Din Basarabia cu dor,
Cu prilejul celebrării zilei de naștere, aducem sincere felicitări Maicii Starețe Marina Gligor de la Mănăstirea «Sfinta Treime» din Strâmba Jiu, Gorj, România, cea care se roagă, trăiește și muncește cu multă dăruire pentru alții, trăind credința prin fapte. Folosesc acest prilej pentru a aduce Slavă Lui Dumnezeu pentru bogatele împliniri din păstorăția Sfinției Voastre, pentru belșugul duhovnicesc care a însoțit acești frumoși ani de viață și slujire, aducând mângâiere și curaj, hrană duhovnicească și sens vieții. În acest ceas aniversar, Îl rugăm pe Dumnezeu să vă daruiască sănătate, putere și inspirație duhovnicească în slujirea Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos. Vă felicit pentru activitatea pe care o desfășurați întru slujirea oamenilor și mă rog Bunului Dumnezeu să vă răsplătească truda pe care o depuneți de mulți ani! Mulțumesc lui Dumnezeu că v-am întâlnit pe calea vieții, devenind Maica mea de suflet, dorindu-vă putere, să răspândiți în continuare cuvântul, lumina și darul Evangheliei și mai presus de toate, să ne oferiți binecuvântare, iertare și dragoste pentru noi toți și pentru toate. Vă mulțumesc pentru toată susținerea, încurajarea și dragostea pentru că știți să aduceți speranța și lumina în sufletele noastre, Maică Stareță Marina! Este grea haina celebrității monahale, dar să o purtați cu demnitate în continuare. Să dăruiți celor din jur zăcămintele iubirii și secretul nemuririi!
La mulți Ani, iubită și distinsă Maică Marina!
Maria Bordeianu – Președinte Asociația Femeilor din mediu Rural «Focul din Vatră», com. Lozova, raionul Strășeni, Republica Moldova
“Pentru cei care mă poartă în gând şi în suflet, să ne rugăm în rugăciune”
Am primit şi primesc mereu mesaje duhovniceşti trimise de către Maica Stareţă Marina GLIGOR stavrofora, dar, ultimele două, de bună seamă, parcă m-au emoţionat şi m-au impresionat nespus! Primul mesaj sună astfel: «Pentru cei cărora le-am greşit, Iertare! Pentru cei care s-au rugat pentru mine, Milă Împărătească! Pentru cei care mă poartă în gând şi în suflet, să ne rugăm în rugăciune, Doamne, ajută-ne şi dă-ne un post binecuvântat şi cu folos, la sfârşitul căruia să fim mai sporiţi duhovniceşte, pentru a putea primi cu mare bucurie, Lumina harică a Învierii Domnului Hristos!», iar cel de-al doilea mesaj sună în acest fel: «Femeia-i floare sau e stâncă/ Gingaş liman al mângâierii, / E floare când va vrea să plângă/ E stâncă-n viforul durerii!/ Femeia ştie să oprească/ O lacrimă pe-un trist obraz,/ Femeia poate să zâmbească / În bucurie şi-n necaz / Femeia este născătoare / Şi de eroi şi de-mpăraţi/, La Domnul tainic rugătoare/, Ridică ochii-nlăcrimaţi!/ Femeia-i leagănul prunciei,/ O datorie sfântă are, / Să fie chip al evlaviei/ Precum Preasfânta Născătoare!/ Femeia poate ca din pruncul/ Ce-a legănat la al său piept,/ Să facă, poate, un nemernic, / Ori poate-un sfânt sau un om drept! / Să-şi crească fiul ca pe-un înger/ Sau poate ca pe-un ticălos, / Să nască fiu pentru-ntuneric, / Sau poate Sfânt pentru Hristos!/ Să crească fii pentru jertfire/ Să fie Duhul Sfânt în ei, / Să moară-n chin spre nemurire/ Precum cei şapte Macabei». Prin venirea noastră la biserică şi la mănăstire, de multe ori auzim vorbindu-se despre smerenie, despre dragoste şi zdrobire de inimă, dar cuvintele le-am uitat mereu şi le uităm pentru că diavolul umblă mereu printre noi şi pândeşte momentul. Priveşte de pe ziduri ca să vadă cum petrecem şi vede dacă facem voia lui, ne ispiteşte şi ne ademeneşte, dar, ostenitoarele unei mănăstiri, aşa cum este Maica Stareţă Marina Gligor, sărbătoreşte în smerenie ziua de naştere, pentru a ne ajuta pe fiecare dintre noi şi a ne spune că de nimic nu se teme diavolul, atât de mult, ca de rugăciune, pentru că acest diavol ispititor se bucură atunci când vede moleşeală, acedie şi nepăsare. De aceea, e bine ca mai întâi să gândim şi apoi să vorbim, cu frică şi cutremur să mergem să ne împărtăşim.
,,La sfânta mănăstire, locuim într-o măreţie cerească, într-o bucăţică de Rai”
Cu lacrimi curate, ne spune Maica Stareţă Marina, să ne apropiem de Dumnezeiasca Taină, pentru că lacrimile înseamnă smerenie. Să plângem din cugetarea la moarte, iar nu din faptul că ne-a «împuns» neaşteptat săgeata păcatului! Dacă vom vedea cu blândeţe şi înţelegere pe fiecare om, cu neputinţă este să nu ne ierte Dumnezeu, pentru că El este dragoste. Pe oamenii din această lume, diavolul îi are în stăpânirea sa, însă pe monah, nu ştie cu ce să-l ademenească. Pe noi, mirenii, poate că ne provoacă de multe ori cu văicăreala, ne îndeamnă să vorbim fără să gândim şi să-l supărăm pe aproapele nostru, să-l suduim, iar în acest fel, să pierdem măreţia Lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ar trebui să dorim dulceaţa cuvintelor unei ostenitoare a mănăstirii, aşa cum este Maica Stareţă Marina, nespusa mireasmă a Harului dumnezeiesc, dragostea lui Hristos şi măreţiile cereşti, iar în felul acesta, să vedem cetele îngereşti, nu numai cu ochii trupeşti, dar şi cu ochii inimii, ai minţii, cu simţurile noastre duhovniceşti. De multe ori, cu nepăsarea şi cu măruntele preocupări lumeşti, ne păgubim nespus de mult şi pierdem dumnezeiasca măreţie. Dacă ne-am gândi la ceea ce ne face diavolul şi ce pierdem, am plânge zi şi noapte! Suntem în vremea Postului Învierii Domnului, iar dacă în fiecare zi, diavolul ne aruncă în acest lucru netrebnic, adică, în aspra năvală a păcatului, toate acestea ni le arată Dumnezeu! De multe ori, îmi spune Maica Stareţă Marina: ,,Au venit vremurile din urmă şi de aceea eu voi lucra cu ceasul, ca să nu pierd niciun minut pentru dragostea lui Hristos”, încercând să ne convingă pe fiecare dintre noi că acela care va face rugăciune smerită, multă plată va primi. Nu râsete şi să nu umblăm de colo-colo, de la un loc la altul, pentru că la mănăstire venim să lucrăm pentru Dumnezeu, să-L adorăm pe Dumnezeu. Aici este Casa lui Dumnezeu, este casa Maicii Domnului. La sfânta mănăstire, locuim într-o măreţie cerească, într-o bucăţică de Rai, ne păzesc îngerii şi Arhanghelii, pentru că ei ne scoală noaptea ca să ne rugăm, şi astfel să se slăvească neîncetat Numele lui Dumnezeu, îmi spune maica stareţă! Şi orice mâncăm, ne mai spune Maica Stareţă Marina, pe care eu o numesc «Stareţa stareţelor din Gorj», trebuie să mâncăm cu lacrimi, pentru că mâncarea şi hainele sunt ale Maicii Domnului. Să-L iubim cel mai mult pe Hristos şi să ne agăţăm de haina Sa de Lumină, pentru că nimic nu ne poate oferi o discuţie cu o soră, în timp ce, dacă ne vom dărui în întregime lui Hristos, vom rosti neîncetat Rugăciunea şi vom cugeta la evenimente sfinte, iar prin aceasta, vom dobândi foarte multă bucurie şi Rugăciunea ne va da aripi de zbor!
Să petrecem fiecare clipă cu IUBIREA de Dumnezeu!
După o discuţie cu Maica Stareţă Marina Gligor, vom lucra cu multă grijă la ascultarea noastră şi nu ne vom lenevi de a ne împlini îndatoririle duhovniceşti, pentru că lui Dumnezeu le vom dărui, ca să luăm aminte foarte mult la trăirea noastră. Să petrecem fiecare clipă cu IUBIREA de Dumnezeu! Cuvintele pe care le spunem în orice clipă, le dă Dumnezeu, pentru că fiecare dintre noi are trebuinţă de îndreptare! Nu am uitat faptul că la ultima discuţie cu Maica Stareţă Marina Gligor, am înţeles că mai întâi trebuie să gândim şi numai după aceea să exprimăm ce vrem să spunem. Par a fi cuvintele unui mare înţelept, de bună seamă, deoarece în mod raţional, liniştit şi cu multă bunătate, cu blândeţe şi cu dragostea Lui Hristos, deoarece, atunci când nu facem ascultare, vom primi răsplata cuvenită. Aceste lucruri mici le exploatează diavolul şi ne are sub picioarele sale, explică maica stareţă! Să ne împărtăşim cu multă simţire şi cu multe lacrimi, ca să ne fie de folos Dumnezeiasca Taină. Să ne zdrobim cu inima, nu să umble aiurea duhul nostru în dreapta şi în stânga, fiindcă Rugăciunea le va aduce pe toate. Dacă ziua nu vom avea luare-aminte şi rugăciune, noaptea suntem frânţi de oboseală şi nu va veni Dumnezeu în sufletul nostru. În final să spunem că Maica Stareţă Marina Gligor ne îndeamnă pe fiecare să studiem Sfânta Scriptură, s-o citim până la sfârşit şi iarăşi s-o luăm de la început. Dacă vom pune în sufletul nostru un astfel de început, va veni Harul Lui Dumnezeu în sufletul nostru! În spiritul înţelepciunii duhovniceşti, să punem stavilă cuvintelor, pentru că vorbirea in deşert pricinuieşte căderea sufletului şi apoi omul nu se mai poate îndrepta. Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora şi-a trăit anii de şcoală în oraşul natal, în Ocna Sibiului, dând de mică semne ale vieţii pe care urma să o îmbrăţişeze şi ale căii pe care şi-a ales-o încă din adolescenţă. Refuzând să se căsătorească la un timp cu un preot, Maica Marina a nutrit o dragoste caldă pentru Hristos şi pentru Biserică, mergând la slujbe şi la privegherile de noapte cu un zel neobişnuit vârstei sale. Participa cu mare dăruire la activităţile pentru tineret din cadrul bisericii, mărturisindu-şi public înclinaţia pentru slujirea misionară ce a urmat. Greutăţile ce se ridicau chiar de la începuturile vieţuirii monahale, le-a întâmpinat cu înţelepciune, cu tăcere şi cu smerenie, şi-a asumat refacerea din temelie a unor mănăstiri aflate în ruină, s-a nevoit mulţi ani în tăcere, cu o lepădare de sine desăvârşită, aşa cum o face şi în clipa de faţă. Maica Stareţă Marina e ca o lumină, ca o nădejde, un sprijin pentru nenumăratele suflete ostenite, îndurerate, distruse, înşelate, care se abat la mănăstire şi cer sfatul şi ajutorul ei. Oameni de pretutindeni, de departe, clerici şi laici, mici şi mari, copii şi adulţi, află odihnă sufletească şi sprijin în cuvintele sale înţelepte. Toţi se încredinţează şi se smeresc alături de stareţa cea plină de pace şi de sfinţenie, ce are darul rar întâlnit de a lega viaţa trezviei şi a rugăciunii de acţiunea misionară. Prezenţa ei duhovnicească şi exemplul ei ascetic au darul de a mişca din temelie multe suflete ce se dăruiesc Mirelui Hristos, multe măicuţe pe care le-a crescut şi le-a rânduit în Domnul. La Mulţi ani, Maică Stareţă Marina Gligor stavrofora, cu sănătate şi binecuvântare!
Profesor, Vasile GOGONEA
