DOMNUL nostru IIsus HRISTOS în Săptămâna Patimilor – „Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac”!

578

Săptămâna Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, numită şi Săptămâna Mare, în tradiția ortodoxă începe cu Sâmbăta lui Lazăr, când retrăim ultimele zile din Viaţa Lui Hristos pe acest pământ şi este o perioadă de adâncă smerenie ce are rolul de a pregăti credincioşii pentru Sărbătoarea Învierii! De aceea, pentru oamenii muritori şi care sunt supuşi păcatului, aşa, cum ne spune Mântuitorul Iisus Hristos: ,,Hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată!”, aceasta fiind una dintre cele mai interesante şi enigmatice, chiar controversate şi bântuitoare afirmaţii ale Lui Iisus, iar, în cele două milenii creştine, multe suflete bântuite de apăsarea păcatului s-au confruntat cu acest avertisment care face trimitere la păcatul de neiertat. Când individul îşi iese din fire şi a adresat jignirea mânioasă către Dumnezeu, când a vorbit cu răzvrătire împotriva Lui, a comis o blasfemie de neiertat, Dar, în ciuda enigmei nedesluşite şi a controversei evidente, avem o cale simplă înspre clarificare, mai ales că «blasfemia împotriva Duhului» apare doar în Evangheliile Sinoptice (Matei, Marcu şi Luca), iar, dacă vom căuta un înţeles concret a ceea ce a intenţionat (sau nu) să spună aici, Domnul, atunci suntem poziţionaţi bine pentru a înţelege ceea ce «păcatul de neiertat» ar putea (sau nu) însemna pentru noi, cei de astăzi sau cei din viitor! Am putea spune că punctul culminant apare în Marcu 3:22-30 (Matei 12:22-32), când cărturarii au coborât din Ierusalim pentru a-i corecta pe săracii, înşelaţi oameni ai Galileei, care spuneau că Domnul «Este stăpânit de Beelzebut», aşa cum considerau ei, că «Scoate dracii cu ajutorul demonului dracilor» (Marcu 3:22), fapt care ne conduce către Săptămâna Patimilor.

„Dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!”.
La aceste acuze nefondate, Iisus Hristos le răspunde cu calm cărturarilor, la minciuna lor, folosind o logică elementară (versetele 23-26) şi o transformă într-o afirmaţie despre domnia Sa (versetul 27) şi după aceea, îi avertizează pe aceşti mincinoşi, care ştiau suficient de bine în adâncul lor, în ce pericol spiritual se află în acel moment! Mântuitorul nostru spune: „Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic!”, ceea ce înseamnă că e una să crezi că Iisus a greşit, dar este cu totul altceva să atribui lucrarea Duhului lui Dumnezeu, diavolului (??!!) şi să observi puterea Lui Dumnezeu cu mintea ta limitată, ca să încerci să-i înşeli pe alţii, atribuind lucrarea Duhului Sfânt lui Satan. Aceasta este dovada unei împietriri aşa de mari a minţii şi a inimii acestor cărturari încât puteau să se teamă că sunt pe marginea ruinei veşnice, dacă nu cumva erau prea rătăciţi, mai ales că Iisus nu declară neapărat că aceşti cărturari erau deja condamnaţi, dar îi avertizează cu privire la grava lor atitudine controversată! Totuşi, înainte să ne întrebăm cu privire la păcatul nostru omenesc, cel de astăzi, hai să punem laolaltă elementele din textul Evanghelic, mai ales că învăţătorii poporului legământului lui Dumnezeu, în acest punct crucial şi unic din istoria răscumpărării, îl au pe Însuşi Dumnezeu în mijlocul lor, că Domnul Iisus precizează: „Dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!” (Matei 12:28), iar, în acest fel, tocmai ziua pentru care istoria lor, profeţii şi Scripturile i-au pregătit este descoperită înaintea lor, iar în inima lor împietrită şi nepocăită, ei, pur şi simplu o ignoră şi chiar o resping. Şi nu doar pentru că sunt reci faţă de ceea ce face Dumnezeu şi cârtesc unul faţă de celălalt, dar în calitate de învăţători ai poporului lui Dumnezeu, ei vorbesc acum pentru a abate pe alţii de la adevăr şi fac lucrul acesta, declarând că puterea ce lucrează în Iisus Domnul, trimisă în mod clar de la Dumnezeu, ar fi puterea lui Satan. În acest moment, Iisus Hristos îi avertizează: ,,Oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic!” (Marcu 3:29) Aici, Sf. Ev. Matei adaugă un detaliu pe care nu îl avem la Sf. Ev. Marcu, prin care Domnul spune: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor!” (Matei 12:32), deci, a-L ataca pe Iisus este una, pentru că El Se numeşte pe Sine «Fiul Omului», deci, Dumnezeu Însuşi în mijlocul poporului Său, dar încă nedescoperit complet în moartea şi Învierea Sa. Prin urmare, cărturarii Îl atacă pe Fiul Omului, El Însuşi Dumnezeu, iar Duhul poate face de nimic acest atac, pentru că este cu totul altceva să vezi ceea ce face Dumnezeu şi să ataci Duhul Său. Nu poate fi cineva care să-i creadă pe aceşti cărturari, dacă ei se încumetă să atace Duhul lui Dumnezeu, cu mintea lor şi cu inima lor împietrite! Motivul pentru care aceşti cărturari sunt periculos de aproape de a fi condamnaţi de «păcatul veşnic» este pentru că arată toate dovezile unor inimi atât de împietrite, nu doar împotriva «Fiului Omului», dar într-un mod cât se poate de clar împotriva Duhului, încât inimile lor nu mai pot fi capabile de pocăinţă! Nu vorbim despre faptul că ei se vor pocăi cu adevărat sau că e posibil să fie respinşi categoric, dar, ei «nu vor fi iertaţi vreodată», pentru că nu vor împlini simpla, nepreţioasa şi convingătoarea condiţie pentru iertare care este pocăinţa! Să fim bine înţeleşi, atunci când Iisus se adresa cărturarilor din acea vreme, El se afla pe marginea unei schimbări seismice istorico-răscumpărătoare care a venit împreună cu viaţa, cu slujirea Sa şi cu jertfa Sa pe Cruce, prin care se anticipează Învierea Sa!

,,Oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic!”.
Aşadar, «blasfemia împotriva Duhului», ar putea să fie avertismentul Său, pentru acele vremi, atunci când vechiul legământ urma să fie încheiat şi noul legământ abia început! Ar trebui ca aceste cuvinte să însemne acelaşi avertisment să fie valabil şi cu douăzeci de secole mai târziu, chiar pentru totdeauna! Mergând mai departe în istorie, prin Fapte şi Epistole, nu mai găsim ceva care să fie numit «blasfemie împotriva Duhului», ceea ce sugerează nevoia noastră de a fi mai atenţi în a aplica acest termen precis astăzi, în aceste vremuri tulburi şi tensionate! Dar, cu toate acestea, găsim un concept similar «păcatului de neiertat», chiar dacă termenii nu sunt aceiaşi! Esenţa avertismentului lui Iisus Hristos către cărturarii din vremea lui, de multe ori cade şi asupra noastră într-o anumită formă, chiar dacă nu în modul exact în care a fost pentru cărturarii de atunci! Sfântul Ap. Pavel vorbeşte despre «întristarea Duhului Sfânt», dar nu este la fel de necruţător ca avertismentul Domnului Iisus Hristos pentru cărturari! Însă, celor care «întristează» Duhul, li se aduce aminte de către Domnul că sunt «pecetluiţi pentru ziua răscumpărării», dar, cu toate acestea, Noul Testament vorbeşte despre «batjocorirea Duhului harului» şi sunt avertizaţi creştinii ca să nu fie ca Esau care «n-a găsit loc pentru pocăinţă», la fel ca avertismentul Domnului Iisus Hristos adresat cărturarilor! Deci, nu ni se spune că Esau a cerut iertarea, dar nu a primit-o, ci, mai degrabă, Domnul n-a aflat loc pentru pocăinţa celor care au batjocorit Duhul Sfânt! În trecut, evreii au mărturisit credinţa în Iisus şi au susţinut că L-au primit cu bucurie în Ierusalim, în ziua «Floriilor», dar, în zilele noastre, unii sunt ispitiţi să-L abandoneze pe Iisus ca să-şi restaureze pacea şi confortul de excepţie şi la cel mai înalt nivel! În acest fel, au experimentat remarcabile măsuri ale harului prin asocierea lor cu poporul noului legământ al lui Dumnezeu, dar acum sunt la limita îndepărtării de Hristos, iar, în acest fel, apare un pericol prin care cunoscând adevărul şi respingându-l, vor ajunge acum într-o stare de împietrire a inimii din care nu vor mai fi în stare să se pocăiască sau să fie iertaţi oamenii!
SĂ-L URMĂM PE DOMNUL IISUS HRISTOS PE CALEA ÎNVIERII!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here