Dacă în urmă cu 20 de ani, în Motru erau peste 20.000 de locuri de muncă numai în arealul mineritului, acum ultimele două exploatări miniere de subteran, unde mai lucrează circa 4-500 de mineri, aşteaptă semnalul de închidere.
Din cele 6.700 de familii din oraş, 2.240 au probleme ce erau greu de imaginat în urmă cu câţiva ani. La o primă vedere, oraşul arată destul de frumos, semn că edilii, cel puţin tandemul actual: primarul Dorin Hanu şi viceprimaul Tudor Dobrică, acţionând cu bună credinţă pentru dezvoltarea municipiului. Cu toate acestea, există şi motreni nemulţumiţi pentru că ei sunt ocoliţi de bunăstarea cotidiană, la care au sperat atunci când s-au schimbat stăpânii.
Pe străzile oraşului se văd o mulţime de maşini străine, acesta fiind un indicator benefic pentru civilizaţie, dar o mare parte din ele sunt înmatriculate la vecinii bulgari, pentru că Guvernul nostru nu ştie să adune taxe agreabile de la toţi cetăţenii. Dar, să revenim la starea economică a bazinului carbonifer din care s-au redus mereu capacităţile de producţie. Dacă în urmă cu doi-trei ani s-ar fi realizat un complex energetic cu termocentralele de la Craiova, asemănător complexurilor energetice de la Turceni şi Rovinari, atunci cu siguranţă soarta mineritului motrean ar fi fost alta. Se pare că aceasta este adevărata cauză a expulzării directorului Ion Ghiga de la conducerea Carierei Lupoaia. Conform unor informaţii greu de verificat, se pare că Ghiga l-ar fi sfidat pe Condescu şi s-ar fi dus de unul singur la mai marii termocentralei de la Işalniţa pentru realizarea complexului. Acum şi la cariere se aşteaptă disponibilizări pentru că există o criză de supraproducţie. Degeaba se vorbeşte de scăderea vârstei de pensionare în cariere pentru că oricât s-ar zbate deputatul Sever Militaru, partidul de Guvernământ nu va fi de acord cu aşa ceva.
În plus, nu se mai dau nici plăţile compensatorii, că aşa vrea Guvernul Boc. În aceste momente, starea socială a sărăciei din Motru arată în felul următor: 394 de persoane primesc ajutor social, 868 de persoane sunt în şomaj, 554 de familii de pensionari au un venit mai mic de 400 de lei pe membru de familie; 424 de persoane au handicap grav sau accentuat, 198 de familii de la sate n-au bani să-şi cumpere lemne, iar 1.732 de familii n-au bani să-şi plătească factura la întreţinere. Situaţia este alarmantă, deoarece gradul de sărăcie a depăşit 35-40% din populaţia oraşului. Dacă luăm în calcul faptul că 3.500 de motreni lucrează cu acte în regulă sau la negru în Europa, putem spune că mineritul nu mai poate asigura economic viaţa socială din municipiul Motru şi împrejurimi. Ieri am asistat la o scenă de-a dreptul dramatică: în familia unui fost miner soţul a decedat la 58 de ani. Minele care altădată asigurau diverse ajutoare, n-au avut nici lemne pentru sicriu. Acest lucru l-a preluat cel mai longeviv director al mineritului motrean, actualul primar Dorin Hanu, care a acordat acestei familii sărmane, cu mare promptitudine, un ajutor de înmormântare. Aceasta este una dintre feţele sărăciei pe care parlamentarii de Gorj ar trebui să o aibă ca temă la purtător acolo unde se duc să reprezinte zona şi oamenii. Restul reprezintă lucruri banale.
Constantin Bunilă
