Reluând o temă mai veche, dar, de o strictă actualitate pentru vremurile în care trăim, pentru propaganda mincinoasă care se face la tot pasul şi pentru ceea ce înseamnă manipularea prin minciună, pentru a sădi în sufletul oamenilor frica de tot ceea ce îndreaptă omul spre moarte, să pornim de la faptul că sindromul impostorului este o afecțiune psihologică în care o persoană se simte nesigură cu privire la propriile abilități şi valenţe umane, pentru că își pune sub semnul întrebării ceva în legătură cu succesul pe care îl are. Este o experiență internă care are la bază credința că nu ești la fel de competent ca alți oameni din branșă, iar, pentru aceasta, impostorul se simte ca și cum nu ar fi suficient de competent și că, în cele din urmă, va fi demascat și toată lumea va afla că este o persoană lipsită de valoare, un mediocru din multe puncte de vedere. Se pare că toate aceste gânduri au efecte negative asupra sănătății mentale și pot duce la stres, anxietate și depresie. Prin aceasta, diferite cercetări ne arată că sindromul impostorului este o afecțiune de care suferă multe persoane, indiferent de nivelul lor de succes şi chiar indiferent de performanțele lor profesionale. Constatăm aceste lucruri, cu multă durere, nu pentru că am fi niște pesimişti irecuperabili sau nişte nostalgici ai vremurilor trecute, pentru că nu poți ajunge să apreciezi la superlativ ceea ce consideri că e lipsit de valoare! Simțim, însă, că, atunci când ni se vorbeşte despre «democraţie» şi despre «raiul capitalist», într-un contrast izbitor cu «iadul socialist», pe undeva, constatăm că am fost înșelați. Da, regimul s-a schimbat în anumite privințe, însă noul liberalism zis «democrație» are un mare (dez)avantaj față de sistemul politic din care am ieşit cu trei decenii şi jumătate în urmă! Persuasiunea ideologiei atinge aproape desăvârșirea cu ajutorul rezultatelor excepționale ale unor științe precum psihologia și sociologia aplicate în mass-media, în educație și în comerț, dar, mai ales în exercițiul funcţionării serviciilor secrete, zise românești, care sunt susținute cu banii contribuabilului român.
,,Un lider politic este în mod necesar un impostor, de vreme ce el crede că poate rezolva problemele vieţii fără a întreba care sunt acestea”! A. Malraux
Un lucru este întristător de adevărat, după aceste trei decenii şi jumătate de «exerciţiu» democratic, pentru faptul că România a ieșit mult mai slăbită, mai debusolată şi mai devastată decât după cei 5 ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, pentru că trăim acelaşi sentiment al fricii de distrugere şi de război! Locuitorii României de astăzi sunt mai mult oamenii cu vârste înaintate, iar dacă e să vorbim nu după ceea ce apare în acte, credem că mai mult de 12 milioane de români mai suntem în țara aceasta! Din păcate, politicienii ne-au reprezentat atât de puțin interesele în toţi aceşti ani, încât nu știm dacă nu cumva au trecut cu totul în reprezentarea intereselor străine, mai ales că majoritatea au dosarul lor bine pus la punct în mâinile celor care îi conduc. Toate acestea nu ar merita să fie mereu amintite decât pentru a realiza încă o dată că minciuna care stăpânește astăzi lumea e mai mare decât ne putem imagina, iar, atmosfera de război şi războiul este mai eficient decât oricare altă conflagraţie din trecut! E foarte clar faptul că războiul despre care vorbim la timpul prezent este pregătit minuţios şi este cel mai vizibil dintre războaiele îndreptate împotriva omului modern. Există, însă, un război al impostorilor care deţin finanţele mondiale, cu mult mai puțin recognoscibil, pentru că este războiul mediilor de existență fizică și mentală care, pe măsură ce se transformă, schimbă chiar modul de a gândi și de a trăi în comuniune al oamenilor scufundați în supunere şi în sărăcie. Pe principiul că «peștele nu știe că există apă până nu eșuează pe uscat», avansat de către McLuhan, mediile ne modelează vestimentația și comportamentele, sentimentele și mentalitățile, într-o asemenea măsură încât, chiar dacă credem uneori că suntem aceiași oameni, după un timp devenim parcă instantaneu alții, iar acest lucru se întâmplă fără să ne dăm seama cu adevărat că mai aparţinem unei naţiuni! Cei mai mulţi dintre noi, am devenit mai egoiști, încât s-a ajuns astăzi ca familiile normale, aşa cum le-a lăsat Dumnezeu, aproape să nu mai poată supraviețui. Și asta, pentru că toată cultura este centrată pe satisfacerea poftelor ego-ului care, hipertrofiindu-se, elimină din orizontul lui pe toți cei ce par a-i împiedica extensia spre modernitatea occidentală! Alimente sau haine, lucruri de tot felul, mașini sau alte acareturi, setea de îmbogăţire materială, toate ne determină până la seducţie să credem că le merităm și că fără ele nu mai putem trăi. Se impun, mai ales în mentalul tinerilor, nevoi false, vise deșarte care le sunt inculcate indivizilor, cărora li se cultivă deopotrivă excitația posesiunii și depresia lipsurilor, cu toate anxietățile asociate acestora!
,,Impostoru-i şarlatanul,/ E escrocul, mitocanul,/Care nu are valoare,/Dar pretinde cum că are”!
Din păcate, cartea, şi la propriu, şi la figurat, pe nesimțite, dispare din orizontul omului de azi, dar, nu pentru că ar interzice-o cineva, ci pentru că generația internetului, a jocurilor pe calculator și a știrilor fără noimă, nu mai înțelege prea bine ceea ce citește, majoritatea dintre cei care deţin funcţii importante sunt analfabeți funcționali. Cartea devine tot mai mult un univers închis, perimat, care va dispărea probabil din cultura de masă, rămânând doar în sferele elitelor crescute fără televizor și internet, sau a celor cu adevărat credincioși în puterea Lui Dumnezeu! Tot mai mult, războiul se duce invizibil în zona impunerii în conștiința publică a unor patimi de ocară ca virtuți fundamentale privitoare la cursa înarmărilor, folosindu-se de repetiția mediatică și de o întreagă vehiculare cu scop subversiv, informaţii împotriva firii ajung ușor să fie asimilate, în timp, drept norme de viață socială. Astfel că tinerii noilor generații, mai ales cei care provin din familii dezorganizate, se afirmă ca homosexuali, rătăciţi în jungla socială, în «Valea plângerii», cum se spune mai nou, chiar dacă nu au nici o atracție sexuală față de cei de același gen. Și atât de mult se confundă mental cu această identitate, că de multe ori nu mai rămâne decât un pas până la experiență și deprindere a rătăcirii şi a orbecăielii prin «noaptea minţii». Pentru că războiul nevăzut despre care vorbea Sfântul Nicodim Aghioritul nu mai este astăzi chiar atât de nevăzut! Se pare că există un război nevăzut dus în prezent prin mai toate mijlocele media sau prin aproape întregul mediu de existență umană, care ne îndeamnă spre modul cum să trăim necreștinește, fără ca noi să realizăm că, de fapt, suntem în permanență seduși și manipulați. Războiul pe care diavolul impostor îl ducea în trecut, șoptind în mintea omului pentru a-i induce patimile murdare ca dorințe proprii, se duce astăzi oficial prin mai tot ceea ce ni se întâmplă! Din păcate, omul modern nu mai realizează presiunea acestui război psihologic, şi el se crede liber, de pildă, să se vaccineze, din moment ce a auzit de zeci de mii de ori mai peste tot că nu există altă soluție care să-l scape de moarte! Acest om, nu realizează că, în cele mai multe cazuri, în spatele alegerii nu se află o decizie rațională, ci un impuls generat de disonanța cognitivă la care a fost supus de-a lungul timpului. Mandarinii mass-media încurajează impostura, ştiind că 80% din populație își va schimba punctul de vedere, indiferent de minciuna care se va promova, deci, indiferent de «punctul de orbire», iar numai 4% va protesta, potrivit legii spiralei. Cu alte cuvinte, victoria electorală este o chestiune de timp, fiind proporțională cu afilierea la conștiința de turmă, aflată azi la discreţia mass-media. În concluzie, când vorbim despre sindromul imposturii şi despre impostori, legile războiului nevăzut sunt descrise cu minuțiozitate în paginile Sfintei Scripturi, iar, mântuirea nu poate fi alta decât trezvia și rugăciunea, înfrânarea și lupta cu patimile, îndurarea necazurilor cu smerenie și cu discernământul cultivat prin toate mijloacele omeneşti şi paşnice! Dar, salvarea nu va fi posibilă, atât timp cât rămânem cu ochii lipiți de ecrane TV şi de telefoane sau odihnindu-ne în cine știe ce patimă. Legile acestui război al imposturii, ca ale oricărui război, sunt extrem de dure, iar, izbânda nu se obține decât cu ajutorul harului dumnezeiesc, pentru că mai sunt încă oameni care mai duc lupta și se mântuiesc! Când ei nu vor mai exista, istoria va înceta și ea, pentru că totul va fi în folosul celor care consideră că a fost odată, doar o poveste spusă pe şoptite, despre sindromul imposturii şi despre impostori!
Profesor Vasile GOGONEA
