Festivalul Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi”, la cea de-a XXXVIII-a ediţie (II)

235

2. Cetăţeanul universal
Cea de-a XXXVIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” a continuat în ziua de 19 mai 2018, la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu, la ora 10,30, cu un recital poetic al invitaţilor, cărora li s-a adăugat violoncelistul Mircea Suchici, un autentic compozitor de muzică pe versurile poeţilor gorjeni Lazăr Popescu, George Drăghescu, Spiridon Popescu, Ion Cepoi, Ion Popescu-Brădiceni ş.a. Moderatorii recitalului au fost scriitorii Ion Cepoi şi Horia Gârbea sub bagheta cărora au evoluat marii scriitori români Gabriel Chifu, Marian Drăghici, o sensibilă poetesă Hanna Bota, Arcadie Suceveanu, Horia Gârbea şi… atât. A deschis Răzvan Voncu, care vorbeşte la fel de bine precum scrie în „România Literară”. Are ascuţit spirit critic şi sesizează rapid şi corect contradicţiile: ca de pildă un aspect cronic precum traducerile făcute după criterii comerciale. Se poartă moda ca autorul să fie tradus doar dacă mai e viu şi poate fi arătat populaţiilor europene şi că se poate conta pe prezenţa la evenimente a acestuia. L-a prezentat deci Răzvan Voncu, târgujienilor, pe traducătorul lui Eminescu, Arghezi, Bacovia şi Stănescu în sârbeşte, Adam Puslojici: ca fiind capabil să pătrundă până la esenţă specificul unei opere lirice. Portretizând inteligent şi exegetic, Răzvan Voncu a afirmat că Adam Puslojici, membru de onoare al Academiei Române, poet el însuşi, a scos din cei patru mari poeţi teme reprezentative, acorduri fine, accente unice, mărci identitare inconfundabile şi a găsit rezolvări neaşteptat de valabile hermeneutic întru profitul cititorilor balcanici de dincolo de Dunăre. Apoi a venit la microfon pe scena T.D.E.G. Târgu-Jiu, Adam Puslojici însuşi, hugolian uriaş, infatigabil, entuziast, explosiv, torenţial, de-o spontaneitate vulcanică. I-au urmat doi olandezi Peter de Rijk şi Maria Uzoni – cel dintâi poet sub pseudonimul Ezra de Haan, cea de-a doua: artistă plastică, ilustrându-i cele unsprezece poeme, transargheziene şi editate într-o ediţie desigur bilingvă: Punct dureros, Nimfă, Ptak (Pasăre), Mahmureală, Nora, Conversaţie, Terra incognito, Mierlă, Palatul cel alb, Rămăşiţele casei de ţară, Degete pe fulg. Amânăm cronica cuvenită pe altădată şi să trecem la cilianul/ românul/ suedezul/spaniolul Mario Castro Navarrete, un cetăţean universal, un peregrin pe meridianele lumii de vreo 68 de ani trăiţi prin România, (unde a cerut azil politic în 1974 şi a rămas până în 1997, fiind membru titular al Filialei U.S.R. Iaşi) apoi prin Spania, Venezuela, Paraguay, Chile, Italia, Republica Moldova, etc. Despre acesta, Horia Gârbea a precizat că locuieşte azi în capitale Suediei, dar că e într-o continuă mişcare pe planetă. Navarrete însuşi ne-a recitat nişte poeme proprii avertizându-şi auditorii că degeaba publici într-o limbă mică (şi româna e vorbită de vreo 35 de milioane de inşi) dacă nu eşti tradus pe toate continentele Terrei. Poetul grec Petros Golitsis a recitat poemul Consimţământ (tradus în română de Horia Gârbea), iar Arcadie Suceveanu a rostit „Înfruntarea lui Heraclit”, „Noua Danemarcă” şi „Chiar aşa”, vădindu-se acelaşi poet „care se lasă sedus de înnoirile de limbaj şi de tendinţele modelor poetice, le acceptă cu luciditate, preluând din fiecare curent acele elemente care fac corp comun cu fiinţa sa lăuntrică, cu modul său de a se manifesta în lume” (Nichita Danilov). Seara târziu la o terasă de lângă „Poarta Sărutului” autorul acestei relatări, I.P.B., Mircea Bârsilă şi Adam Puslojici am descifrat în paralel „Duhovniceasca” lui Arghezi şi „Jocul secund” al lui Ion Barbu, conchizând că dacă aplici filosofia textului platonician ambele poeme au o jocularitate foarte bine ascunsă în arhetipuri, acolo unde bate-n fundul lumii cineva sau în nadirul acesteia, în care zenitul (adică Divinitatea) se reflectă, coborând în stadiu-i de pură virtualitate în concretul senzorial. Recomandăm, noi trei, mediului şcolar preuniversitar şi celui universitar o asemenea lectură comparată din perspectiva terţului inclus/ascuns/ al transdisciplinarităţii şi transmodernităţii (lui Basarab Nicolescu). Închei prin a mulţumi gazdelor de la Negomir şi Sănăteşti pentru ospitalitatea de înaltă profesionalitate şi generozitate. În această kairotică zi, s-au lansat nişte cărţi, s-a făcut schimb de ele între autori. Eu am primit de la Mircea Bârsilă „Evaziuni critice” (Tracus Arte, 2014), de la Gabriel Chifu „Elegia timpului” (Şcoala Ardeleană, 2018), de la Arcadie Suceveanu „Căzut în rimă, la Paris” (Junimea, 2018), de la Adam Puslojici „Tudor Arghezi: Poeme şi psalmi”, traduse în sârbă în 2016, şi „George Bacovia: Lacustră şi alte texte”, traduse în sârbeşte tot în 2016; de la Alina-Simona Dragomir: „Ochi de culoare bacoviană” (Junimea, 2017), de la Iuliana Palodia-Popescu: „Sfera de cristal” (Rawex Coms, 2018); „Lumină pentru Manuel” (Rawex Coms, 2012). Despre toate, voi scrie pe rând şi pe îndelete.
(va urma)
Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here