Pentru o bună informare şi pentru o temeinică înţelegere a vremurilor pe care le trăim, să pornim de la faptul că prin dezastre înţelegem o serie de fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, dar, şi îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, manifestate ca fenomene de masă. În acest fel sunt incluse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile, inclusive unele evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător provocate de unele accidente. În această categorie pot fi amintite: accidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran, avariile la construcţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziile, accidentele majore pe căile de comunicaţii, accidente majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii. Aşa cum se menţionează în documentele «OCHA/ONU» («Internationally ageed glossary of basic terms related to disaster management, UN, IDNDR», Geneva, 1992), prin dezastru sau catastrofă se înţelege: «O gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi refăcută prin resursele acesteia». De altfel, dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare, brutale sau agresive, fie după cauză (naturale sau antropice), iar, o altă formă de a defini noţiunea de dezastru o reprezintă relaţia prin care dezastrele înseamnă vulnerabilităţi + hazard vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea necontrolată a populaţiei, fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă birocratice, etc. Din perspective geologice, hazardul înseamnă: cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren, iar, din perspective climatice înseamnă: cicloane, inundaţii, secetă, pentru ca din perspectiva mediului de viaţă să fie legat de: poluarea mediului, epizootii, deşertificare, defrişare păduri, pentru a finaliza perspectiva de abordare cu epiemiile şi accidentele industriale. Pentru că dezastrele sunt generatoare de crize inevitabile, orice criză este considerată o situaţie internă sau externă a cărei evoluţie poate genera o ameninţare asupra valorilor, intereselor şi scopurilor prioritare ale părţilor implicate separat sau împreună, pe când hazardul este apreciat ca un fenomen rar sau extrem, de natură umană sau naturală care afectează viaţa, proprietăţile şi activitatea umană şi a cărei extindere poate duce la dezastre! Toate acestea au în vedere şi accidentul, ca o întâmplare neprevăzută, venită pe neaşteptate, curmând o situaţie normală şi având drept cauză activitatea umană!
,,Niciodată nu vei şti ce vei face, ce se va întâmpla, ce dezastre pândesc în umbrele lăuntrice…”! (Emil Cioran)
În acelaşi context, un accident complementar este considerat acela care are loc pe timpul sau după desfăşurarea unui dezastru natural, datorat acestuia. Seria de fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, privite ca fenomene de masă sunt: alunecările de teren, deplasarea rocilor care formează versanţii unor munţi sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare! În sfârşit, ca să fim la zi cu informaţiile, cutremurele sunt rupturi brutale ale rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor tectonice, care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi distrugeri materiale! Desigur, într-un cadru mai larg, epidemia este răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la oameni, iar, epizootia este răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale! Nu putem încheia seria abordărilor noastre, fără a vorbi despre fenomene meteorologice periculoase, care afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambient, în cadrul cărora inundaţiile înseamnă acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, ce prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale care dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice din zonele afectate!
Despre hazardul simplităţii
Pentru că tema dezastrelor este mult prea vastă, merită să ne oprim şi asupra evenimentelor cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător provocate de anumite accidente, aşa cum ar fi accidentul chimic, adică, eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unei substanţe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia! De asemenea, accidentul biologic este eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unui agent patogen pe timpul producerii, stocării, manipulării sau transportului acestuia! Deosebit de grav este şi accidentul nuclear, un eveniment care afectează instalaţia nucleară şi poate provoca iradierea şi contaminarea personalului acesteia, a populaţiei sau a mediului înconjurător peste limitele admise! Ca un exemplu edificator este şi acccidentul hidrotehnic, determinat de o funcţionare defectuoasă a unei construcţii hidrotehnice, ducând la pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale pe porţiunea în aval a acesteia! Merită să ne oprim puţin şi la accidentele majore pe căile de comunicaţii, care au ca efecte întreruperea temporară a circulaţiei, care generează distrugerea acestor căi, o serie de victime umane, animale, cât şi pagube materiale, ca şi unele avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii, prin distrugerea parţială a reţelelor de instalaţii şi telecomunicaţii datorită acţiunii umane sau naturale. Pentru că şi acestea sunt la odinea zilei în ţara noastră, să amintim despre incendiile de masă, declanşate natural sau artificial, în urma cărora se produc însemnate pierderi de vieţi umane, animale, precum şi pagube materiale. În finalul analizei noastre de astăzi, să intrăm puţin în conţinutul noţiunii de HAZARD, care are o conotaţie strict negativă, presupunând posibilitatea apariţiei/producerii unui eveniment potenţial devastator într-o anumită perioadă şi pe un anumit areal. Dar, întotdeauna hazardul reprezintă o ameninţare şi nu evenimentul în sine! . În orice ipostază l-am privi, hazardul conţine un anumit grad de periculozitate, implicând, de cele mai multe ori, evenimente extreme, fiindcă mai poate include şi condiţii latente, care pot reprezenta pericole viitoare. Hazardul se poate manifesta sub forma unor evenimente singulare, combinate sau întrepătrunse secvenţial în cauze şi efecte imprevizibile. Ca urmare, riscul este o funcţie a probabilităţii apariţiei unei pagube şi a consecinţelor probabile, ca urmare a unui anumit eveniment, fiind înţeles ca măsură a mărimii unei ameninţări naturale. Cu alte cuvinte, riscul este dat de nivelul aşteptat al pierderilor în cazul producerii evenimentului neaşteptat. Riscul apare în funcţie de hazard şi vulnerabilitatea elementelor de risc, în condiţiile expunerii lor! Din păcate, elementele de risc sunt oamenii, clădirile, terenurile cu diferite folosinţe, infrastructura, serviciile, fiindcă riscul este indisolubil legat de prezenţa omului în teritoriu, capabil de a conştientiza cauzele şi consecinţele fenomenului aleator, dispunând, totodată, de liberul arbitru! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
