În ziarul „Gorjeanul” din 8 septembrie 2009, am semnalat articolul „Doi plejniţi nu vor face, niciodată, casă bună”, în care am subliniat faptul că alianţele politice nu au avut viaţă lungă în ţara noastră (DA- PSD – PDL).
Alianţa PSD – PDL, din decembrie 2008, a fost o adevărată surpriză pentru electoratul român. Ideologii apuse, practici total diferite. Cum zice românul, din capul locului s-a văzut că această alianţă nu are viitor, deoarece a călcat cu stângul. Trăgeau nădejde – ca spânul de barbă că această alianţă va dura până la alegerile prezidenţiale. Nu ştiu din interesul cui, hârâiala s-a adâncit şi pe 1 octombrie 2009, în cinstea sărbătorii oamenilor vârstnici, coaliţia s-a rupt, guvernul s-a spart şi criza politică s-a ascuţit până la cote maxime. Împunsăturile reciproce s-au înmulţit şi adâncit. Una se stabilea în consfătuirile coaliţiei şi alta se făcea după aceea la diferite întâlniri cu alegătorii. Politicienilor puţin le-a păsat de necazurile acestora. Ei, pe tot parcursul timpului, din decembrie 2008, până la 1 octombrie 2009, nu au făcut altceva decât să se împungă, să-şi caute pricini din te miri ce, concomitent cu plăcutele lor participări la diferite festivaluri, hramuri, sindrofii, sărbători populare, unde au fost primiţi cu pâine şi sare, unde au dansat, în timp ce unii din cei care priveau, pe oglinda televizorului, poate nu aveau nici pâine pe masă. Este posibil ca românii să fi ajuns atât de naivi încât să le creadă din nou promisiunile mincinoase şi să le acorde votul?? Tot ce se poate. Doar au dovedit-o şi până acum. Sau poate că alegătorii s-au lehămetit de atâta politică mincinoasă şi se trudesc, aşa cum pot, să-şi asigure existenţa, recurgând uneori la căi necinstite. Aşa se explică şi faptele antisociale, al căror număr creşte pe zi ce trece, atacuri armate la bănci, la casele de schimb valutar, la staţiile PECO, pe stradă, în mijloacele de transport, pieţe, locuri aglomerate, etc.
