-Rep. Domnule ministru, cred că Marele Rabin Menachem Hacohen, prin lucrarea sa «Torat Am», vă fascinează şi vă determină să descoperiţi noi sensuri ale credinţei vechi ebraice, pentru că acest lucru priveşte un domeniu plin de misterioase interpretări ale naşterii neamului Israel şi chiar naşterea acestei lumi!
– A.M. Cu volumul «Torat Am», al Marelui Rabin Menachem Hacohen, avem o înalt-calificată introducere în istoria biblică a Israelului. Avem, totodată, o explicitare a Genezei bine ancorată în tradiția interpretărilor rabinice și, în același timp, deschisă spre viața actuală a oamenilor și nevoile ei de călăuzire. Mai avem, în același timp, o adevărată operă intelectuală erudită și reflexivă în cel mai înalt grad! Din toate aceste rațiuni și, desigur, din multe altele, ce țin de competența și viziunea largă puse în joc de către prestigiosul autor, cartea este un eveniment major pe scena culturii din România și din afara ei.
,,Temele Bibliei ebraice sunt preluate de către Marele Rabin Menachem Hacohen pe anumite pericope și versete cheie”!
-Rep. Care sunt dimensiunile definitorii ale volumului Marelui Rabin?
– A.M. Marele Rabin Menachem Hacohen reperează actualitatea pericopelor și versetelor Genezei, mai ales pe planul eticii. Eminența sa formulează maxime elocvente în prelungirea sau în marginea textelor scripturale. De pildă: «Neajunsul cel mai mare al omului este că învață să vorbească, înainte de a ști să tacă» sau «Există oameni care au mulți ani, dar zilele lor sunt scurte! Când își fac socoteala vieții, ei constată că în viața lor lungă nu au ajuns la nici un rezultat. Spre deosebire de aceștia, sunt oameni care nu au beneficiat de bătrânețe, dar, în puținii lor ani, au ajuns la rezultate importante! Noi îi urăm omului să i se lungească atât zilele, cât și anii!». Cartea pe care o comentăm oferă la fiecare pas astfel de maxime care bat adânc!
-Rep. Interpretarea textului mi se pare a fi una dintre operaţiunile complexe care «bate adânc» în conţinutul volumului!
– A.M. Înțelegerea oricărui text poate fi condiționată de interpretare, iar, în cazul «Torei», învățații evrei au delimitat patru feluri de interpretare, care s-au diversificat, la rândul lor, încât ei vorbesc de 70 de moduri sub care se prezintă «Tora», acestea fiind legate de patru feluri ale interpretărilor: «literală» sau «textuală», «simbolică», «omiletică» și «ezoterică» sau «mistică».
-Rep. V-aş ruga, pe scurt, dacă se poate, să evidenţiaţi şi vectorul principal al fiecăreia dintre aceste interpretări?
– A.M. Fiecare fel de interpretare are un clasic de prestigiu care a consacrat-o și multiple versiuni. Învățații evrei ne spun că interpretarea «literală», care este precumpănitor filologică, s-a datorat lui Ibn Ezra, dar de ea s-au detașat interpretarea dată de Moise Maimonide sau cea din prezentările mai recente ale Bibliei. «Interpretarea simbolică» a reprezentat-o Filon din Alexandria, dar nu a rămas la alegoriile acestuia, ci a cunoscut schimbări. «Interpretarea omiletică» au ilustrat-o tot versiuni diferite, precum cele legate de înțelepții Hazal, Halaha și Agada, care au satisfăcut exigențe cultice în contexte diferite, cu vederi filosofice și morale variate. «Interpretarea mistică» nu a fost nici ea exceptată de la diversificare!
-Rep. Volumul «Torat Am», datorat Marelui Rabin Menachem Hacohen, pe care îl avem acum la dispoziție, propune, la rândul său, o interpretare în cadrul marii tradiții rabinice din iudaism. Care sunt particularitățile ei?
– A.M. Gândul de început al Marelui Rabin Menachem Hacohen a fost acela de a oferi o «Tora pe înțelesul tuturor», o «Torat Am», adică «Tora pentru popor». Nu se poate decât sublinia ingenioasa folosire a unei tradiții dintre cele mai impunătoare pentru a facilita lămuriri pentru oamenii de astăzi, care suntem fiecare!
-Rep. Ce se urmăreşte prin aceste interpretări, oarecum pretenţioase?
– A.M. În scopul realizării «unei înțelegeri atotcuprinzătoare și captivante», Marele Rabin Menachem Hacohen aruncă punți între diversele interpretări, voind să păstreze atuuri ale fiecăreia. Accentul interpretării pe care o elaborează cade pe aducerea în relief a moștenirii hasidice și pe valorificarea contribuțiilor înaltelor școli (ieșivoturi) ale iudaismului în degajarea de consecințe, în primul rând etice.
-Rep. În Biblia ebraică, pildele au aceeaşi semnificaţie şi acelaşi rol de învăţătură ca şi în cazul Noului Testament?
– A.M. Temele Bibliei ebraice sunt preluate de către Marele Rabin Menachem Hacohen pe anumite pericope și versete cheie, în succesiunea organizării textului biblic, ca urmare a muncii cărturarului Ibn Ezra și a unor rabini care l-au urmat. Știm bine că în tradiția iudaismului, pildele sunt folosite cu măiestrie ca un mod de exprimare a ideilor, iar eminența sa stăpânește cu brio acest mod specific pe care îl face convingător.
,,În fiecare calitate pe care am avut-o, am citit cât am putut de mult din autori evrei și despre Țara Sfântă”!
-Rep. Faptul că omul este creaţia Lui Dumnezeu poate să explice şi «aspirația» divină a omului?
– A.M. Natura omului este explicitată printr-o abordare spre ceea ce este activ și deschizător de noi orizonturi în om. Faptul că «Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Lui» se explică prin aceea că Dumnezeu l-a vrut pe om încărcat cu «aspirația» de a se ridica tot mai sus în ordinea întruchipării valorilor. Omul este om, având această «aspirație», dezvoltându-și «imaginația» și «dând întâietate simțului frumosului față de simțul gustului». Căci «nu faptul că omul a fost creat de Dumnezeu este important, ci faptul că el știe acest fapt și se comportă ca atare»! Desigur, în viață se petrec și degradări, încât «omul este doar om, dar, uneori, nici chiar atât»!
-Rep. Domnule Andrei Marga, în intenţia de a mă adresa dumneavoastră şi în ipostaza de fost ministru de externe al României, aş dori să ne vorbiţi despre motivele care v-au determinat să scrieţi şi să publicaţi cu un an în urmă o carte de referinţă, sugestiv intitulată: «Europa şi Israelul. O simbioză istorică», Editura «Rao», Bucureşti, 2020!
– A.M. Impresia multor oameni este că despre relația Europa-Israel se poate scrie la nesfârșit, căci istoria ei este infinit de bogată. Este, desigur, adevărat! Cum a sesizat deja Nietzsche, prin calitatea înaltă a învățării din comunitățile evreiești, chiar și în cele mai vitrege condiții, și sub constrângerea la inovație, sub imperiul dificultăților pe care au trebuit să le înfrângă! Fie și numai pentru a supraviețui, evreii au fost și rămân unul dintre popoarele ce pot contribui major la dezlegarea crizelor de pe continent!
-Rep. Cum aţi ajuns la un interes, aş spune, special, pentru Israel? Doar simpla dorinţă de a cunoaşte această ţară v-a trezit interesul, ce ştiaţi despre istoria ei zbuciumată, despre evreii răspândiţi prin toată lumea?
– A.M. Nu știam în 1992-1995, când am lucrat, ca decan, prorector și apoi rector, la integrarea facultăților de teologie-ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică și protestantă din Universitatea «Babeș-Bolyai» că, pentru a face față diverselor solicitări, voi înainta repede în lecturi și reflecții spre bazele însăși ale credinței. Nu știam, când în 1995, în calitate de rector al acestei universități, am decis înființarea Institutului de Studii Iudaice și Istorie a Poporului Evreu «Moshe Carmilly» și am semnat actul său de naștere, că voi amplifica continuu interesul și efortul de cunoaștere a iudaismului. Nu știam nici atunci când, în 1997, am pășit prima oară pe pământul Israelului și am sesizat direct unica sa istorie și impunătoarea sa dezvoltare modernă, că implicarea mea în cooperarea cu această minunată țară se va extinde. Nu știam nici un an mai tîrziu, în 1998, când am dispus, ca Ministru al Educației Naționale, intrarea în normal a educației din România și absorbirea temei Holocaustului evreilor în manualele școlare. Nu știam nici când l-am însoțit, în anul 2000, pe președintele Emil Constantinescu la Ierusalim și mi-am dat seama mai detaliat de amenințările la adresa vieții în regiune. Nu știam nici când, în 2001, am primit premiul «ACMEOR» și «Medalia Jerusalimului» și am revăzut Israelul în plină construcție modern!
-Rep. Totuşi, în calitate de «neştiutor declarat», aţi fost mereu «pe fază», cum se spune, dovedindu-vă competenţa implicării şi implicarea de înaltă competenţă în colaborarea româno-israeliană!
– A.M. În fiecare calitate pe care am avut-o, am citit cât am putut de mult din autori evrei și despre Țara Sfântă. Impulsul pe care l-am primit din partea curentului din Germania favorabil recunoașterii osmozei germano-evreiești din cultura germană, reprezentat la un moment dat de Gershom Scholem, mai târziu de Jürgen Habermas, a fost esențial pentru mine. Am pus de la început sub semnul întrebării clișeele și prejudecățile, am gândit pe cont propriu și am exprimat argumentele mele! Nici nu are cum să ajungă la realitate, decât cel care este în stare să cugete onest și integru, să sesizeze faptele peste toate clișeele și prejudecățile, cu mijloacele proprii! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
