Din decembrie ’89 încoace, România se găseşte sub ocupaţia oligarhiei apusene.
De-atunci încoace, consângenitatea noastră s-a rarefiat făcând loc sângelui lipicios al filistinilor dinăuntru şi al hoardelor vestice, ,,mari purtătoare de civilizaţie şi democraţie”deşertând peste vatra noastră sfântă tot gunoiul imoralităţii şi reziduul lor industrial ;aşa, ca,,sprijin” comunitar.
De la 16 decembrie 1989, deci: şcoala nu mai e şcoală!; spitalele nu mai sunt spitale!;pământurile rodnice s-au sălbăticit!; drumurile şi căile ferate au devenit aproape impracticabile !;braţele de muncă (cea mai mare avuţie!) lâncezesc, sfârşesc în ştreang ori cerşesc munci penibile prin străini, lăsându-şi copilaşii la voia întâmplării sub proiecţia televizorului îndobitocitor!;iar, de-ncearcă vreun român mai răsărit să-nfrunte asemenea samavolnicii ori să încropească ceva productiv, imediat este zdrobit de haidamacii înavuţiţilor din te miri ce, sub ocrotirea justiţiei.
În acest mâl înfricoşător – flancaţi de cele mai lacome imperii ale lumii:austro-ungar; ţarist şi otoman- ne zbatem ca popor osândit aproape de 70 % sub pragul sărăciei şi îndatoraţi fără vrere-noi şi cei nenăscuţi-prin bănci străine, la peste 70 miliarde euro, sub veghea până la paroxism a habotnicelor partide politice, sub a căror giubea cei lăsaţi de suflet continuă nestingheriţi să acapareze averi imense, câinoşi la tot ce este omenesc.
Această jalnică privelişte, aparent fără curmătură îşi are totuşi o cauză ţinută straşnic sub tăcere de cei aflaţi la putere, deopotrivă cu mogulii presei, înţeleşi de minune! Anume că, acum 65 de ani, pe 9 octrombrie 1944, Winston Churchill, pe atunci prim ministru al Angliei, ne-a vândut lui Stalin, îmbrâncindu-ne în prăpastia bolşevismului rusesc pentru 45 de ani, distrugând(ireparabil!) tot rostul nostru de români, pe pământ. Iată ce ne spune acest pezevenchi la pagina 198 din volumul IV al memoriilor sale:
„Noi am ajuns la Moscova în după amiaza lui 9 octombrie 1944. La zece noaptea, în aceeaşi zi am avut prima întrevedere cu Stalin în Kremlin. Atunci i-am spus lui Stalin, fiindcă am văzut că momentul era favorabil pentru afaceri.
-Hai să aranjăm treburile noastre în Balcani. În ceea ce priveşte Marea Britanie şi Rusia, ce-ai zice dumneata să aveţi 90 % predominare în România, noi 90 % în Grecia şi 50 %-50 % în Iugoslavia?
În timp ce propunerea mea se traducea, am luat o jumătate de pagină de hârtie pe care am scris propunerea, cadrul de faţă:…
Stalin a luat un creion albastru şi roşu şi cu partea albastră a bifat-în OK-şi a pus hârtia pe masă. Eu am luat-o şi am spus:
-Nu este oare prea cinic cum am dispus de soarta a milioane de oameni în această manieră insolită? Hai să ardem hârtia. Stalin mi-a răspuns:
– Nu, ţine-o la dumneata.
Preţul primit atunci de Churchill a fost, cum tot el ni se destăinuie:
„Un chef monstru şi o întreagă ladă cu caviar şi vodcă”.
America – pretins apărător al democraţiei- nu numai că nu a intervenit în sprijinul României;ci, până şi de pe patul de moarte, la Palm Springs, preşedintele Roosevelt, i-a adresat lui Churchill telegrama nr.714/11 martie 1945, prin care s-a declarat de acord cu samavolnicia acestuia. Şi, mai mult:Jimmz Birnes, secretarul de stat american, a fost trimis la Moscova, să se întreacă cu Bevin, ministrul de externe al Angliei, care să încuviinţeze mai întâi lui Stalin, decapitarea şi lichidarea partidelor democratice româneşti:PNL şi PNŢ, lăsând să cadă încă o lacrimă pe obrazul timpului.
Dar, nenorocirile noastre nu s-au oprit aici, ca urmare, România, vândută ruşilor pe 9 octombrie 1944, cu testamentarea din oborul de la Yalta, în 1945, a fost revândută Apusului în oborul de la Malta, cu puţin timp înainte de „Revoluţia lu’ Peşte” din decembrie 1989, deschizând stăvilarele din faţa celor mai oribile mizerii ale Apusului, spre a ne pângări sfânta moşie, pururea a noastră! Fiindcă,n-am cumpărat-o cu plăntici şi oglinjoare asemeni americanilor, şi, nici nu am fardat-o secătuind resursele a niscai colonii, precum au procedat popoarele din Vest, făţărnicindu-şi acum opulenţa.
Aşadar, România, sub dominaţia ruşilor prin consilierii sovietici, nişte evrei trimişi aici călare pe tancuri începând cu 23 august 1944, precum:Ana Pauker, Valter Roman(tatăl lui Petre Roman), ori tatăl lui Vladimir Tismăneanu, cel care a întocmit Raportul lui Băsescu de „condamnare a regimului comunist, nelegitim şi criminal” (în Parlament, în decembrie 2006);şi, cu aportul neobosit al filistinilor din interior(nişte şerpi ţinuţi la sân!)-România, deci, a fost agonizată până în decembrie 1989, când- sub îndemnul şi cuferele cu dolari ale magnaţilor apuseni (fiii celor care ne-au vândut ruşilor)- a fost îmbrâncită într-o altă prăpastie, cea în care ne zbatem de 20 de ani pentru „vina” de a-i fi ascultat pe ruşi în cei 45 de ani de dominaţie; ba chiar şi pentru îndărătnicia de a nu ne fi măcelărit între noi, printr-un război civil asemeni celor din Iugoslavia, întârziind ciopârţirea a ceea ce a mai rămas din trupul ţării.
Măcar acum, îi vedem la lumina zilei pe vrăjmaşii din afară şi pe cei dinăuntru, dându-şi în petic ori călcându-se în picioare gonind furibund spre haznaua istoriei.
Mihail PASERE
