Credința i-a inspirat pe oamenii din toate locurile și din toate timpurile pentru a trăi frumos, dar și pentru a crea modele de comportament și de conduită care transmit puterea spiritualității profund interiorizate. Morala creștină a fost pentru monahi și pentru locuitorii lumii, pentru preoți și pentru mireni, prilejul mărturisirii prin formule etice, cuvinte, fapte sau întâmplări a trăirilor celor mai adânci ale sufletului! Profund intimă și modelatoare, morala creștină este în același timp o mărturisire de o forță miraculoasă: ea străbate timpul și spațiul, sfărâmă prejudecăți și transformă conștiințe. Tocmai de aceea, morala a fost dintotdeauna și rămâne mitul esențial al condiției umane și dimensiunea fundamentală a credinței noastre! Substanța morală a ortodoxiei creștine este smerenia! Etica şi responsabilitatea morală nu prea au fost teme de interes în societatea românească, oricum, nu dacă nu constituie un instrument politic de atac. Că nu e bine e clar, dar ce se poate face? Teologia are o soluţie clară, deloc abstractă şi, după cum arată toate studiile, eficientă. Se cheamă „managementul eticii“ şi este cu atenţie examinat în laboratoarele deloc secrete ale sociologiei! De ce nu e doar un capriciu inventat de teoreticieni, de ce sunt esenţiale codurile astea de etică şi ce anume fac aceşti corifei ai morale, se poate explica, dacă e nevoie! Noi nu ştim acum care sunt, într-o ierarhie corectă, principalele comportamente imorale cu unele riscuri care ne pot afecta imaginea, prestigiul, competenţa! Prima mişcare e un birou de etică. Apoi, primul lucru pe care ar trebui să-l comande cel pus pe fapte este să facă o diagnoză etică a spaţiului şi timpului sacru! Disciplinarea minţii sau a gândirii noastre este foarte importantă pentru a folosi într-un mod rodnic cunoştinţele pe care le dobândim în mod teoretic, în cadrul studiilor teologice.
„Cum să gândesc corect pentru a putea să trăiesc şi să lucrez corect în lume”?
Există două direcţii în orizontul gândirii teologice, mai ales în reflecţia teologică privind viaţa spirituală şi morală a omului, una prezentă în isihasmul sinait, iar cea de-a doua în isihasmul athonit. În isihasmul sinait se punea întrebarea majoră „Cum să gândesc corect pentru a putea să trăiesc şi să lucrez corect în lume?“, în timp ce în isihasmul athonit acceptul se punea pe fapte, pe acţiune şi pe teoria conform căreia dacă o acţiune este corectă, dacă este o faptă bună, atunci ea influenţează sau transfigurează modul de a gândi. De aceea, în acel context istoric şi social din timpul facultăţii, pentru că era un sistem totalitar la nivel politic, am înţeles că este foarte important dobândirea unei capacităţi de gândire şi evaluare critică, pentru ca teologia să nu rămână o simplă disciplină, ci să aibă efect şi să aducă roade în planul concret al vieţii noastre creştine. Aşa am descoperit că teologia sistematică poate să ofere această cale de disciplinare a modului de a gândi, şi am ajuns astfel la Teologia morală, pentru că în acea vreme teologia fundamentală, de care eram mai mult atras, nu exista ca disciplină teologică. Ideologia comunistă atee desfiinţase toate disciplinele care ar fi ajutat studentul teolog să-şi dezvolte capacitatea de evaluare critică, iar Teologia morală rămăsese obiectul care avea un larg orizont de reflecţie, cuprinzând toate nivelurile existenţei umane într-o comunitate şi într-o societate, de la nivelul strict spiritual până la nivelul politic, economic sau social. În cadrul studiilor teologice, prin Teologia morală am putut să dezvolt deschideri frumoase şi spre celelalte discipline din spaţiul universitar care se ocupă de problemele omului. Ca disciplină, Teologia morală are o componentă teoretică şi o componentă practică. Ele nu pot fi separate niciodată! Însuşi faptul că Teologia morală ne ajută să înţelegem şi să definim corect ce este binele, ce este libertatea, ce este responsabilitatea, ce este conştiinţa morală, ce este virtutea, ce este păcatul şi care sunt consecinţele logice care izvorăsc din această definire corectă a acestor concepte, deja implică o dimensiune practică, edificatoare. Teologia morală este obligată astăzi, pentru că este dublată de disciplina Teologia spirituală sau de Spiritualitate şi de disciplina Formare duhovnicească, să-şi redefinească identitatea şi vocaţia în spaţiul studiilor teologice. De aceea, Teologia morală aprofundează, precizează, defineşte şi explică, atunci când este vorba despre dimensiunea sa teoretică sau fundamentală, tocmai conceptele cu care operează. Definirea unui concept este foarte importantă deoarece falsificarea unei noţiuni conduce la însăşi falsificarea vieţii umane. „Falsificarea unui cuvânt înseamnă falsificarea unei dimensiuni a vieţii noastre“, ne spune Constantin Noica, iar teologia morală, ca şi celelalte discipline teologice, nu alcătuiesc o disciplină autonomă! Există o unitate organică a tuturor studiilor teologice, aşezată în slujirea Bisericii lui Hristos! Putem vorbi de o anumită autonomie, doar în sensul că fiecare disciplină are metodele ei specifice şi un instrumentar conceptual propriu, dar când vorbim despre scopul pentru care facem teologie sau studiem teologia academică, aceasta este slujirea Bisericii lui Hristos în timpul acesta în care trăim. De aceea, rolul teologiei sistematice, şi implicit rolul Teologiei morale, este să ajute studentul teolog, spre exemplu, să se formeze deplin din punct de vedere conceptual, pentru ca apoi, înţelegând foarte bine specificul vieţii morale creştine, să-i poată ajuta şi pe cei care aspiră spre acest model de trăire creştină. Dacă nu înţelegem şi mintea noastră este confuză, nu putem să-i ajutăm pe alţii să înţeleagă şi să trăiască adevărurile moralei creştine şi spiritul credinţei.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
