Rupt parțial de Gorjul natal, am pierdut o vreme legătura cu omul de cultură, publicistul și scriitorul Constantin Dârvăreanu, din Novaci.
Îl știam pe omul de cultură Constantin Dârvăreanu un împătimit al condeiului și Redactor șef al bijuteriei NOVĂCEANUL, o publicație lunară editată de Primăria urbei gorjene Novaci. NOVĂCEANUL se citește cu mare plăcere, în primul rând, de novăcenii de acasă ori cei ce s-au risipit prin țară sau chiar străinătățuri, ca oameni destoinici în profesiile lor și legați pe viață de Novaciul obârșiilor fiecăruia dintre cei ce și-au făcut un rost mai bun pe alte meleaguri.
Nu-l bănuiam și prozator, ci doar slujitor al condeiului, iar noua sa carte intitulată „FLOAREA din grădina sufletului său”, apărută la Editura MĂIASTRA, Târgu Jiu, în 2020 este o reală surpriză. Pe care o semnează cu cinste și mare evlavie Constantin Dârvăreanu-Novaci. Am zis și cu mare evlavie întrucât, deși îl știam ca pe un enoriaș cu mare dreagoste de credința străbună, fiind un creștin ortodox practicant, cum alții nu prea sunt. Și dacă în prima parte a cărții sale românești face exces de cunoștințele sale într-ale ortodoxiei, omul nu-i de condamnat. Ci dimpotrivă. Ca o dovadă în plus, vorbind despre eroina sa Gențiana-Maria, care și-a părăsit brusc casa și părinții, prozatorul ce s-a inspirat dintr-un caz adevărat ne dă o explicație plauzibilă: „…În Biserică este singurul loc unde poți petrece o zi fără de păcat, unde putem să destăinuim lui Dumnezeu tot ce este legat de împrejurările existenței noastre. Aici, în munți, descoperise focul sacru al iubirii de Dumnezeu și de Biserică.”
Cum ziceam și mai înainte, citind cu mare plăcere romanul domniei sale, îl știu un drept credincios, iar marele istoric al Nemului Românesc – Nicolae Iorga îi dă dreptate. În toate, dar mai ales atunci când, exprimându-se aforistic, Nicolae Iorga, parcă mărturisindu-și sieși zice: „Dacă cred în Dumnezeu și el nu există, nu am ce pierde, dar dacă există și nu am crezut am pierdut totul!”
Nu-i fac o favoare omului cu suflet mare și scriitorului Constantin Dârvăreanu, oferindu-i șansa de a se exprima cu propriile-i gânduri despre romanul de față, eu găsindu-i un singur cusur: are un titlu prea lung.
Iar maestrul vorbelor potrivite în proză știe poate cel mai bine esența propriului roman. Cartea de față, ne spune domnul Constantin Dârvăreanu, prezintă cititorului o poveste de dragoste, o poveste înduioșătoare care ne dezvăluie misterul sufletului unor tineri, cu sau fără experiența vieții, darul miraculos al iubirii adevărate care dă un nou sens vieții.
Dumnezeu este iubirea adevărată, Dumnezeu schimbă viața oamenilor, sădește în inima și sufletul lor cele mai curate și nobile sentimente umane.
Gențiana-Maria și Rareș sunt dovada dragostei și bunătății lui Dumnezeu. După eșecul din prima dragoste, în sufletul Gențianei-Maria rămăsese un gol dureros pe care Dumnezeu l-a umplut cu dragostea Lui.
Rareș trecuse și el prin momente dificile până când a întâlnit dragostea vieții lui; tot Dumnezeu l-a ajutat să-și găsească dragostea adevărată, o dragoste trăită după sfaturile înțelepte ale Mântuitorului Iisus Hristos, ale Bisericii și Duhului Sfânt.
Eleganta recentă scriere tipărită a prozatorului Constantin Dârvăreanu se bucură de o tehnoredactare și prezentare grafică de excepție, datorită tehnoredactorului Rodica Teiși. Care și domnia sa, extrem de inspirată, a ales ca ilustrație pentru coperta de gardă fotografia Mănăstirii Obârșia Lotrului. Nu cunosc dacă întâmplător sau nu, la fel cum nu știu dacă prenumele personajelor sunt cele reale, din cazul adevărat ce a inspirat acest minunat roman.
ION PREDOȘANU
