Cronică plastică – Mărcile distincte ale unei expoziţii (II)

171

De joia trecută, la Muzeul Judeţean „Al. Ştefulescu”, în sala mare, de expoziţii, s-a vernisat o splendoare de lucrări plastice ale studenţilor din Universitatea „C-Brâncuşi” Târgu Jiu.

Însă o puteţi vedea. Cronica de mai jos, semnată de conf.univ.dr. Ion Popescu Brădiceni este o minunată pledoarie spre a nu o scăpa. Pentru că merită. (I. Predoşanu)

Mihaela Galenski (pe urmele lui Radu Roşianu) se încrede în nonfigurativ, într-un joc dezinvolt de geometrii simbolice, de armonii cromatice dominate de imperativul unei lecturi polivalente, compacte şi abia ulterior decodificate punctual ! Daimonul indicialităţii este biruit finalmente de o reorientare a limbii pictopoetice înspre dicţiunea ascunsă, unde elementul narativ subzistă, dă sens, asigură coerenţa cubului (de unde rezultanta cubistă ca epură doctrinară) şi în picturile Mihaelei Tabacu.

Nota distinctă a Anei Daria Haidău consistă în ilustraţia de carte spontană, unde pastelul şi referinţa transparentă la în-de-sime lirica simbolistă grăieşte sponte sua (aş remarca tehnica nouă în zaţul de cafea)

Marius Geamănu execută portret, mai precis autoportret, descoperindu-se ca fiinţă în alteritate şi în mesajul umanist directitudinal. Arta autoportretului are însă dificultăţile-i inerente, şi pe acest drum oglinda, specularul, n-au alt rol decât al reflectării mimetice şi doar în subsidiar încă prea discret fantaste. Poziţiile evident studiate se vor identitare şi parţial chiar ne conving prin mesaj şi prin desen, prin colorit şi prin tangenta la crepuscularizarea acestuia în câmp postmodern.

Carmen Cornoiu se exprimă tematic, trimiterile ei fiind la simbolistica feminităţii, a fecundităţii şi a maternităţii. Aş remarca de la bun început generozitatea mişcării, a vibraţiilor, a speculaţiei posibilităţilor ca vorbirea vizuală să dobândească accent axiologic.

Ileana Manta vine în expoziţia de grup cu practica interbelică, futurist-dadaistă, a colajului, pe care şi alte „isme” revoluţionare l-au consacrat pe plan mondial. Seriozitatea deturnării materialităţii hârtie spre gratuitatea estetică produce, ca o irumpere fermă totuşi, obiectul de artă, menit să impresioneze, integrativ şi cumva mozaical (ancorările în paradigma egipţiană părând cele mai izbutite lucrări).

Gheorghe Ecovescu este un demn continuator al artei iconografice, pe direcţia relegitimizată în Gorj de Josif Keber. Icoanele sale au acea halucinantă redare a sacrului, căreia autorul îi răspunde printr-o dispoziţie hermeneutică netemătoare de statuscrouri prestabilite. Misterele revelate devin transpoziţii relevate, pe care ochiul le primeşte cathartic şi transtemporal.

Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here