– Rep. Domnule Inspector școlar general, vă felicit pentru începutul noului an școlar și doresc să vă întreb, mai credeți în valoarea actuală a învățământului românesc!
“O așteptare a mea este ca noi, dascălii, să nu înșelăm încrederea părinților, așteptările pe care copiii le au de la noi”
-Da, am încredere în școala românească, pentru că m-am format ca om sub îndrumarea acestui învățământ care «produce» și oameni excepționali! Măsurile care au fost luate la nivelul guvernelor și chiar la nivelul ministerului, e adevărat, nu toate aceste măsuri, au revigorat acest învățământ, au redat demnitatea dascălului, confirmând importanța muncii educatorilor noștri, pentru că oamenii apreciază și respectă din ce în ce mai mult dascălul, iar o așteptare a mea este ca noi, dascălii, să nu înșelăm încrederea părinților, așteptările pe care copiii le au de la noi!
– Rep. Cum acționați ca un manager direct interesat ca acești copii care învață în școală să parcurgă, fără sincope, un drum pe care ei singuri și l-au ales!
-Prin îndeplinirea atribuțiilor mele, împreună cu toți colegii, pentru că bucuria mea este și atunci când primesc telefoane de felicitare din țară, când văd în ziare, reviste, la posturi de televiziune acești copii premiați din județul nostru, cu atâtea rezultate valoroase, care vor duce mai departe și vor face ca România să redevină ceea ce era în perioada când și eu eram elev de gimnaziu și apoi de liceu.
– Rep. Aș fi tentat să cred că dumneavoastră aveți revelația unei bucurii perpetue, dar, în lumea aceasta, nu sunt doar lucruri bune, domnule inspector general!
-Sufletul meu se bucură, când aud lucruri bune despre oameni, în special despre copii!
– Rep. Noi, românii, avem și o tradiție a vieții de familie, anumite obiceiuri care se moștenesc din generație în generație!
-Știm foarte bine cum familiile adevărate de boieri pământeni, legați prin rudenie, au infuențat și au menținut stabilitatea în țările române, au perpetuat existența pe acest teritoriu, iar acest lucru l-au făcut împreună cu biserica, pentru că fără Dumnezeu, nu se poate face nimic! Lucrurile omului nu se pot împlini, dacă nu le face împreună cu Dumnezeu!
“Dorința de a face bine constituie o situație unică, pentru că nu ai întotdeauna posibilitatea să fii pe măsura așteptărilor”
– Rep. Realizez faptul că deveniți un interlocutor tot mai agreabil, cu o deschidere spre lămurirea unor probleme «spinoase», ceea ce mă determină să cred că nu pierdem vremea cu «vorbe» de prisos!
– Nu e atât de ușor să devii cu adevărat interesant!
– Rep. Sunt situații când pare mai ușor să devii…interesat!
-Să știți că mi-a plăcut ca să fac bine, chiar și celor care nu merită, pentru că am trăit momente când uitam de problemele personale, iar dacă cineva avea sau are și acum nevoie de ajutorul meu, renunțam, așa cum o fac și acum, la problemele personale, pentru a veni în ajutorul unui om. Cred că pe undeva, dorința de a face bine constituie o situație unică, pentru că nu ai întotdeauna posibilitatea să fii pe măsura așteptărilor…
– Rep. Într-o lume și într-o viață atât de trecătoare…!
-Bineînțeles, că trece viața, trecem și noi, și pot spune că rămân la convingerea că atunci când faci bine, Dumnezeu are grijă de tine, îți creează condiții și posibilități ca să ajuți pe cei care se află într-un moment mai dificil! Vă spun toate acestea, pentru că văd și constat cu amărăciune că sunt și oameni cărora le faci bine, iar în loc să-ți mulțumească pentru binele făcut, încearcă să să-ți facă rău!
– Rep. Din nefericire, sunt persoane din jurul nostru, rude apropiate, chiar frați de-ai noștri, ceea ce nu reprezintă un motiv de care să ne bucurăm!
-Să știți că mă uit cu atenție la ceea ce se întâmplă în jurul nostru…
– Rep. Unde predomină un aspect imprevizibil în comportamentul unor oameni! Să fie acesta un «sindrom» al debusolării?
-De aceea, vă spun, cred că e necesar să ne întoarcem la Dumnezeu!
– Rep. Care nu amăgește și nu ne înșeală niciodată!
-Foarte frumos ați spus, și care realizează că suntem judecați după inima noastră și după faptele noastre! Și, ce vreau să vă mai spun! E o situație paradoxală, de neînțeles, ca să nu răspunzi cu bine celui care ți-a făcut bine, să răspunzi cu ceva rău celui care ți-a făcut bine! Eu spun că răul acela se întoarce împotriva celui care face rău, iar în cazul acesta, e bine să armonizăm lucrurile, să nu acutizăm o stare critică! Să nu uităm binele și nici pe oamenii care ne fac bine! E important să mergem ceva mai departe și să facem bine celor care au nevoie de ajutorul nostru, acesta mi se pare un lucru esențial!
“Nu putem să facem întotdeauna ceea ce ne dorim! E foarte important să le poți oferi copiilor cele necesare”
– Rep. Cum explicați această perfidie, această ipocrizie a omului căruia, la un moment dat, poate i-ai făcut un mare bine!
-Cred că un asemenea comportament face parte din perioada aceasta de tranziție, de trecere de la o societate mai «închisă», mai ermetică, a privațiunilor de tot felul, pentru a accede la o societate liberă, către care vrem să ne îndreptăm și noi. Știm foarte bine că oamenii tânjesc după ceea ce nu au, fiindcă li se pare că au alții, și nu au ei, dar, cred că la un moment dat, poate ne vom găsi echilibrul și noi, românii, pentru că până la urmă, și iar mă întorc la Biserică, pentru că Biserica și Dumnezeu, întotdeauna știu foarte bine ceea ce trebuie făcut, iar omul, în funcție de perioada vieții în care se află, cred că își va da seama că atunci când se va uita în oglindă, măcar dimineața, când se spală pe față, discutând cu cel care sau cea care se arată în oglindă, va realiza fiecare în sufletul său ceea ce a făcut bine și ceea ce nu a făcut bine…
– Rep. Credeți că le oferiți copiilor ceea ce se înscrie în așteptările lor?
-Nu putem să facem întotdeauna ceea ce ne dorim! E foarte important să le poți oferi copiilor cele necesare, hrană, locuință, îmbrăcăminte, dar, mai presus de toate, trebuie să le oferim copiilor educația care îi formează ca oameni adevărați! Dumnezeu are grijă de tot ceea ce ne trebuie, de aceea, e bine ca soțul sau soția să trăiască în armonie! Foarte mare păcat este să-ți lași nevasta dintâi, pentru că foarte bine spunea Marin Preda în legătură cu aceste aspecte reale! Deci, Dumnezeu ne îmbogățește cu aceste «daruri» care sunt copiii noștri, iar noi trebuie să avem grijă și să prețuim aceste «daruri», pentru că la rândul lor, ei ne umplu inima de bucurie ca să realizăm, cât de frumoasă este viața!
– Rep. Care sunt factorii sau care sunt cauzele care periclitează într-un fel sau altul statornicia încrederii în oameni, chiar a credinței oamenilor în Dumnezeu?
-Sunt mai multe cauze, iar Dumnezeu îți arată prin diferite «semne» direcția vieții tale! Important este să vezi cu ochii tăi că nu mergi pe drumul care te poartă să fii aproape de Dumnezeu. Numai Dumnezeu este Cel care îți arată ceea ce ai greșit, unde ai greșit, dar Dumnezeu are destulă răbdare, iar până la urmă, așa cum spun cărțile sfinte, cum ne învață Sfinții Părinți, până la urmă, tot omul se întoarce la Dumnezeu! Pe mine m-ar bucura ca omul să meargă cât mai repede și cât mai devreme împreună cu Dumnezeu în această viață și în această lume, nu-i așa? Până la urmă, într-o formă sau alta, omul ajunge în apropierea Lui Dumnezeu!
“Eu cred că nu pot rezista într-o sală de clasă, nu pot rezista în sistemul de învățământ aceia care nu sunt oameni de calitate”
– Rep. Sub aspect psihologic, putem spune că e necesară o «empatizare» a stării elevului, a copilului școlar!
-Exact, pentru că emoția e puternică, atunci când aduci plicul cu subiectele în sală, și chiar dacă un candidat nu promovează examenul, candidații la definitivat rămân cu o experiență utilă, necesară pentru ceea ce vor putea să facă în viitor la clasă, după ce vor obține nota care să le confirme pregătirea corespunzătoare! Dacă ne referim la calitatea oamenilor care intră în învățământ, pentru că e foarte important acest lucru, eu cred că nu pot rezista într-o sală de clasă, nu pot rezista în sistemul de învățământ aceia care nu sunt oameni de calitate. În primul rând, să iubească și să aprecieze copiii, iar în al doilea rând, să se pregătească și să învețe ei înșiși, în fiecare zi! Copiii au un simț anume, o percepție deosebită a dascălului care se dăruiește profesiei sale!
– Rep. Domnule inspector general, după examenul de definitivat din această vară, putem spune că avem criteriile necesare pentru a promova în sistemul instructiv-educativ acei oameni de nădejde, care să nu «producă» rebuturi, să nu ne ofere tabloul unor copii semianalfabeți? Pentru că sunt și cazuri când în școală sunt încadrate persoane care nu ne fac cinste!
-Da, cred că de ceva timp, și datorită măsurilor pe care le-au luat cei din minister, măsurile care s-au luat de către Guvern, putem vorbi de un echilibru în cadrul sistemului, ca să aducem în sistemul de învățământ acei oameni care au legătură cu învățământul, care au calități în acest domeniu extrem de important!
– Rep. Este mare nevoie și de acei oameni care cultivau odinioară un fel de «apostolat», domnule inspector general, nu credeți că e important și acest lucru?
-Da, cu siguranță, pentru că aceia care s-au prezentat la examenul național de definitivat și au promovat cu bine proba scrisă, cred că au probat acest lucru, iar eu, personal, i-am felicitat pentru că și-au ales această minunată și plină de responsabilitate profesie, poate cea mai grea «meserie» din lume, da, «meseria» de dascăl! Totodată, pot afirma că i-am încurajat spunându-le că emoțiile sunt inerente în activitatea noastră, iar, ca să-i destind câtuși de puțin, i-am rugat să-și reamintească momentele în care ei înșiși trăiesc sau în alte cazuri au trăit cu intensitate «febra» unui examen, mai ales atunci când le dau elevilor acele «lucrări de control», pentru a vedea ce emoții te stăpânesc în asemenea momente importante în viața fiecăruia dintre noi!
Profesor, Vasile GOGONEA
