Colegiul Național Tehnologic Mătăsari. O școală ca oricare alta din această țară, vor spune unii. O școală în care se instruiește și se face educație ca în miile de școli de pe pământul românesc. Da. Dacă pornim de la preceptul că fiecare fiinţă umană este o individualitate singulară şi de neînlocuit, atunci şi această şcoală, care înseamnă oameni, este unică – prin dascălii săi, prin elevii săi. Şi mai spun că această şcoală este una dintre bijuteriile învăţământului românesc, este unicul Colegiu Naţional Tehnologic din mediul rural. Ce a făcut să fie aşa? Oamenii care au lucrat la această şcoală – profesorii şi, mai ales, managerii. Cuvintele sunt insuficiente şi sărace pentru a releva zbaterea sufletească şi trupească a celor ce au condus o perioadă însemnată destinele acestei şcoli mătăsărene şi mă refer, în mod special, la cei doi directori – Ion Dădălău – între anii 1974-1997 – şi Dumitru Dădălău -între anii 1999 – 2009 – pe care i-aş numi, chiar dacă voi fi acuzată de prea multă îndrăzneală, deschizători de drumuri şi luminători de neam. Fără aceşti oameni, Colegiul Mătăsari n-ar fi fost ce este astăzi. Implicarea şi devotamentul acestora în a realiza ceva trainic şi peren pentru oamenii locului şi, implicit, pentru copiii lor sunt colosale şi demne de tot respectul. Tot ce s-a realizat aici – vorbim de utilităţi şi dotări de ultimă generaţie care să uşureze atât munca personalului didactic, cât şi a elevilor – li se datorează. Climatul serios de muncă neobosită, de colaborare şi respect între membrii colectivului didactic al acestei şcoli a fost impregnat şi de stilul de muncă al celor doi directori. Pentru a fi conducător într-o unitate aşa de mare cum este Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari trebuie să ai anumite calităţi: să te intereseze bunul mers al unităţii şi să acţionezi în acest sens, să ai contact permanent cu oamenii, să le înţelegi problemele şi să găseşti soluţionarea lor cât mai obiectiv şi cu înțelepciune, să dovedeşti competenţă, răbdare şi intransigenţă în bunul sens al cuvântului. Cei doi directori au dovedit toate aceste calităţi şi au primit girul colectivului pentru a-şi exercita această funcţie. Doi oameni dedicaţi meseriei care, într-adevăr, şi-au înţeles menirea şi s-au pus în slujba comunităţii necondiţionat. Păcat că nu sunt mai mulţi astfel de dascăli pentru care meseria a fost pe primul plan, în detrimentul propriei sănătăţi şi familii. În 2000 şcoala a devenit Colegiu Naţional Tehnologic, singurul colegiu în mediul rural din ţară, cum spuneam, eveniment pe care l-a onorat însuşi ministrul învăţământului, profesorul universitar Andrei Marga. Datorită muncii neîntrerupte şi fără preget a directorului Dumitru Dădălău Colegiul a căpătat un redutabil prestigiu, fiind vizitat şi apreciat de cei care se aflau la conducerea judeţului şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean de la vremea respectivă. Dumitru Dădălău este un intelectual de marcă, cu o pregătire de specialitate şi managerială de excepţie, autor al mai multor cărţi, animat de spiritul dreptăţii şi al adevărului, fără să-i neglijăm, însă, şi simţul umorului de bun gust. La iniţiativa, sub îndrumarea şi cu sprijinul directorului Dumitru Dădălău s-au înfiinţat: revista colegiului – „Murmurul Jilţului” – care a obţinut numeroase premii judeţene şi naţionale; fundaţia „Murmurul Jilţului”; Muzeul Jilţului a cărui existență durează de 25 de ani; de asemenea, anual s-a desfăşurat Sărbătoarea Fiilor Jilţului. 2020 a fost an jubiliar. S-au împlinit 40 de ani de învățământ liceal, 20 de ani de funcționare a Colegiului Tehnologic Mătăsari şi 25 de ani de ființare a revistei și fundației „Murmurul Jilţului”, revista având timp de 10 ani editură proprie în cadrul colegiului. Numărul jubiliar al revistei 86-89 cuprinde 64 de pagini şi prezintă cititorului ce a însemnat şcoala liceală mătăsăreană – trecut şi prezent -, evidenţiind realizările slujitorilor şcolii şi ale elevilor, deopotrivă. Este o adevărată revistă de cultură, oferind informaţie pentru creştere spirituală. Tot în anul jubiliar 2020 a apărut şi cartea semnată Dumitru Dădălău -„Profesorul nostru de limba română”. Cele două volume cu acest titlu sunt de-a dreptul copleşitoare, cartea însumând peste o mie de pagini şi este, de fapt, un periplu prin ani a ceea ce înseamnă activitatea şcolară şi extraşcolară a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, având în centru imaginea luminoasă a dascălului de limba română şi, totodată, a directorului Dumitru Dădălău. Un număr însemnat de pagini conţine păreri şi impresii ale foştilor elevi şi profesori despre ce a însemnat trecerea lor prin această instituţie de învăţământ, gânduri despre devenirea lor. Sunt evocate întâlniri cu generali ai Gorjului, cu Mitropolitul Olteniei – Teofan – cu personalităţi marcante ale vieţii culturale, politice şi administrative. Tot din paginile cărţii aflăm că liceul s-a implicat în parteneriate internaţionale, derulând proiecte cu reprezentanţi din America (Ohio), Franţa, Italia, Polonia şi Belgia. Sunt evocate, de asemenea, manifestările culturale prilejuite de „Zilele absolventului”, „Zilele liceului”, „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, schimburi de experienţă, şezători şi multe alte evenimente care s-au petrecut de-a lungul timpului pentru şi cu elevii colegiului şi nu numai. Şi toate acestea au putut fi posibile datorită OMULUI, PROFESORULUI şi DIRECTORULUI DUMITRU DĂDĂLĂU. Un scriitor – Korolenko – spunea: „Omul e făcut pentru fericire ca pasărea pentru zbor.” Omul Dumitru Dădălău a fost făcut şi înzestrat cu har de divinitate pentru a da aripi multor generaţii de adolescenţi care nutresc pentru profesorul lor profundă admiraţie, preţuire şi recunoştinţă. Am convingerea că flacăra aprinsă în perioada 1974 -2009 va continua să ardă pe altarul științei și educației din Mătăsari și moștenirea realizată cu atâta trudă de către înaintași nu se va risipi odată cu trecerea anilor. Mulţi ani sănătoşi vă doresc, domnule director, să vă bucuraţi de sentimentul datoriei împlinite cu prisosinţă!
prof. Mihaela Botezatu
– Motru –
