Educaţia…şi Lecţia de Viaţă! – Interviu cu domnul Ionică BOŞTINĂ, renumit specialist în optică şi patronul magazinului-atelier «Optica IONICĂ» din Târgu-Jiu – ,,Mă surprinde şi mă descumpăneşte până la exasperare indiferenţa oamenilor şi răutatea lor, parcă mai acutizate ca oricând”!

-V.G. Domnule optician Ionică Boştină, astăzi e o zi de sărbătoare în familia dumneavoastră, pentru că împliniţi o vârstă respectabilă, dar, mai ales, pentru că sunteţi un om cu o experienţă bogată în reglarea «bunei vederi» a oamenilor, iar, mie, personal, îmi face mare plăcere să vă adresez, încă de la începutul intervului, cele mai sincere urări de sănătate, de viaţă îndelungată şi de mari împliniri în activitatea profesională!
-I.B. Vă mulţumesc, domnule profesor, pentru urarea adresată, mai ales că, aşa cum v-am spus cu mai bine de două luni în urmă, orice dialog cu dumneavoastră, mă onorează şi simt o mare bucurie de a mă număra printre interlocutorii dumneavoastră preferaţi, cei mai mulţi dintre aceştia fiind oameni de mare valoare şi cunoscute personalităţi în viaţa social-politică şi culturală a Gorjului!

,,Îmi doresc să fiu sănătos la trup şi la minte, iar, Dumnezeu să mă ajute să trec peste «micile accidente» ale vieţii cotidiene”!

-V.G. Ce vă doriţi cel mai mult în această zi de sărbătoare pentru dumneavoastră?
-I.B. Îmi doresc să fiu sănătos la trup şi la minte, iar, Dumnezeu să mă ajute să trec peste «micile accidente» ale vieţii cotidiene, pentru că îmi doresc să rămân un om optimist!
-V.G. Deci, un…optician…optimist, dacă mi este îngăduit un joc de cuvinte!
-I.B. Exact, exact, pentru că nădejdea este una dintre valorile morale care definesc atât de sugestiv şi de relevant viaţa creştinului!
-V.G. Pe lângă cele două valori morale, credinţa şi dragostea, iar, dragostea este mai mare decât toate virtuţile morale!
-I.B. Iar, dragoste dacă nu e, nimic nu e, cum ne aminteşte cartea sfântă!
-V.G. Pentru că puneţi multă dragoste în tot ceea ce faceţi, aşa cum aţi dovedit împreună cu fratele dumneavoastră la dezvelirea monumentului de la Peşteana Vulcan, chiar în ziua Înălţării Domnului şi la Ziua Eroilor, ştiu că intenţionaţi ca în anul care vine, să refaceţi monumentul de alături, ridicat în cinstea eroilor din primul război mondial, iar, monumentul are o alcătuire mai veche, cu soldatul acela…
-I.B. Vă daţi seama că e făcut cam prin anii 1936, 1937, deci, are vechime, iar, soldatul din vârful monumentului, va fi curăţat cu grijă şi va fi ca şi nou!
-V.G. Aţi demarat, probabil, activitatea de reabilitare a monumentului şi de înfrumuseţare a lui, pentru că vă ştiu un om cu multe preocupări frumoase şi pline de nobleţe sufletească!
-I.B. Da, da, am vorbit cu meseriaşii, s-au făcut ceva probe, şi chiar dacă acum au ceva treabă, dar, din primele zile ale acestui început de toamnă, am intrat în acţiune! Vom reabilita şi vom moderniza monumentul, iar, la anul, tot de Ziua Eroilor, de Înălţare, vom sărbători şi sfinţirea acestui monument!
-V.G. Domnule Boştină Ionică, aş spune că sunteţi un om care dăruieşte şi totodată se dăruieşte pe sine în ceea ce face!
-I.B. Cât poţi, să dăruieşti la oamenii amărâţi, aşa cum le duc mereu la Centrul «Cristian», şi nu că mă laud, însă, le duc la Crăciun, la Revelion, la două-trei săptămâni, le duc fructe, câte două lăzi de mere sau de mandarine, iar, copiii se bucură!
-V.G. Sunteţi omul care le aduce acestor copii un zâmbet şi multă bucurie!
-I.B. Da, pentru că atunci când mă văd, îi aud cum zic: «Moş Crăciun» vine iar la noi! Am o satisfacţie deosebită şi o împlinire sufletească, pentru că sunt copii şi au suflet şi ei, sunt copii cu handicap şi mă doare!
-V.G. Probabil că unii dintre ei sunt părăsiţi şi fără părinţi…
-I.B. Vă daţi seama! Mă emoţionează şi mă sensibilizează situaţia lor!

,,Parcă suntem într-un tablou apocaliptic din care lipseşte tocmai Dumnezeu”!

-V.G. Domnule Ionică Boştină, ce vă surprinde şi vă descumpăneşte mai mult la oamenii din lumea de astăzi?
-I.B. Domnule profesor, mă surprinde şi mă descumpăneşte până la exasperare indiferenţa oamenilor şi răutatea lor, parcă mai acutizate ca oricând, pentru că nu mai există întrajutorarea dintre oameni! Înainte, pe vremea lui Ceauşescu, nu că îl regret, pentru că eu am dus-o bine şi atunci, aşa cum o duc bine şi acum, pentru că îmi place să muncesc cinstit, dar, era mai multă unitate între oameni, era întrajutorarea, nu era duşmănia care se vede acum în această «democraţie originală», în care copiii aflaţi la o vârstă fragedă cad pradă consumului de droguri, când vedem şoferi drogaţi care omoară oameni nevinovaţi, mafioţi care se toarnă unii pe alţii, analfabeţi funcţionali care conduc primării, indivizi care nu se mai satură de bani şi de avuţii, parcă se simte teama de război şi de invazie străină, taxe şi impozite care apasă cel mai greu pe umerii oamenilor săraci, parcă suntem într-un tablou apocaliptic din care lipseşte tocmai Dumnezeu!
-V.G. Sunteţi un om extraordinar, un analist politic şi social cum rar mi-e dat să întâlnesc, iar, aprecierile dumneavoastră sunt atât de realiste şi de mare bun simţ!
-I.B. Să vă mai spun şi faptul că pe vremea când eram tineri, exista siguranţa omului care circula pe stradă, pentru că aveai nevoie şi circulai la două sau la trei noaptea, de la gară şi până la bloc sau de la bloc şi până la gară, dar, nu se lua nimeni de tine, te întâlneai cu gardianul, te simţeai în siguranţă!
-V.G. Din păcate, în aceste vremuri tulburi, ne copleşeşte şi ne paralizează frica, teama de ziua de mâine, atâţia oameni tineri care cad pradă unor morţi subite, tineri care mor deodată pe terenul de sport, oare, ce se întâmplă?
-I.B. Să vă spun că în urmă cu vreo douăzeci de ani, am uitat într-o seară uşa deschisă aici la unitate, la cabinet şi m-a sunat poliţaiul pe la ora unu noaptea: «Domnu Ionică, aţi uitat uşa deschisă la cabinet!». Vă daţi seama, domnule profesor, era prin 2001-2002, cred că n-am uitat acest moment de referinţă şi îl ţin minte, ca şi când ar fi fost ieri! Păi, acum, stau şi vă întreb, mai vine cineva să te anunţe că ai uitat uşa deschisă la cabinet? Ferească Dumnezeu şi Maica Domnului!
-V.G. E foarte adevărat ceea ce spuneţi, domnule optician Ionică Boştină, dar, pentru că astăzi este ziua dumneavoastră de naştere, haideţi să ne gândim şi la o renaştere a credinţei oamenilor, pentru că aşa cum spune Sf. Apostol Pavel, despre care aminteam la începutul interviului, cele trei valori morale fundamentale ale creştinului sunt credinţa, nădejdea şi dragostea, dar, mai mare decât toate este dragostea, de aceea, la finalul interviului nostru, cu mult respect şi cu aleasă preţuire, îmi face o mare plăcere să vă adresez un sincer cuvânt şi o sinceră urare de LA MULŢI ANI!
Profesor dr. Vasile GOGONEA