-Rep. Domnule doctor, LA MULŢI ANI şi multe împliniri în plan medical şi mai ales în domeniul epigramistic în care vă afirmaţi tot mai mult!
-C.M. Vă mulţumesc, domnule profesor, iar din partea mea, vă transmit aceleaşi urări de bine şi de MULŢI ANI, pe care vă doresc să-i aveţi în sănătate deplină şi cu aceeaşi putere de muncă!
-Rep. Domnule doctor, sănătatea şi viaţa îndelungată, ne vin cu milostivirea Bunului Dumnezeu şi cu aportul unor oameni de mare calitate profesională ca dumneavoastră!
-C.M. Aveţi perfectă dreptate, de aceea, cred că trebuie să le fim recunoscători şi să nu-i uităm pe acei oameni care ne-au marcat anumite momente din viaţă!
-Rep. Aşa cum pe dumneavoastră v-a marcat fundamental personalitatea, marea personalitate a doctorului Nicolae Hasnaş!
-C.M. Pentru mine, doctorul Nicolae Hasnaş a fost şi rămâne un model demn de urmat!
-Rep. Poate, de aceea, v-aţi luptat atât de mult ca Spitalul judeţean căruia i se mai spune şi «Spitalul 700», deci un nume aproape banal, să poarte numele marelui gorjean naturalizat prin vocaţie, doctorul Nicolae Hasnaş!
-C.M. Am luptat şi m-am zbătut ani buni, din răsputeri, de ani buni, prin intervenţii la preşedintele Consiliului judeţean Gorj, dar eforturile mele au rămas în sertarul birocraţiei şi al nepăsării!
-Rep. Vă înţeleg supărarea, şi chiar dezamăgirea, dar vă propun să depăşim acest moment şi să ne spuneţi în ce împrejurare şi cum a apărut în viaţa dumneavoastră numele doctorului Nicolae Hasnaş?
-C.M. Mai târziu, aveam să aflu din familie, de la rude, din vecini, despre acest om deosebit! Am ajuns de am făcut liceul la Târgu-Jiu şi atunci l-am văzut o singură dată, pe stradă. Mărunt de statură, dar vioi, iute în mișcări. Mai erau și alți colegi care știau despre el şi tot aşa aflaseră din sat!
-Rep. Deci, în anii dumneavoastră de liceu, era cunoscut ca o personalitate a Gorjului!
-C.M. Toată lumea îl cunoștea şi toată lumea știa despre el, iar cei bolnavi îl căutau ca să-i tămăduiască!
-Rep. Da, înţeleg, înţeleg!
-C.M. După terminarea liceului, am intrat la medicină. Examen greu, cu paisprezece candidați pe loc și cu media 8,21, ultimă de intrare, la admitere, dar am intrat printre primii! Au urmat examene grele, cu profesori exigenți. Erau examene la care pica grupa toată. Și ca să dau un exemplu, în anul patru, din o sută douăzeci și ceva de studenți, doar șaisprezece am fost integraliști. Restul, corigențe pe toamnă. Așa se făcea medicina pe vremea aceea!
-Rep. Era o exigenţă care genera valoare, domnule doctor!
-C.M. Da, care producea valoare spre binele sănătăţii oamenilor, pentru că am fost impresionat, format şi educat de către marile personalități medicale ale Clujului: marele doctor Iuliu Haţieganu, dr. Ioan Goia, întemeietorul învăţământului de semiologie medicală din ţara noastră, dr. Octavian Fodor, ginerele lui Iuliu Haţieganu, deci, nume care făceau cinste medicinei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea!
-Rep. Ce a urmat după terminarea facultăţii?
-C.M. Am făcut specialitatea medicină internă și am venit la Târgu-Cărbunești, când am citit și am aflat mai multe despre doctorul Hasnaș, care era persoana cu cea mai mare popularitate din Gorj. Ajunsese o legendă!
– Rep: În ce perioadă?
– M.C.: În perioada anilor ’65, el era o legendă, pentru că în anul 1937 s-a pensionat, dar, când am ajuns doctor la Spitalul de la Târgu-Cărbuneşti, am aflat mai multe, am știut mai multe despre el, am citit mai multe!
-Rep. Deci, era o legendă care v-a impresionat şi v-a marcat activitatea, aşa este?
-C.M. Da, așa este, pentru că a fost un chirurg mare. Opera cam tot ceea ce se opera în marile spitale din țară. Și atunci, chirurgia nu era «feliată» ca acum! Chirurgul Hasnaş opera tot, inclusiv cataractă și depanații craniene. A fost un mare liberal în Gorj, ocupând funcții importante, cum a fost cea de prefect! Ca prefect s-a ocupat de construcțiile de școli și de formarea de învățători pentru luminarea copiilor din sate, ocupându-se şi de reînființarea Şcolii Normale. Chiar ministrul Instrucţiunii Publice din acea vreme, Constantin I. Angelescu, ministru în Guvernul Ion I.C. Brătianu, recunoștea că meritul cel mai important pentru reînfiinţarea Şcolii Normale a fost al dr. Hasnaș!
-Rep. Din câte cunosc, a fost şi senator!
-C.M. A fost secretarul Senatului! Dovedindu-se activ și eficient, în discuțiile lui a luat parte medicilor, învățătorilor, clericilor și mai ales țăranilor. A avut controverse cu importanți politicieni din țară, dar, era bine informat, bine documentat şi de cele mai multe ori a ieșit învingător!
-Rep. Doctorul Nicolae Hasnaş era gorjean prin naștere sau s-a stabilit în Gorj?
-C.M. Era din comuna Salcia, judeţul Botoşani, dar, poate o să mai vorbim despre întregul periplu prin care a ajuns în Gorj!
,,Am încercat sau am dorit să-l aduc în neuitare pe doctorul Nicolae Hasnaş”!
-Rep. Un mare om şi un mare iubitor de oameni!
-C.M. Și un mare filantrop. A construit Baia Comunală, aşa se numea atunci, în Târgu- Jiu. A investit o mare sumă de bani pentru construirea unui cămin pentru studenții gorjeni la București. A construit un pavilion, un nou pavilion la spitalul de la pasarelă. Și a oferit cincisprezece burse elevilor merituoși dar sărăci de la Școala de Meserii, Liceul Comercial și Liceul «Tudor Vladimirescu», deci, un om de acţiune!
-Rep. Cum v-aţi străduit să-l faceţi tot mai cunoscut pe doctorul Nicolae Hasnaş?
-C.M. Profund impresionat de personalitatea complexă a doctorului Hasnaș, și la gândul că generețiile se petrec și tot mai puțini vor ști despre el, am încercat sau am dorit să-l aduc în neuitare. În acest sens, împreună cu prietenul şi regretatul Ștefan Stăiculescu, am scris două articole în ziarul «Gorjeanul», punctând principalele merite ale doctorului Hasnaș, iar, în felul acesta, sensibilizând şi așteptând reacția oficialităților locale, dar, din păcate, nu a existat nici o reacţie în acest sens!
-Rep. În mod concret, ce aţi propus, domnule doctor Cornel Munteanu?
-C.M. Am propus ca Spitalul judeţean să poarte numele «DR. NICOLAE HASNAŞ»!
-Rep. Deci, aceasta este ideea pe care dumneavoastră o susțineți și ați susținut-o mereu!
-C.M. Da, consider că cel mai bun lucru, ar fi să dăm Spitalului județean, numele doctorului Hasnaș! Mi se pare normal acest lucru!
-Rep. Nu ştiu dacă li se pare la fel şi autorităţilor cărora v-aţi adresat! Dar, dumneavoastră, se pare că nu aţi renunţat niciodată la acest proiect!
-C.M. Așa este, pentru că după ce am scris cele două articole și nu am văzut nici o reacţie din partea oficialilor, cu ocazia sărbătoririi Spitalului din Târgu-Cărbunești, acum șase ani, la care au participat principalele personalități conducătoare ale Gorjului, am repetat această propunere!
– Rep. Şi care a fost reacţia?
– C.M. Propunerea a fost bine primită cu aplauze! M-au felicitat! Chiar Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit, dr. Irineu, m-a felicitat şi m-a îndemnat să mă ţin tare!
-Rep. Toţi oficialii prezenţi v-au felicitat şi v-au îndemnat să mergeţi înainte?
-C.M. Iată, cu acest prilej, directorul Direcției Sanitare, doctor Marius Boieriu, ca și presedintele Consiliului Județean, Cosmin Popescu, mi-au promis solemn că în două luni de zile se va demara acțiunea. Știind câteva vorbe bune despre domnul Cosmin Popescu, deși politician, am fost lămurit și l-am crezut. L-am sunat după două luni. Nu inițiase nimic, nu întreprinsese nimic! M-a amânat o lună. L-am suant iar şi tot nimic! Altă lună, tot nimic! Și tot așa, de vreo șase-șapte ori!
-Rep. Pentru că au trecut chiar şase-şapte ani, de când venise promisiunea!
-C.M. După care nu mi-a mai răspuns la telefon! M-am gândit că poate ar fi mai bine ca propunerea să vină din partea spitalului, şi i-am dat telefon după telefonul unui primar PSD-ist. Domnul Cosmin Popescu mi-a răspuns imediat. Și a fost de acord. Mi-a zis că ar fi mai bine așa!
-Rep. Aşadar, speraţi ca insistenţele dumneavoastră să dea rod!
-C.M. În acest sens, l-am contactat pe președintele Consiliului de Administrație al spitalului, Popa Valentin, care, deși nu era gorjean, aflase de Hasnaș, de la rudele gorjene și a fost de acord. Și s-a ținut de cuvânt. A adunat Consiliul de Administrație, a făcut propunerea. Toată lumea a fost de acord și mi-a spus că a făcut adresa cu propunerea către Consiliul Județen, patronul spitalului!
-Rep. Deci, iată că domnul administrator a reuşit…
-C.M. Din păcate, m-a mințit! M-a mințit și el! În urma unei discuții cu Cosmin Popescu, administratorului spitalului i s-a spus ca doctorul Cornel Munteanu să stea liniștit în banca lui! Așa! În timpul care lucrează prin Dumnezeu, o mare personalitate a învățământului gorjean, aflând despre propunerea mea, s-a implicat și dumnealui!
-Rep. Care personalitate, domnule doctor?
-C.M. Nu aş putea să dau numele, pentru că e un om foarte modest!
-Rep. Şi v-a ajutat cu ceva, pentru că bănuiesc faptul că avea «intrare» la Cosmin Popescu?
-C.M. Da, îl cunoștea bine. Probabil i-o fi fost profesor, dar, l-a tratat la fel ca pe mine, cu amânări! Numai că…mai dese! La o săptămână, la două, îl chema la Consiliului județean să discute.
După vreo șase-șapte amânări, scârbit, profesorul a renunțat! Da! Vă cer scuze, domnule profesor universitar, pentru comportamentul neonorant al omului numărul unu în administrația Gorjului!(VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
Lăudabilă inițiativa doctorului Cornel Munteanu și, mai mult, pertinentă! O personalitate ca a dr Haznaș, adusă în actualitate va fi un izvor de inspirație și prilej de mândrie pentru toată lumea medicală care va lucra în Spitalul „Dr Nicolae Haznaș”, Tg Jiu. Personal nu l-am cunoscut pe dr Haznaș, mi-a povestit socru-meu cum l-a operat dr Haznaș de apendicită fără anestezie și, după operație, a plecat acasă pe picioare în aceeași zi, dar mi-a vorbit despre el dr Constantin Lupescu-senior cu care jucam șah acasă la el. Lupescu era membru al unei Societăți medicale de boli contagioase din Franța și l-am flatat pentru acest titlu cum că ar fi cel mai mare medic din Gorj. Mi-a răspuns că el a învățat de la dr Haznaș ce înseamnă a face adevărata medicină, spunând că nu se va mai naște unul ca Haznaș. Susțin această inițiativă a doctorului Cornel Munteanu și fie ca ea să se împlinească!