu” şi surprinzător locurile erau destul de curate cu toate că Blahniţa străbate aproape toată zona „din spatele” ca să-i zicem aşa a Cărbuneştiului.
Oricum trebuie evidenţiat faptul (acum nu ştiu dacă s-a nimerit tocmai când mi-am făcut eu tura prin câteva locuri, a fost făcută o curăţenie planificată ori aşa cum îmi spunea un hâtru din Tg-Jiu că cică ar fi scăpat prin zonă un şarpe sau aşa ceva iar locurile or fi fost „periate” de cei ce doreau să-l captureze). „Păi dacă e aşa – îmi zice un prieten cu abilităţi cunoscute în domeniul capturării reptilelor atunci din respectiva târâtoare dacă am reuşi s-o prindem noi am putea să ne facem câte o curea başca şi câte o husă de volan nu de muşama ca cocalarii ci din piele de şarpe veritabilă” .
Dar tare mi-e că vindem (ori mai bine zis vrem să prindem) pielea ursului din pădure ori cioara de pe gard, da uite că aşa mai mergem şi noi pe malul apelor din zonă şi mai vedem cum e cu civilizaţia, respectarea normelor de protecţie ambientală şi ne mai băgăm în seamă cu pescarii ori cu oamenii ce se află la câmp. În peregrinările mele de cele mai multe ori unde am întâlnit ambalaje ori reziduri menajere dacă nu au fost în zonă recipienţi de colectare le-am îngropat considerând că am ales răul cel mai mic decât să fie împrăştiate ori în încercarea unora de a le da foc să se producă alte evenimente (cum de fapt am mai văzut la televizor).
Lăsând gluma la o parte, la final, comunităţile ar trebui să ia atitudine faţă de dezinteresul unora dintre ei faţă de problemele actuale ale mediului ambiental. Pentru că lumea o să iasă în continuare la iarbă verde ori la un picnic. Toată filozofia este ca aceştia să o facă în respect faţă de natură şi de ce nu faţă de semenii lor şi aşa o să ajungem şi noi ca în ţările civilizate spre care din păcate doar tindem la ora actuală.
Mugurel Petrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here