Am avut privilegiul, recent, să particip la o nouă ediție a aniversării Zilei Marinei Române desfăşurată nu la malul mării ci într-un port fluvial, respectiv la Drobeta Turnul Severin. Chiar dacă programul nu a fost poate la fel de spectaculos ca la mare evocarea marinarilor de fluviu precum şi a primelor lupte date de Marina Fluvială în cursul Războiului de Independenţă, atunci când şalupa Rândunica a torpilat monitorul (vas de război fluvial) otoman Duba Seifi deschizând drumul acţiunilor militare moderne pe fluviu au captivat atenţia celor prezenţi.
Jocurile marinăreşti specifice şi nu în ultimul rând escapadele pe Dunăre efectuate cu navele şi prin truda agenţilor din cadrul Poliţiei de Frontieră ce nu au precupeţit să vină din ziua lor liberă pentru deliciul copiilor şi nu numai au întregit tabloul unor manifestări reuşite spunem noi chiar dacă nu de calibrul celor de pe litoral.
Iată un bun prilej de a creiona pentru cititorii nostrii câteva repere legate de cel mai lung defileu aflat la graniţa noastră cu Serbia, particularităţile sale şi nu în ultimul rând ariile protejate înfiinţate pe aceste locuri cu scopul prioritar de a proteja factorii ambientali locali precum şi ecosistemele unele chiar unicat în Europa.
Bătrânul Danubiu în drumul sau spre mare a dăltuit la trecerea prin munți un defileu de-o frumusete aparte, unic în felul sau în Europa. Intrând în țara pe la Baziaș, el și-a croit cu greu în sisturile cristaline de la Locva primul sector al defileului. Apoi după Moldova Nouă începe o lupta titanică cu masivele carcaroase pentru a iesi în final la Gura Vaii, din impunatorul jgheab ferestruit în piatră.
Marele defileu cu versanți înalți și albia presarată cu stânci a fost săpat de apele bătrânului fluviu prin fosta strâmtoare marină formată în miocen, ce lega bazinul panonic de cel ponto – carspic. Caracteristic pentru acest defileu este lungimea sa (135 km) precum și înalțimea mare a abrupturilor de calcar. Volumul uriaș al apelor Dunării, prins în strâmtoarea muntelui, curge printr-o albie cu aspecte variate ca secțiune.
Astfel înainte de formarea lacului de acumulare Porțile de Fier, lătimea Dunării varia între 150m în Cazanele Mici și 2150m în aval de Greben iar adâncimea de la 6,5m la 45m. În functie de rezistenta masivelor muntoase, portiunile inguste (Bazias, Greben si Cazane) alterneaza cu lărgiri depresionare (Moldova Veche, Dubova și Orsova), viteza curentului apei pe defileu putind ajunge in unele locuri până la 5m/sec.
Formatiunile geologice strabatute de Dunare de-a lungul defileului, sunt foarte variate, un adevarat mozaic de virste diferite. La baza acestora stau sisturile cristaline iar apoi rocile eruptive. Calcarele incep sa apara in dreptul localitatii Pescari (capatul sudic al perimetrului Resita – Moldova Noua) apoi la Cazane. Datorita acestui fapt muntii din zona defileului contin o multitudine de minereuri. In limbaj local aceste minereuri se numesc rude, locul de extractie al acestora,rudărie iar minerul local, rudar. Masivele de calcar sunt perforate de numeroase pesteri, permitind speologilor sa patrunda in adincul lor si sa descifreze misterele legate de origini, ape subterane precum si de vietuitoarele adaptate la acest mediu.
În solul și pesterile defileului se presupune ca exista inca marturii arheologice ce asteapta sa fie scoase la lumina pentru a furniza informatii despre trecutul acestor meleaguri. Cercetarile efectuate de Academia Romana, inainte de construirea barajului au scos la iveala ruine de origini diverite. Majoritatea acestora sunt romane, refacute sau repozitionate in evul mediu de catre turci sau austrieci. Alte dovezi atesta faptul ca Defileul Dunarii a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Sapaturi arheologice efectuate in zona Cuina Turcului, au scos la iveala unelte de piatra cioplita precum si obiecte folosite de pescarii ce au venit aici dinspre Marea Mediterana încă de acum 15 – 20.000 ani.
Aceste dovezi ale activitatii umane din neolitic, se pastreaza astazi la muzeul Portile de Fier, din Drobeta Turnu Severin.
Tot în acest muzeu se pastreaza dovezi comform carora triburile sciţilor in drumul lor spre Marea Adriatica au trecut prin defileu in secolele 7 și 6 i e n. Dar urmele cele mai importante ni le-au lasat romanii . Este vorba despre doua tabule sapate in masivul stincos Gospodin de pe malul drept al Dunarii: Tabula lui Tiberiu(33-34 en) pe vremea cind s-a construit drumul spre Singidunum (actualul Belgrad) si Tabula lui Domitian(75-80 en) sub conducerea caruia drumul a fost refacut si imbunatatit. Tot în defileu se mai afla si celebra Tabula Traiana (104 en) daltuita in piatra la iesirea Dunarii din Cazanele Mici.
Primele lucrari pentru constructia drumului de pe malul romanesc al Dunarii au inceput in anul 1833 la Orsova. În jurul anului1848 drumul ajungea pina la Bazias. Prin Tratatul de la Paris din anul 1856 Dunarea capata statut international iar navigatia este reglementata prin activitatea Comisiei Europene a Dunarii.
Totusi lucrarile executate pe apa si pe uscat nu mai faceau fata cerintelor secolului 20. Prin constructia Sistemului hidroenergetic si de navigatie Portile de Fier au fost rezolvate problemele legate de navigatie si transporturi. Barajul peste Dunare are o lungime de 440m si o inaltime de 60m. Acesta a modificat esential peisajul defileului prin formarea lacului de acumulare ce se intinde in amonte pina la varsarea Timisului in Dunare . Pe tot parcursul sau peisajul a capatat un plus de frumusete si pitoresc. Odata cu crearea acestui lac s-a pus problema ocrotiri naturii si a vestigiilor arheologice. In acest sens recent s-a creat parcului national Portile de Fier. Acesta are o suprafata de 16000ha si cuprinde cinci rezervatii naturale cu peste 100 monumente ale naturii. 
,,Vedeta” parcului o constituie rezervatia Cazanele Dunarii cu o suprafata de 116ha ce reprezinta un centru floristic cu totul particular. Pe versantii abrupti si in vecinatatea lor se dezvolta o bogata flora submediteraneeana în amestec cu elemente central-europene. Aici este singurul loc de pe glob unde creste in stare salbatica Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica).
Rezervatiile naturale constituie locuri de maxim interes stiintific dar si turistic in cadrul parcului national Portile de Fier.
Mugurel Petrescu
