– Rep. Domnule profesor dr. Ion Mocioi, ce latură a esteticii brâncuşine, vă mai frământă în aceste zile de vară fierbinte, când sunt avansate preocupările pentru înscrierea Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu în patrimonial UNESCO?
-În primul rând, sunt sceptic în reuşita acestui demers, cu toate că m-ar bucura nespus ca acest Ansamblu Monumental să fie mai bine «văzut» în lume!
“Ansamblul sculptural de La Târgu-Jiu are o filosofie și o estetică specifice, pentru ca omul să se bucure în preajma operelor”
– Rep. Vorbeam despre o latură a esteticii brâncuşiene, care semnifică ceva deosebit!
-Brâncuși pleacă de la ideea de clepsidră, de la «Masa Tăcerii» și continuă cu Aleea Scaunelor, pentru că el ilustrează existența «clepsidrelor», nu doar sub formă de romboedre, cum se vorbește în general, ci, sub forma de suprapunere de clepsidre, pentru că în Coloană sunt 16 clepsidre suprapuse care reprezintă «patru la pătrat», ceea ce reprezintă simbolul perfecțiunii umane!
– Rep. Extrem de interesant aspectul acesta filosofico-matematic pe care îl menționați!
-În primul rând, el a căutat să aibă o anumită relație cu privitorul operelor sale. Opera lui are nevoie de o «inițiere» a privitorului, pentru a beneficia din plin de contactul cu ideea conținută în opera sa. Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu are o filosofie și o estetică specifice, pentru ca omul să se bucure în preajma operelor sale, dăruind o bucurie curată celor de toate vârstele.
– Rep. Spuneţi-mi, vă rog, «vorbiţi» adesea cu Brâncuşi?
-Brâncuși este într-un permanent dialog cu noi, spunând că nu vrea să ne prezinte «subiectul» care i-a fost ca inspirație, ci, să redea chintesența realității.
– Rep. Porniţi de la un exemplu!
-De pildă, păsările sale nu reprezintă pasărea în sine, ci, zborul ei, adică simbolul realității, prin crearea sentimentului care induce în conștiința noastră faptul că opera de artă înseamnă emoție, sentiment, nu doar cunoaștere. Deci, avem în față o estetică implicită, care generează un dialog al însuflețirii sentimentelor omului.
– Rep. Aş mai dori şi un alt exemplu!
-Da, de exemplu, «Poarta Sărutului» este ca un îndemn la pace, mai ales în fața pericolului izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale, arătând ce înseamnă: dragostea, iubirea, viața, moartea, muza.
Sunt vreo șapte variante ale «sărutului», printre care și «coloana sărutului», chiar «principiul sărutului», redat prin ochii celor doi îndrăgostiți! Ca să nu mai vorbim despre simbolul care aduce în fața noastră lada de zestre. Opera lui Brâncuși este o apropiere de mintea și de sufletul omului. Artistul a transformat arta în dialog, arta ca o formă de comunicare între oameni!
“Tot atât de importanți pentru istoria României și a Gorjului sunt, deopotrivă, Tudor Vladimirescu și Ecaterina Teodoriu”
– Rep. Domnule Ion Mocioi, orice s-ar spune, sunteți o personalitate incontestabilă a Gorjului, brâncușiolog prin definiție, om de cultură prin vocație, iubitor de Constantin Brâncuşi, prin aplecare, de Ecaterina Teodoroiu, prin sensibilitate, dar și de Tudor Vladimirescu, prin istoricitate! Dacă ar fi să alegeți, care dintre aceste trei personalități marcante ale Gorjului, credeţi că vă fascinează cel mai mult?
-Eu pornesc de la Brâncuși, dar, tot atât de importanți pentru istoria României și a Gorjului sunt, deopotrivă, Tudor Vladimirescu și Ecaterina Teodoriu! Lângă aceștia, l-aș aminti și pe Iosif Keber, despre care marele Brâncuși a spus că acesta este un Pui de Chaval al nostru, reformator al picturii murale, în Orientul Europei. Deci, dacă mă întrebaţi, care sunt cele mai mari nume care m-au fascinat, de aici, din Gorj, păstrez cu cinste aceste patru personalități. Mai sunt și alții, care au avut contribuții deosebite, cum sunt: Ion Popescu-Voitești, Tudor Arghezi, pentru care am făcut un muzeu la Târgu-Cărbunești.
– Rep. Sunteţi întotdeauna pregătit să-l omagiem pe Brâncuși?
-Oricând şi oriunde!
– Rep. Atunci, vă rog să-mi spuneţi ceva despre Ecaterina Teodoroiu!
-Este o «Ioana D’Arc» a românilor! Deci, un nume predestinat prin viața ei! Este simbolul luptei poporului român pentru libertate!
E un exemplu pe care ar trebui să-l înțeleagă toți tinerii țării, pentru că ea și-a dăruit viața, într-un moment de cumpănă din istoria României! Cred că merită respectul tineretului din fiecare generație!
– Rep. Un exemplu de curaj deosebit, când fusese luată prizonier și era escortată de un soldat german, dar și-a scos pistolul din sân și l-a împușcat pe neamț! Ştiţi unde s-a întâmplat acest lucru?
-Pot afla cu interes, dacă-mi spuneţi!
– Rep. Aproape de satul în care m-am născut, lângă Răşina, acum parte componentă a Oraşului Ţicleni, în locul numit «La Brazdă»!
-Cred că armata română era în retragere pe Valea Jiului, spre Filiaşi!
– Rep. Vă propun să poposim câteva clipe în «cartea» vieții lui Tudor Vladimirescu! Este personalitatea care mă fascinează, pe cât de mare, pe atât de enigmatică și chiar controversată în istoria noastră românească!
-Îl apreciez ca o mare personalitate a României, fiindcă a fost, chiar pentru o scurtă perioadă, unul dintre domnitorii însemnați ai țării! A fost ales, practic, de către popor! Cu el începe, nu numai societatea capitalistă în România…
– Rep. Aşa este, începe chiar şi epoca modernă a României!
-Da, epoca modernă, dar, cu el începe și democrația la români, într-o anumită formă, evident! În mișcarea sa, a fost urmat de popor, și nu au fost puțini cei care l-au urmat ca ostași, panduri care să apere țara, dar, și pentru a schimba societatea, considerată nedreaptă, într-una mai bună!
«Am venit și eu la această sfântă și dumnezeiască mănăstire, cu învoirea Preaînaltului domnitor, Alexandru Ipsilanti, astăzi, 27 mai 1821. Sluger Teodor»
-Rep. A murit lângă Târgoviște?
-Nu, a murit în Gorj! Bolnav de tifos exantematic! A venit în Gorj și a mai trăit șase ani la Mănăstirea Polovragi, fiind înmormântat undeva pe teritoriul județului Gorj. Oamenii bisericii au cunoscut această situație a lui, ajutându-l să scape de boală, printr-o metodă păstrată în mănăstire.
– Rep. Vă rog să continuaţi această idee!
-De fapt, el a venit să participe la lupta împotriva turcilor, în bătălia care s-a desfășurat la Drăgășani! A condus lupta împreună cu prietenul său, Alexandru Ipsilanti, nu dușman, cum se zice în unele documente. Era fiul unui fost domnitor, cu care s-a împrietenit încă din copilărie. A venit în Gorj, tocmai în data în care se zice că ar fi fost omorât de către prietenul său(27mai 1821 n.n.)! Pe frontispiciul Mănăstirii Polovragi scria textual, pentru că textul a fost publicat la sfârșitul secolului al XIX-lea: «Am venit și eu la această sfântă și dumnezeiască mănăstire, cu învoirea Preaînaltului domnitor, Alexandru Ipsilanti, astăzi, 27 mai 1821. Sluger Teodor». Din păcate, textul acesta a fost acoperit din neștiința unui pictor care a restaurat pictura bisericii.
– Rep. Sunteți «vestitorul» unei știri care schimbă istoria!
-Știa acest lucru și marele istoric român, Nicolae Iorga! Cel care, la 1921 a transferat sărbătoarea dedicată centenarului Revoluției lui Tudor Vladimirescu, la Târgu-Jiu. A condus direct această manifestare, la care l-a invitat și pe rege. E un lucru despre care se vorbește prea puțin! Sărbătoarea națională a centenarului Revoluției lui Tudor Vladimirescu a fost condusă direct de către Nicolae Iorga, la Târgu-Jiu, în numele țării, atunci când au fost aduse și osemintele Ecaterinei Teodoroiu, pe un afet de tun. Eroina a fost înmormântată în fața primăriei, aproape de locul unde este acum mausoleul realizat de Milița Petrașcu!
– Rep. Vă considerați un om pasionat de istorie?
-A fost și este o mare pasiune, m-a interesat istoria!
– Rep. Cu partea ei reală! Acea istorie care se dezvăluie din adâncul său revelat!
-Reală și de multe ori căzută şi rămasă în desuetudine!
– Rep. Ceea ce ne-aţi spus înseamnă mai mult decât o noutate!
-Sunt profesori de istorie care cunosc ceea ce v-am spus acum, iar când eram pe la cultură și lucram acolo, am susținut ca peștera în care s-a ascuns Tudor, ca să nu fie prins de turci, să fie electrificată, până la locul unde el a stat la lumina unei feștile, până în momentul în care i s-a comunicat că au plecat cei care îl căutau. A murit, fiind călugăr! Nicolae Iorga nu a dezvăluit acest lucru, din dorința de a nu-i scădea din prestigiul de a fi un mare personaj al istoriei! Sunt și alte date care au fost și sunt păstrate, fără a fi ajuns la cunoașterea totală!
– Rep. Sper ca în viitor, să putem continua dialogul cu alte subiecte interesante! Cu deosebită recunoştinţă, vă mulţumesc pentru gândurile frumoase, exprimate la adresa mea, cu câteva zile în urmă!
Profesor, Vasile GOGONEA
