– Rep. Domnule vicepreședinte al Consiliului județean Gorj, Ciprian Adrian FLORESCU, aș vrea să vă întreb, continuați să vă păstrați o anumită notă de optimism specific tinereții dumneavoastră?
-Da, pentru că din fire sunt un tip optimist, iar dacă n-aș fi, poate aș claca foarte repede, dacă n-aș fi avut speranța că pot veni și vremuri mai bune, că pot întâlni și oameni mai buni în viață, că pot să găsesc în viitorul apropiat pietre fundamentale de care să mă agăț, nu eu, ca individualitate, ci, eu, ca nație, pentru că mă consider un român sută la sută și îmi place să cred că am defectele și calitățile acestui popor român!
“Mă îngrijorează lipsa de încredere între noi și lipsa de încredere în autorități”!
– Rep. Sună ca niște vorbe mari, dar care vă responsabilizează foarte mult!
-Nu vreau să mă joc cu “vorbe mari”, deci, să mă agăț, așa cum spuneam, de fiecare piatră din drumul meu, pentru a ajunge undeva sus! Aceasta ar trebui să fie gândirea fiecăruia dintre noi, mă refer mai ales la gândirea individuală, dar asta ar trebui să fie în primul rând în gândirea colectivă!
– Rep. Aveți și motive de a vă îngrijora, de a vă nedumeri în legătură cu unele aspecte și chiar cu problemele cu care se confruntă societatea noastră de astăzi?
-Cred că cel mai important element pe care îl regăsim la fiecare pas…
– Rep. Și care trebuie să ne dea de gândit!
-Desigur, pentru că, așa cum spuneam, cel mai important aspect pe care îl întâlnim aproape la fiecare dintre semenii noștri este lipsa de încredere între noi și lipsa de încredere în autorități! De cele mai multe ori, greșit, cel puțin în accepțiunea mea, clasa politică este confundată cu administrația(sic??)!
– Rep. Dar, administrația, nu este produsul unui «algoritm» politic?
-Este adevărat, administrația este «generată» de rezultate politice!
– Rep. Această confuzie, nu generează, cumva, o denaturare a relațiilor interumane?
-Ba da, cu siguranță, da! Tocmai de aceasta îmi este teamă, că această denaturare a relațiilor interumane, această alterare a relațiilor interpersonale, nu va aduce nimic bun!
Nimeni nu poate să spună că trebuie să închizi ochii și să ai încredere oarbă, cum s-ar zice, bazându-te pe un principiu religios, să spunem: «Crede și nu cerceta!». Nu! Dar, parcă prea multă răutate a fost aruncată în ultima vreme în spatele poporului român! Pentru că aici aș vrea să generalizez!
“Apanajul celor care în cei șapte ani au primit acea educație pe care ar trebui să o primească orice om”!
– Rep. Foarte interesantă ideea!
-Atunci, cred că ar trebui un pic mai multă decență din partea fiecăruia dintre noi, ar trebui mai multă responsabilizare pe fiecare «felie pe care o avem în mână» și cred că ar trebui o doză mult mai mare, iar aici accentuez, mult mai mare de bun simț! Bunul simț este, probabil, apanajul celor care în cei șapte ani au primit acea educație pe care ar trebui să o primească orice om, fiecare cetățean!
– Rep. Cum îi apreciați pe acei oameni care nu vă împărtășesc opiniile și care vă privesc chiar cu suspiciune și într-n mod cu totul neprincipial?
-Domnule profesor, în momentul în care cineva încearcă să-mi facă opoziție, argumentat și de bun simț, accept o polemică până la capăt, și în aceeași măsură accept că e foarte posibil ca eu să nu am dreptate. Nu sunt genul de om care să spună că este atoateștiutor. Nu sunt genul de om care să spun că dețin adevărul absolut! Am lucrat cu oamenii încă de tânăr, de foarte tânăr, și am știut că pot să învăț și de la un licențiat sau de la un profesor universitar, dar am știut și am acceptat că în aceeași măsură pot să învăț o lecție de viață și de la un om de condiție medie sau submedie.
– Rep. Vă place să primiți sfaturi de la oamenii cu mai multă experiență?
-Fiecare om, indiferent pe ce segment sau pe ce treaptă socială se situează, poate, la un moment dat, într-o anumită conjunctură, să dea un sfat. Un sfat care de multe ori poate să salveze o țară! E un lucru important să gândim toți în acest fel! Și atunci, revenind la întrebarea dumneavoastră, împărtășesc orice discuție în contradictoriu! Se spune, de foarte multe ori, dar nu se prea practică, faptul că un conflict de idei poate să genereze un progres. Atunci, însă, când cineva îmi face opoziție doar de dragul de a face opoziție, doar de dragul de a nu fi de acord cu principiile mele, cu ideile mele, care poate nu sunt cele mai sănătoase, nu sunt cele mai solide, cred că mă încearcă un dispreț față de acele persoane!
– Rep. De multe ori, «opozanții» au tendința să denatureze adevărul!
-Repet, am toată deschiderea pentru orice om și pentru orice idee, chiar pentru schimbarea unor principii de viață, dar nu accept, însă, și nu voi accepta, probabil, niciodată, o opoziție nejustificată, alimentată de neadevăruri, care nu are drept scop decât «pângărirea» unor idei, a unor aspecte care până la urmă, e destul de interesant, nu numai că nu fac rău, ci, ar trebui să facă bine!
“Sunt un optimist și un încăpățânat în aceeași măsură, trebuie să recunosc”!
– Rep. În legătură cu aceste principii de viață de care faceți pomenire, aș dori să vă întreb, dacă în funcția pe care o dețineți, considerați că statusul și rolurile pe care le aveți, pot avea și atributele asumării unor riscuri?
-Din momentul în care am pășit pe acest drum, mulți mi-au spus că e posibil să nu mă asortez cu acest peisaj. Chiar îmi declarau ritos: E posibil să ratezi! Nu ești făcut, mi-a spus familia, nu ești făcut pentru politică!
– Rep. Dar, cum sunteți un optimist, un ambițios, ați continuat, nu-i așa?
-Sunt un optimist și un încăpățânat în aceeași măsură, trebuie să recunosc, o atitudine care poate însemna și o calitate, dar de multe ori s-a constituit într-un defect al personalității și al vieții mele!
– Rep. Și care a validat anumite principii de viață pe care le-ați susținut!
-Îmi place să cred că da, însă trebuie să vă spun că în momentul în care am pășit pe acest drum care bănuiam că mă va pune deseori într-o poziție ingrată, bănuiam că s-ar putea să mă oblige la un moment dat să apelez la acele compromisuri, cum sunt ele numite, care s-ar putea să nu cadreze foarte tare cu modul în care eu am fost educat!
– Rep. Ați știut de la bun început că domeniul politicului trezește și antipatii?
-Am știut, însă, în aceeași măsură, că pot să lupt prin atitudinea mea și prin modul în care voi colabora cu oamenii, să dovedesc faptul că politica poate să devină, la un anumit moment, nu numai o profesie, pentru că până acum n-a fost o profesie în România post-decembristă, deci să devină o profesie, dar în același timp și un domeniu care să nu mai atragă atâta antipatie din partea omului de rând.
“De când am intrat în politică, din prieteni mi-am făcut dușmani și din dușmani mi-am făcut prieteni”!
– Rep. Credeți că ați reușit în acest demers al dumneavoastră?
-N-am reușit, până acum! Pot să vă spun că de când am intrat în politică, din prieteni mi-am făcut dușmani și din dușmani mi-am făcut prieteni! Probabil sună bizar, și tocmai de aceea, cu permisiunea dumneavoastră, am să explic în câteva cuvinte! Am avut prieteni care din cauza convingerilor mele politice sau din cauza convingerilor lor politice ulterioare au considerat că prietenia noastră trebuie să ia sfârșit…
– Rep. Datorită ideilor care se contraziceau?
-Datorită ideilor, sigur că da! Deși, de cele mai multe ori, nu aș vrea să fiu radical, dar, de cele mai multe ori, ideile și principiile noastre inițiale erau cam aceleași. Eu am preferat și prefer să cred că nu m-am schimbat și am rămas consecvent ideilor mele de bază. Atunci când am pășit, repet, pe culoarul politic! Și ideile s-au schimbat, așa cum se schimbă mulți oameni politici! Trec de la stânga la dreapta, de la o formațiune politică la alta, își aleg, fie un model, fie altul, negândindu-se că, de fapt, ajung la un moment dat într-o antiteză pe care probabil cetățeanul o comentează, o analizează și o amendează, iar în ceea ce privește dușmanii pe care mi i-am făcut prieteni, poziția pe care în acest moment o ocup, a făcut ca oameni pe care i-am avut dușmani altădată…
– Rep. Pentru eleganța care vă caracterizează, haideți să evităm termenul de «dușmani», fiind mai potrivit acela de oponenți sau potrivnici!
-Vă mulțumesc, accept această formulă de exprimare, ca să fiu mai elegant, deci asemenea oameni au ajuns ca să se apropie…
– Rep. Vreau ca să dovedim și de această dată că tocmai eleganța limbajului vă caracterizează!
-Dar, nu întotdeauna, din păcate, pentru că uneori, șarpelui trebuie să-i răspunzi cam cu același venin, în politică! Altfel, riști să fii etichetat ca un om politic nepregătit!
– Rep. Totuși, dincolo de legea talionului, pot spune că eu nu văd în dumneavoastră pe acel om încrâncenat care să-și nimicească prin sadism opozanții!
-Niciodată nu veți afla în mine un om atât de pătimaș care să fie pornit încât să facă rău! Ei, bine, acei opozanți ai mei, de odinioară, prieteni sau măcar amici, sunt atenți cu mine din două motive: mai întâi, pentru că funcția pe care o am în prezent le impune respect, iar în al doilea rând, și-au dat seama că sunt omul cu care se poate discuta, sunt un om care poate să arate un echilibru…
– Rep. Acesta pare un lucru foarte important!
-Nu știu cât e de important și dacă e recunoscut de toată lumea!
“Îmi doresc să nu amăgesc oamenii, să nu-i mint, să nu fac promisiuni pe care să nu le pot îndeplini”!
– Rep. Oricum, cred că mesajul pe care îl transmiteți oamenilor este acela de a oferi imaginea unui alt tip de politician, capabil să inspire încredere, să nu dea impresia că flirtează cu omul din fața sa, că îi înșeală așteptările!
-Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pot să vă asigur că, într-adevăr, îmi doresc să nu amăgesc oamenii, să nu-i mint, să nu fac promisiuni pe care să nu le pot îndeplini, iar dacă nu pot ajuta material pe cineva, măcar cu o vorbă bună, dacă nu pot să sprijin concret pe cineva, măcar să-l dirijez într-o direcție bună! Iar acestea sper să fie acceptate de toți cei care îmi calcă pragul și îmi cer ajutorul. Vreau să vă spun că de fiecare dată, când mă gândesc la oameni, mă pun în situația lor. Poate de aceea, îmi este atât de ușor să vorbesc deschis cu oamenii și să nu-mi fie rușine să-i privesc în ochi! Fiecăruia dintre aceia cu care mă întâlnesc, vreau să le spun că sunt pentru ei «o carte deschisă»! Mă pot citi, mă pot aprecia sau critica, iar din critici pot să învăț, pentru că sper să mai am mult timp în față, dar de fiecare dată voi încerca să nu le înșel așteptările!
– Rep. Nici nu știu când a trecut acest timp al dialogului nostru și poate nu vă imaginați cât de mult mi-aș dori să am în fața mea asemenea interlocutori! Aveți capacitatea de a vă coordona ideile destul de coerent și în același timp, de a transmite ceva din zestrea pe care ați moștenit-o de la cei care v-au îndrumat în viață!
-În ceea ce privește parcurgerea timpului acestui interviu, pot să vă spun că rar mi-a fost dat să primesc întrebări cu atâta degajare și cu atâta dragoste, așa cum le-am primit din partea dumneavoastră, deoarece mi-ați dovedit că de fiecare dată, ați fost aproape de sufletul omului, indiferent cine a fost acel om! Vă mulțumesc și vă asigur că, oricum am privi lucrurile, cu mai mulți oameni ca dumneavoastră, societatea ar fi mai bună!
– Rep. Iar eu sper că le-ați oferit gorjenilor imaginea unui tânăr de perspectivă și de mare viitor, a unui om care merită dragostea și prețuirea lor!
Profesor, Vasile GOGONEA
