Chiar aşa se numeşte, evident metaforic, antologia de proză:nuvele, jurnale, amintiri, gânduri… ale actorilor acestor meleaguri româneşti. S-a dorit a fi strânşi actori cu patima scrisului din toate timpurile. Ca noutate, „Masca de cerneală” este admirabilă şi, cu siguranţă, un eveniment editorial.
Totuşi, dacă nu găsim pete şi-n Soare parcă nu ne simţim bine. Normal, fugare. Altfel ştiindu-se amiciţia ce mă leagă de minunatul Om, actor, poet şi – iată-l recidivându-l ca editor – a doua oară. Nu mă iau neapărat după ce se scrie pe pagina 2, unde Editor e trecut Sorin Călugăriţa. După alte criterii, de bun simţ ori literare, editor este acela care are proiectul şi se ocupă de bunul mers a lucrării. Nu se poate reproşa nimic tehnoredactării semnate de Adrian Drulă şi nici graficianului care-a executat desenul ori pictura primei coperte – Grigore Haidău. Cinste lor, ca şi lui Grig M. Dobreanu, culegătorul textelor. Dacă mai făceau rost şi de un corector, fiindcă se simte nevoia, totul ar fi fost minunat. Mă rog, pentru George Drăghescu nu-i o noutate munca de Sisif. O mai dovedise şi la antologia lirică a colegilor de breaslă – actorii. Şi, culmea, dacă nu mă-nşel, din pricina ordinii alfabetice, amândouă antologiile încep cu Mircea Albulescu. Un actor imens şi un Poet mult mai important decât prozatorul cu acelaşi nume. Sper să nu-mi poarte supărare George Drăghescu, dar inegalabilul actor, regizor, grafician şi scriitor târgujian Horaţiu Mălăele merita mai mult decât citarea drept moto a aforismului său: “Vocaţia actorului este umilinţa”. Unul rarisim şi de mult bun simţ, aforismul adică, dar e păcat. Totuşi, mai exista în biblioteca mea volumul de proză şi grafică: “Horaţiu despre Mălăele”, pe lângă cel mai recent “Rătăciri”, carte scoasă la editura ALFA, Bucureşti – 2012. Salutând evenimentul editorial “Masca de cerneală”, volum ieşit de sub teascurile Editurii MĂIASTRA şi Tipografiei ProdCom Târgu-Jiu, carte de căpătâi a celor care se interesează de proza şi memoriile actorilor români, i-aş propune lui George Drăghescu să recidiveze, cu o a doua ediţie, mai cuprinzătoare. Cu toate condiţiile grele ale crizei actuale. Şi-ar putea lărgi echipa şi chiar să adaste mai mult la Biblioteca Academiei ori la Biblioteca naţională a României, ambele din Bucureşti. Din păcate, timpul şi banii ne omoară. Aşa că, George Drăghescu merită aplauzele noastre scrise iar valoarea şi generozitatea lui sunt în creştere rapidă. Şi numai cu această “Mască de cerneală”.
Ion Predoşanu
