Filosofia stărilor sau starea filosofiilor

685

Să nu vă închipuiți că mă apuc să despic firul în patru venind cu explicaţii pe etapele zugrăvite cu frici. Nu, nici pe departe! Eu voi merge, ca tot românul, din împiedicare în împiedicare, căci de aceea am primit, cu voioşie, rolul de Cetăţean turmentat, şi nu doar la alegeri, ci şi în restul zilelor. Na, ca să mă laud şi eu cu mintea făcută ferfeliţă de ştirile contradictorii şi de măsurile nemăsurate ale clasei politice! Am doborât recordul de arest la domiciliu, căci adunând toţi puşcăriaşii covidului intrăm în Guinness Book, dar numai că noi nu am purtat cătuşe ca la clasicele puşcării, ci măşti asortate cu mănuşi. Cât despre oamenii legii… Ehe, pe toată perioada arestului au fost cât se poate de riguroşi, excelând la capitolul amenzi, unele date pentru încălcări grave, de genul acesta: plantat panseluţe în rondul din faţa curţii, scăpat purcea în călduri pe şosele, nesimţire la nivel înalt prin lipsa amintirilor alfabetice la persoane din anumite zone şi de anumite vârste. Asta e, nu te pune nimeni să fii prost în vremurile grele! Ai obligaţia să te adaptezi la schimbările dictate de organele abilitate, să îţi cumperi televizor şi să îţi bagi curent electric, chiar dacă toată povestea înseamnă pensia pe vreo câţiva ani, doar nu o să moară băncile de foame, te împrumuţi, merită. Zic de televizor pentru că eşti obligat să fii informat corect, nu să stai la radio şanţ cu toţi bolnavii de filosofie. Dacă nu petreci ore în şir cu ochii beliţi şi urechile desfundate în faţa ecranului, nici nu vei afla când, fleaşc, îţi dă meteoritul în cap. În plus, certurile între politicieni sunt mult mai distractive decât alea cu primarul pe bucata de pământ, pe care o ai trecută în acte, dar a fost vândută de trei ori, unor persoane de care tu nu aveai habar. Din toate aceste motive, tu, române, muritor de foame, trebuie să îţi iei un televizor şi… urgent, că de aia e stare de urgenţă, un calculator pe care să lucreze nepoţii, doar nu vrei să rămână şi ei proşti ca tine. Chiar dacă a zis doamna ministru că le cumpără tablete şi le trimite la toţi, cu abonament la internet plătit pe doi ani, tu, române, nu te lăsa în nădejdea ei, că am ieşit din starea de urgenţă şi am intrat în cea de alertă, însă copiii sărmani sunt la fel, iar anul şcolar se încheie, deci, pune mâna şi vinde vaca, aia care dă lapte şi ia-le, altfel or să plângă bieţii de ei. De asemenea, doamna a zis că dacă se termină cu virusul, le cere tabletele înapoi… Păi, da, doar nu vrei să rămână ministerul sărac! Nu-i aşa că seamănă cu un vis în care ai ajuns prin Dubai şi te-ai fâţâit despuiat prin toate bogăţiile alea, ai mâncat şi ai băut tot ce ai întâlnit, iar când te-ai trezit aveai minus 25 de grade în casă şi o sărăcie istorică? Până la urmă, trebuie să înţelegem un lucru: şi visele sunt porţionate, adică nici acolo nu poţi avea totul! Una peste alta, nu îţi rămâne, dragă române, decât să te rogi să se termine cu stările astea, că nu eram înstăriţi deloc, iar, în curând, o să bată un vânt al foametei de o să ne lipească de asfalt. Stând strâmb şi judecând după puterile neuronului nostru, ne dăm seama că am făcut economii substanţiale, adică intram în faliment de mult dacă statul ar fi abuzat de portofelele noastre şi ne-ar fi obligat din prima zi să purtăm măşti. Vă daţi seama, muream de foame imediat, că nu aveam mască să mergem la magazin. Aşa am scăpat ieftin, cu nişte declaraţii, iar acum când învăţasem să ne iscălim pe ele ni le-a anulat, parţial. În starea de alertă nu avem încotro, masca trebuie purtată în spaţiile închise. Ei, acum nu puneţi masca pe figură când sunteţi singuri cu partenerii de viaţă, chiar dacă vi se pare căsnicia un spaţiu închis! O să treacă şi asta, nu ştim exact când, dar trece şi, inevitabil, apare altceva. Dacă unii au prevăzut evenimentele, pe care le trăim în prezent, şi le găsim descrise, cu lux de amănunte, în cărţi sau în filme, mă gândesc, serios, să scriu o carte nostradamică, despre o lume în care totul să se simplifice şi când un ins va rosti: ,,Vreau mâncare!”, instantaneu să-i apară în faţă tot ce ar dori să înghită. Cu alte cuvinte, uraţi-mi succes şi vă scap de necazuri!
Any DRĂGOIANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here