Pentru că astăzi, 8 septembrie, sărbătoresc ziua mea onomastică şi a mamei mele, doresc tuturor celor care poartă numele sintagmei mariologice, tuturor fetelor, femeilor, băieţilor şi bărbaţilor, mai ales Maicii Stareţe Marina Gligor Stavrofora, de la Mănăstirea Strâmba-Jiu, ajutătoarea şi îndrumătoarea mea, cele mai sincere urări de sănătate, viaţă îndelungată şi numai împliniri în activitatea cotidiană! Consider că Naşterea Maicii Domnului – prima sărbătoare a înnoirii noastre în har, ocupă un loc special în calendarul bisericesc, fiind serbată la începutul toamnei, adică în vremea roadelor pământului, în prima lună a anului bisericesc şi văd că toate au început să se înnoiască şi să se descopere în locul prefigurărilor vechi-testamentare, prin adevărul și realitatea lor. Fiindcă Nașterea Sfintei Fecioare este prima sărbătoare şi prăznuire a rechemării şi replăsmuirii noastre în har, cea în care au început să se facă toate noi şi să se introducă în locul celor trecătoare! Alegerea Preacuratei Fecioare pleacă de la Set şi continuă până la împăratul şi profetul David şi apoi, prin urmaşii acestuia, până la Ioachim şi Ana din casa şi spiţa lui David, care erau fără copii, dar convieţuiau în cuminţenie fiind superiori în virtute tuturor celor ce-şi raportau la David nobleţea neamului şi a purtării harului sfânt! Iar, toate acestea arată rolul deosebit al Sfintei Fecioare Maria în iconomia mântuirii noastre, precum și semnificațiile adânci ale praznicului Naşterii Maicii Domnului, exprimate și în Troparul sărbătorii: „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică”! Vieţile Maicii Domnului – sinteze narative ale tradiţiilor mariologice ale Bisericii, nu şi-au propus drept scop să fie biografii detaliate sau vieţi ale lui Iisus Hristos şi ale Mariei, Mama Sa, ci, scopul declarat era de a oferi un rezumat al predicii Apostolilor şi de a da astfel mărturie despre cuvintele şi actele lui Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru ca aceia care ascultă sau citesc Evangheliile să creadă în El şi crezând să se mântuiască! În toate momentele vieţii sale pământeşti, Maica Domnului a dovedit că era înţeleasă drept o implicare şi o consecinţă dogmatică indispensabilă înţelegerii ortodoxe autentice a unirii divinului şi umanului în Persoana lui Hristos sub forma unei uniri ipostatice. Dogmatic vorbind, mariologia patristică era un capitol de hristologie şi era indisolubil legată de aceasta din urmă, prin misterul înomenirii lui Dumnezeu care este realizat în Persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, iar, misterul îndumnezeirii omului e realizat exemplar în persoana Fecioarei Maria Născătoare de Dumnezeu şi prima făptură omenească deplin îndumnezeită prin har. Prin compoziţia deopotrivă a unui text devoţional şi dogmatic, în acelaşi timp devine o mărturie a unei vibrante afecţiuni şi veneraţii faţă de Maica 
Domnului, cât şi o expunere a sensurilor principalelor evenimente nu numai din viaţa Fecioarei Maria, cât şi din cea a lui Iisus Hristos Însuşi, întrucât, de la Iisus Hristos şi prin Domnul vine fericirea şi slava neprihănitei Sale Maici! Maica Domnului este cunoscută şi sub numele de ,,Mireasa” Fiului lui Dumnezeu, indicând disponibilitatea totală şi delicateţea iubirii feciorelnice, cu care ea Îl primeşte în sine. Astfel, Fecioara Maria este Maica, dar, şi Mireasa Domnului, având o îndoită iubire în ea, fiind Maica Preacurată a Creatorului, dar, se face şi Mireasa Lui şi crede că El a iubit-o aşa de mult, că a binevoit să se facă Mirele ei, atât de iubit, aşa cum ne spune Părintele Dumitru Stăniloae!
Ana-Maria Alexandra GOGONEA, Licenţiată în arte vizuale, Facultatea de Teologie Ortodoxă Craiova, masterand Studii avansate în asistenţa şi expertiza socială
