Doctorul Vasile Brânzan, fost angajat al Spitalului Judeţean din Târgu-Jiu, până acum câţiva ani, fost medic la Pandurii şi fost preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România Filiala Gorj, a fost acţionat recent în judecată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) pentru constatarea calităţii sale de lucrător/informator al Securităţii. Pe baza unei note de constatare la CNSAS, acesta a fost informator la SECU, având chiar patru nume conspirative. Unul dintre acestea era “Popa Valentin”, adică numele liderului Sanitas Gorj şi el informator la Securitate, în proces cu CNSAS. Procesul lui Brânzan se derulează la Curtea de Apel Craiova, în aceasta derulându-se deja doar un termen de judecată.
În vârstă acum de 79 de ani, pensionar şi demisionat din funcţia avută la Asociaţia Judeţeană a Foştilor Deţinuţi Politici din România, doctorul Vasile Brânzan trebuie să îşi demonstreze nevinovăţia în procesul cu CNSAS-ul, instituţie care îl acuză că a fost informator al securităţii încă din studenţie. Mai precis, conform unei note de constatare emise de CNSAS în 18 iunie 2012, doctorul Brânzan, cercetat la solicitarea superiorilor săi de la Asociaţia cu sediul în Bucureşti, s-a stabilit că gorjeanul a fost recrutat în 1962-1966. Acesta a fost recrutat atunci de D.R. Oltenia Serviciul Raional Târgu-Jiu pentru încadrarea informativă a unei persoane urmărită pentru desfăşurarea de activitate legionară. Ulterior este folosit pentru încadrarea conspirativă a unor foşti condamnaţi politic în Târgu-Jiu şi pentru problema “Sănătate”. După ce a intrat la Facultatea de Medicină, Brânzan este preluat de Direcţia a 3-a pentru încadrarea informativă a unor foşti condamnaţi politic în perioada 1966-1968. După terminarea facultăţii este repartizat pe raza judeţului Gorj fiind preluat în legătură cu I.J. Gorj şi folosit în problema “Aparat de Stat”, asta în perioada 1968-1976.
Patru în unul
Între anii 1962-1973, Vasile Brânzan foloseşte în notele sale patru nume conspirative. Astfel, timp de şase ani, în perioada anilor 1962-1968, Vasile Brânzan colaborează sub numele conspirativ “George Stancu” şi sub cel de “George Stan”. În 1969 îşi schimbă numele conspirativ şi îl foloseşte pe cel de “Vlad Florea”, ca în perioada anului 1971 să devină “Popa Valentin”. În final, în 1973, acesta devine doar “Stancu”.
Şi-a spionat colegii de facultate
Există documente care atestă că Brânzan începuse să dea “cu ciocu” la Securitate în perioada anilor 1966-1968, un exemplu în acest sens fiind nota din 30 martie 1966 dată de “George Stancu” căpitanului Blaj Paraschiv de la Direcţia 3. În aceasta (conform facsimil 2), Brânzan îşi descrie câţiva colegi de la Facultatea de Medicină, printre care se afla şi un student de culoare venit din Camerun. “M.J.-M. negru din RF Camerun, apreciat şi simpatizat de colegii de an şi de cadrele didactice pentru conştiinciozitatea cu care se pregăteşte pentru toate examenele şi interesul arătat practicii medicale. Din discuţiile destul de restrânse, ştiu despre el (afirmaţii proprii) că este un naţionalist cu vederi socialiste şi democratice, spune că a făcut câţiva ani de închisoare unde a fost maltratat pentru lupta sa anticolonială, împotriva dominaţiei franceze. Mai cunosc şi alţi colegi de ani cu care, pe parcurs, am să stau de vorbă şi am să mă edific asupra unor obiective dorite de dumneavoastră. În cămin cunoştinţele mele sunt deocamdată limitate, datorită atitudinii rezervate de până acum dar cunosc următorii studenţi..”, transmitea olograf Vasile Brânzan.
Deconspirat de un coleg
Într-o altă notă din octombrie 1966, acesta subliniază că un coleg de facultate Z.V. îl acuză că este informator al Securităţii.
Există, de asemenea, şi alte documente care atestă colaborarea lui Brânzan cu Securitatea. Mai precis un raport al locotenentului major Gheorghe Catan de la Serv. Raional Târgu-Jiu care preciza în 10 iunie 1962 că “prin intermediul unor medici din oraşul Târgu-Jiu am cunoscut pe numitul Vasile Brânzan… Se observă din partea sa că manifestă multă teamă faţă de organele securităţii statului, regretând faptul că datorită anturajului nesănătos pe care l-a avut în facultate a avut mult de suferit, fapt ce face ca acesta să aibă teama că va fi tras din nou la răspundere. Cerându-i-se anumite relaţii despre anumite elemente ce ne interesează s-a dovedit sincer şi obiectiv în relaţiile pe care le-a dat. Consider că numitul Brânzan Vasile se pretează la recrutare şi că va colabora în mod cinstit cu organele noastre”, se arată în raport.
Mai există un alt referat ce conţine propuneri de recrutare ca agent al lui Brânzan în acţiunea informativă individuală aprobat de loc. col. Socol Petre, şef Direcţie Regională, cpt. Cosac Dumitru, şef Serv. Raional, loc. major Catan Gheorghe, Serv. Raional Târgu-Jiu.
În 1965, Brânzan dă informaţii despre V.O. fost condamnat politic, despre T.I., fost condamnat politic, T.A. fost în poliţie, V.A. luată în evidenţă ca, comerciantă. “A mai dat informaţii şi despre cum muncesc unele elemente suspecte din cadrul spitalului din Târgu-Jiu a căror activitate o cunoaşte”, se mai arată în nota căpitanului Vasile Irod de la Serviciul Regional Gorj, în care se precizează că urmare a sprijinului dr. Brânzan cei de la Securitate au aflat date de pe fişele medicale TBC ale unor suspecţi ai organului.
Informaţiile oferite de doctorul cardiolog care a tratat sute de mii de pacienţi la Târgu-Jiu în ultimii ai nu se opresc aici, acestea fiind destul de variate şi suficiente să îi asigure CNSASului o victorie împotriva lui Vasile Brânzan la Curtea de Apel Craiova.
Următorul termen în proces va avea loc chiar pe 25 februarie.
Anamaria Stoica
Brânzan, scurtă prezentare
Vasile Brânzan s-a născut la 8 septembrie 1935 în Târgu Jiu. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Medicină Generală a Institutului Medico-Farmaceutic din București. În perioada când era student în anul IV a participat la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956. A fost printre organizatorii unui miting de solidaritate în Piața Universității, programat pentru ziua de 15 noiembrie 1956. Studenții urmau să ceară satisfacerea unor revendicări cu caracter politic și social; era însă prevăzută și posibilitatea de transformare a mitingului într-o mișcare de răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 30 noiembrie 1956, fiind judecat în lotul “Ivasiuc”. Prin sentința Nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la un an închisoare corecțională. A fost eliberat la 29 noiembrie 1957, după expirarea pedepsei. După eliberare și-a continuat studiile de medicină, lucrând apoi ca medic în cadrul spitalului județean Târgu Jiu.
