-Rep. Domnule profesor şi director, Constantin Bădescu, sunteţi un gorjean devotat cauzei gorjenilor dar, în același timp,un gorjean care slujește ceva mai departe, în Municipiul Sibiu, pentru o cauză nobilă! Ce ne puteţi spune despre «Asociaţia Creştin-Ortodoxă Română» sau «nădejdea celor fără de nădejde», aşa cum vă intitulaţi atât de generos şi în spiritul omeniei fără frontiere?
-C.B. Domnule profesor, «ACORD» reprezintă un grup de oameni cu mare suflet, de la Biserica «Buna Vestire» din Sibiu, cunoscută și sub denumirea și de Biserica «din groapă», deci, cei care înființau cu ani in urmă o asociație filantropică pentru a veni în sprijinul oamenilor nevoiaşi! Această Asociație are în prezent ca președinte, pe preotul paroh Ilie Arseniu şi secretar pe dl Neculai Ghergheu urmărind atragerea de sponsori și de donatori pentru asigurarea de fonduri financiare şi de mijloace materiale în vederea acordării de ajutoare umanitare, acolo unde este nevoie de a veni în sprijinul oamenilor!
-Rep. Să înţelegem, prin urmare, că: «Nihil sine Deo!» sau «Nimic fără Dumnezeu»!
-C.B. Vă rog să-mi scuzați emoțiile, dar pentru mine, de aici de la Sibiu, a mă adresa oltenilor mei este un lucru deosebit, plin de emoție! Pentru mine, ca absolvent al Academiei Tehnice Militare, specializarea telecomunicații, este o onoare să mă întâlnesc pe calea paginii publicistice cu gorjenii mei!
-Rep. Ce aţi făcut după absolvirea Academiei Tehnice Militare?
-C.B. După absolvire, am lucrat în București, apoi la Târgu-Cărbunești şi din 1992 în Sibiu – în difeite unități militare de învățământ.
-Rep. Deci, aţi început o carieră didactică în instituţii din domeniul militar şi aţi început să vă implicaţi în activităţi umanitare!
-C.B. Printre aceste instituţii amintesc Academia Forțelor Terestre, Centrul de Instruire pentru Comunicații și Informatică, și acum, ca profesor la Şcoala Militară de Transmisiuni (SMMMSCTIAC) Sibiu!
-Rep. Domnule Bădescu, vă rog să prezentați şi câteva dintre acțiunile pe care dumneavoastră le desfășurați și în care puneți atâta suflet la ora actuală!
-C.B. Domnule profesor, dacă la început am activat foarte mult în Asociația «Cultul Eroilor» – înființată sub patronajul Reginei Maria, după Primul Război Mondial, când România a avut pierderi uriașe de vieți omenești, pentru că unul din zece cetățeni ai României au murit în acea perioadă, în momentul de față, ca director a Asociației «ACORD» Sibiu, înființată în 2006, încercăm să ajutăm cât mai mulți oameni care au nevoi permanente sau, la un moment dat, să facem educație în domeniul ajutorării diferitelor categorii de oameni aflaţi în dificultate!
-Rep. Cum vă faceţi simţită activitatea?
-C.B. Aici, dacă oamenii se vor uita pe pagina de Facebook a Asociației «ACORD», vor vedea că avem activităţi, inclusiv cu elevii școlilor militare de telecomunicații din Sibiu, dar și cu studenții Academiei Forțelor Terestre.
-Rep. Ne puteţi oferi un exemplu privitor la activitatea dumneavoastră umanitară?
-C.B. Dacă aș vrea să vorbesc despre o activitate desfășurată anul trecut cu elevii este emoționant fiecare moment pe care l-am trăit! Putem spune că am ajutat mai multe persoane, printre care un copil – Andrei, de 17 ani, cu dizabilități, iar, după întâlnirea cu el, pur şi simplu, m-am întrebat intempestiv: Oare, care este persoana cu dizabilități, el, sau noi? O adevărată dilemă, pentru că de multe ori, nu îi ajutăm suficient pe astfel de oameni şi nu le acordăm atenţia cuvenită!
-Rep. În mod concret, ce aţi întreprins în acest caz?
-C.B. Trebuie să vă spun că «ACORD» i-a cumpărat un scaun special, iar elevii i-au dăruit şi ei un telefon mobil. Și apoi, a urmat momentul special, când Andrei a cântat la pian, a recitat propriile poezii în limba română și în engleză!
-Rep. Pare neverosimil ceea ce-mi spuneţi!
-C.B. Să vă mai spun şi câte mai poate face Andrei! A cântat muzică simfonică și sub impresia momentului, un elev a recitat propriile poezii! Până atunci, el nu a spus nimănui că scrie poezii! ,,Uite, și eu scriu poezii, dar nu am avut curaj să spun până acum”! Deci, cu astfel de prilejuri descoperi talente!
-Rep. Domnule Bădescu, ați avut în vedere un rezultat concret, pe care l-ați pus în valoare pentru acest băiat înzestrat de Dumnezeu cu atâtea calități deosebite?
-C.B. Da, pentru că prin exemplul său, ne dă o «lecție» de viață, nu numai el, ci și familia lui, pentru că mama lui Andrei este o gazdă excepțională.
-Rep. Mai aveţi şi un alt exemplu de implicare a dumneavostră în ceea ce înseamnă ajutorarea semenilor noştri?
-C.B. Tot așa, noi mergem cu ajutoare la «Valea Plopului», de 2-3 ori pe an. Cred că toată lumea știe că acolo preotul Tănase are grijă de peste 300 copii și peste 60 de oameni în vârstă!
-Rep. Mai daţi-ne exemple, pentru că sunt edificatoare prin ele însele!
-C.B. Anul acesta, încă din prima lună, am fost împreună cu reprezentanții elevilor, cu eleva Maria Zamfir și cu elevul Ene Dorian, și nu vă puteți închipui, cum i-au înconjurat copiii pe militarii în uniformă, că, pur şi simplu, nu mai puteam pleca de acolo! În aceste zile, am donat pentru familia Basarabă din Strâmba-Jiu, căreia i-a ars casa, 11.000 de lei din partea Asociaţiei noastre!
-Rep. Mi se pare că sunt nişte iniţiative care vă fac mare cinste, domnule Bădescu!
-C.B. Mai mult, trebuie amintit că elevii au donat sânge, au adunat bonurile de masă primite și cu ele au cumpărat bunuri pentru mai multe familii cu copii.
-Rep. Domnule director, în această perioadă de criză sanitară, de pandemie, cu o serie de restricţii şi cu promise măsuri de relaxare, care sunt activitățile cele mai importante în care v-ați implicat în mod deosebit?
-C.B. Când a început pandemia, am luat legătura cu Asistența Socială de la Primăria Sibiu! Cu acest prilej, Asociatia a dat 1000 de porții de mâncare! Plăteam, comandam, dar le livrau cei de la centrul de AsistențăSocială, care aveau echipamentul necesar pentru a respecta regulile din pandemie!
-Rep. Totuşi, cum vă descurcaţi în situaţii mai delicate, ca să nu spun dificile, strâns legate de acest ajutor alimentar?
-C.B. Trecând peste acest ajutor alimentar, elevii care erau acasă au devenit voluntari virtuali! Ei erau peste tot în ţară, aveau o listă cu oamenii singuri din Sibiu şi luând legătura cu ei, sunau pentru lucruri importante – mâncare, medicamente – dar cel mai important a fost faptul că oamenii singuri aveau șansa să vorbească cu cineva! La astfel de persoane, cred că era o mare şi acută nevoie clară de comunicare!
,,Venim la Ansamblul Monumental brâncuşian de la Târgu-Jiu”!
-Rep. Domnule, Constantin Bădescu, aş dori să ne spuneți în continuare, cum vă implicați dumneavoastră, împreună cu grupul destoinic pe care îl conduceți, atunci când ajungeţi în cadrul activităților umanitare în județele din Oltenia – Gorj, Dolj, Mehedinți – pentru că știu că dumneavoastră sunteți prezent destul de frecvent în județele noastre?
-C.B. Pot să vă spun că legătura cu Oltenia este foarte puternică! În 2002, eu am propus conducerii Școlii Militare de Transmisiuni de la Sibiu și s-a aprobat un lucru pe care mi l-am dorit foarte mult!
-Rep. Despre ce este vorba, în mod concret?
-C.B. Să vă spun că am realizat o capelă în școală, cu sprijinul oamenilor din unitate, de aici din Sibiu, dar, icoanele din altar au fost făcute la Mănăstirea «Sfânta Treime» de la mine de la Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni, cu sprijinul nemijlocit al Maicii Stareţe Marina Gligor Stavrofora, care a venit special şi ne-a arătat, cum trebuie să aşezăm fiecare icoană, ca să arate foarte bine!
-Rep. Păstraţi legături şi cu alte mănăstiri din Oltenia?
-C.B. Da, pentru că ne sprijină şi Mănăstirea «Sfânta Ana» din Orşova, judeţul Mehedinţi, iar, atunci, la reciprocitate – când putem – mergem și noi cu sprijin, cu haine, cu orice putem ajuta la rândul nostru!
-Rep. Veniţi des pe la cele două mănăstiri despre care ne-aţi vorbit?
-C.B. Am fost și la Orșova și la Strâmba-Jiu, poate nu atât de des pe cât mi-aş dori! Am mai încercat, pentru că oamenii merg des la mănăstirile din judeţul Vâlcea, să organizez un traseu înspre sudul Olteniei: Orșova, Cazanele, Drobeta Turnu-Severin, Porțile de Fier, cu mănăstirile de pe traseu, iar, aici am în vedere și Podul lui Traian, pentru că tata a lucrat la piciorul Podului lui Traian și pentru mine este ceva emoționant!
-Rep. Dacă este emoţionantă orice legătură a dumneavoastră cu plaiurile Olteniei, cred că nu ocoliţi niciodată Gorjul nostru «istoric şi pitoresc», de bună seamă!
-C.B. Aşa este, pentru că după aceea, mergem la Gura Motrului, Craiova, unde vizităm clădirea Muzeului de Artă din Craiova, apoi, dormim la Strâmba-Jiu la mănăstire și retur spre Sibiu, prin Tismana, Cheile Sohodolului, venim la Ansamblul Monumental brâncuşian de la Târgu-Jiu, unde vorbim despre operele comandate de către Asociația Femeilor Gorjene, condusă de către Doamna Aretia Tătărăscu, în memoria eroilor din Primul Război Mondial, iar, în cest caz, am bucuria să mă refer la: «MasaTăcerii», «Aleea scaunelor», «Poarta Sărutului» şi «Coloana Infinitului»!
-Rep. Domnule director, luna ianuarie a cuprins evenimente istorice şi culturale, ca şi multe sărbători creştine, dar, să nu uităm că în februarie şi martie îl sărbătorim şi pe Constantin Brâncuşi!
-C.B. Să nu uităm de partea umanistă a ceea ce înseamnă mesajele difuzate prin Şcoala Militară de Transmisiuni (SMMMSCTIAC), pentru faptul că toate zilele importante sunt marcate prin simpozioane organizate de către colegul prof. dr. Ciobanu Ion, care este din Olt, aşa cum a fost Unirea Principatelor, sărbătorită la 24 ianuarie şi la 15 ianuarie, naşterea lui Eminescu şi «Ziua Culturii Naţionale», evenimente marcate de către colegele sibience, profesoarele de engleză: Andrei Adriana şi Popa Anca, împreună cu elevii militari. Aceste activităţi se pot urmări pe pagina Facebook: Şcoala Militară – Comunicaţii, Tehnologia Informaţiei şi Apărare Cibernetică. Aşa cum am spus, activitățile umanitare ne fac oameni mai buni, pentru noi şi pentru țară! Am uitat să vă spun că în activitatea noastră este implicat şi fiul meu, Victor Ioan Bădescu, responsabil cu marketingul şi tineretul, care locuieşte în Bucureşti!
-Rep. Aș dori să ne spuneți, spre finalul dialogului nostru, cum vă privesc oamenii și cum vă primesc, în calitate de gorjean autentic, atunci când veniți în județele Olteniei cu daruri generoase pentru binele celor nevoiaşi?
-C.B. Domnule profesor, nu am cuvinte să exprim ceea ce simt în sufletul meu, pentru că Gorjul este în inima mea, și de multe ori ascult cântecul «Lung e drumul Gorjului», ca să nu uit că sunt din Gorj! Le ascult pe Maria Lătăreţu, pe Maria Apostol, iar, cântecele lor îmi creează o stare de emoție! Dar, regret că nu pot face mai mult şi poate că ar trebui dezvoltate mai mult relațiile noastre!
-Rep. Poate după restricţiile pandemice şi regulile de distanţare socială, pentru că sunt de acord cu dumneavoastră, va trebui să dezvoltăm legăturile dintre oameni!
-C.B. Să vă mai spun ceva! Chiar şi la Sibiu, preotul Tiberius Kiss, de la capela mai sus amintită, are prieteni preoți din Craiova şi din Gorj! Am colegi sibieni care ne ajută și colaborăm pentru a ajuta oamenii care au nevoie de sprijinul nostru, cât putem de mult!
-Rep. Domnule director, sunt multe posibilităţi de a stabili legături între oameni, important este să existe «bunăvoinţă», aşa cum spune Preotul meu de Parohie, Preacucernicul Părinte Costinel Gavrilă!
-C.B. Da, pentru că oamenii încep să realizeze că nu doar pregătirea tehnică este esențială, deoarece, şi pregătirea umanistă a inginerilor poate avea efecte benefice!
-Rep. Ce proiecte importante aveți de prezentat în încheierea dialogului nostru, pentru anul 2022, care a început?
-C.B. Recent, la Capelă, după Sfânta Liturghie, m-am întâlnit cu elevii Şcolii Militare de Comunicaţii şi cu studenţii de la Academia Forţelor Terestre, pentru a organiza activitățile pentru anul acesta şi sunt convins că elevii și studenții militari vor realiza lucruri importante, atât cu ajutorul oamenilor din Sibiu, în eforturile pentru «Valea Plopului», dar și în alte activități.
-Rep. Doriţi să ne spuneţi ceva deosebit în încheiere şi să le transmiteţi gorjenilor?
-C.B. Vă mulțumesc dumneavoastră şi ziarului «Gorjeanul»! Cu emoție, mă adresez gorjenilor şi vreau să spun că Oltenia pentru mine este deosebită! Sunt recunoscător lui Dumnezeu că m-am născut în Gorj, aproape de Brâncuși, de Tudor și de tot ceea ce înseamnă această zonă a țării!
-Rep. Domnul Director, vă mulțumim pentru acțiunile pe care le gândiți și le desfășurați acolo la Sibiu, cu extensie asupra județelor Olteniei. Vă dorim să aveţi sănătate, spor în activitate și daruri multe pentru oamenii nevoiași! LA MULŢI ANI!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
